3,155 matches
-
diferite reviste din Craiova și din țară. Zestrea sa editorială însu mează șase apariții, la diferite perioade. Primul volum, care vede lumina tiparului poartă titlul Nopțile, Editura Vlad & Vlad, în anul 1996. După spusele unui mare publicist craiovean, Andrei Potcoavă, lirismul poetului Dumitru Paraschivescu este grațios, evocând stări sufletești esențiale, surprinzând în versuri suplețea ca har transcendent. Din poezia Patria mea, am extras prima strofă: Greșit-am ieri, dar nu într-una!/ Și poate, am să mai greșesc./ Dar, mi-am
Un poet total, cu operă de Altar. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_115]
-
plânge al împăratului psalmist din vechime: „Singură. Am stat și stau aici, cum au stat toți ai mei, lăsând umbrele și vânturile să treacă. Eu nu număr frunzele care cad în jur de mine." De o rară frumusețe în densitatea lirismului ei meditativ, arhaică și totodată surprinzător de modernă, încifrând etosul românesc într-o formă adânc memorabilă, cartea lui Marin Bucur, La apa Vavilonului, reprezintă în toate sensurile cazul unei opere de excepție. Dinu Pillat Note ■ Originalul scrisorii și al micro-eseului
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
lui Ion Bogdan Lefter, din Flashback 1985: Începuturile „noii poezii”. Ea este ponderată și (cel mai important) analitică, evitînd alcoolul tare al superlativelor ce încețoșează perspectiva și metonimizează imprudent, prin focalizare. Atent și metodic, criticul „optzecist” notează scăderile și deficiențele lirismului marca Ion Mureșan. Aproape toate poeziile de mică întindere „sînt dezamăgitoare față de cele ample”. Din ele, „ideile mari lipsesc”, iar dimensiunile reduse „par consecința unei sufocări a inspirației”. Și la poemele ample apar obiecții: uneori, sensul e „prea obscur”, poetul
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
abis, descoperit în plin cotidian, în familiarul „protector”, în jocurile copilului resemantizate de un poet tragic. Ioan Es. Pop va duce în marea poezie această intuiție extraordinară pe care tînărul Ion Mureșan a avut-o, fără a o urma în lirismul său. Căci formula poetului „optzecist” are o retorică in-dispensabilă, o articulare niciodată „simplă”, brută, elementară, ci, dimpotrivă, complicată, rafinată, sofisticată. Pentru a numi un lucru sau un fapt, Mureșan dă ocol întregii arte și pune totul într-un scenariu al
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Morgenstern) și tăcerea stânjenită a comesenilor, prin răspunsurile clișeu ale aceleiași doamne manevrată mediumic, prin care o străină gură vorbește, prin comportamentul distonantprovocator al Siminei și timiditatea exagerată a profesorului Nazarie în dialogul său cu Egor la marginea nopții, prin lirismul incantatoriu al Domnișoarei Christina. Fiecare personaj are stofa propriei sensibilități, se desenează aparte pe canavaua unei cine bizare într-un străvechi conac boieresc dominat de prezența unei frumoase domnișoare moarte în condiții obscure în timpul Răscoalei din 1907, personalitate venerată de
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
60. Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Păunescu, Ileana Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea, Mircea Ivănescu, Ion Pop ș.a. au în comun „conștiința tare a preeminenței esteticului, a nonreferențialității limbajului poetic, cultul metaforei și afirmarea lirismului ca unic criteriu al poeticului”, ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
că, de pildă, regret invazia eticului sau a religiosului în poezia mea. Nu, dimpotrivă. Cred, sper din toată inima că această invazie, fiind consecventă cu niște transformări care s-au petrecut în mine, să marcheze chiar o nouă treaptă a lirismului meu. Dar aceasta se va vedea. M.I.: Domnule Doinaș, vă mulțumesc. Șt. A.D.: Vă mulțumesc și eu.
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
ar părea, la prima vedere, o simplă proză de anticipație; deși valororifică, este adevărat, teme și motive ale acesteia, autoarea construiește o parabolă cu subiacente implicații politice, din care nu lipsesc însă nici descripțiile luxuriante și policrome, încărcate uneori de lirism, ceea ce o apropie de formula prozopoemului. Plecând, de la ideea originii extraterestre a civilizației omenești, vehiculată nu o dată în science-fictionul contemporan (în cartea Mioarei Cremene eroii civilizatori vin de pe îndepărtata planetă Globus și poartă, nu întâmplător, nume de divinități orientale), autoarea
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile ce însoțesc dispariția definitivă de-acasă a irecognoscibilului Horia. Defectele acestui tip de proză în care ezoterismul mistic și lirismul fantastico-simbolic se îmbină, intim, cu un sarcastic realism gazetăresc, nu au de-a face nici cu metafizica, nici cu ideologia ei subiacentă, tezistă sau ba. O manie curentă a scriitorilor români din anii ‘90 este cea a supraexplicitării simbolurilor în fața
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
prin care „bătrânii armeni ai copilăriei” retrăiesc scene, întâmplări, gesturi exemplare și destine ale trecutului, cu scopul de a se elibera de traumele unei Istorii delirante (genocidul din 1915, suferințele și exilul), într-o scriitură amplă și densă, impregnată de lirism, de simț tragic și de grandoare. Istorie a unei represiuni și carte a identității unei etnii oropsite de o istorie tragică, romanul lui Varujan Vosganian dispune de o multitudine de dimensiuni și registre narative (carte de memorii, roman istoric, povestire
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
continuat să scrie, iar „outsiderul” Herta Müller a devenit cel mai proeminent scriitor care a făcut cunoscute ideile și o parte din programul lor de „acțiune”, numind ca atare grupul în alocuțiunea ei de la Stockholm. Culmea, ea scria proză, deși lirismul crud al acesteia nu mai trebuie demonstrat sau justificat. Wichner e foarte drastic și spune (undeva, în afara acestei antologii) că „tot ce am făcut noi în vremea aceea s-a spulberat în 1982, când a apărut volumul Niederungen al Hertei
„În fața realității” by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3124_a_4449]
-
pentru mijlocul secolului XX (în volumul ultim, Pe un papirus numără 280 de versuri, iar Monolog în Babilon - 275 de versuri). Astăzi vedem că opțiunea pentru vastul poem-alegorie s-a făcut prin sacrificarea unei reale vocații, vocația lirică. La Philippide. lirismul a fost ținut în frînă, încorsetat în favoarea filozofiei, dar nu a dispărut niciodată complet. În punctele de vîrf ale vastelor poeme, liricul și-a cerut deseori ultimativ drepturile, iar finalurile - de un neașteptat lirism - ale întinselor compuneri fac uneori retenibil
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
reale vocații, vocația lirică. La Philippide. lirismul a fost ținut în frînă, încorsetat în favoarea filozofiei, dar nu a dispărut niciodată complet. În punctele de vîrf ale vastelor poeme, liricul și-a cerut deseori ultimativ drepturile, iar finalurile - de un neașteptat lirism - ale întinselor compuneri fac uneori retenibil întregul poem. Asemenea revanșe involuntare au născut cîteva dintre versurile antologice lăsate de heraldul Visurilor...: „Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin?/ Mi-e sufletul de vechi amurguri plin (Lied);/ Tăcut ca
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
în căușul palmelor - îi auziți/ pe lătrăi pe șacalii care au găsit masa pusă? - / ceara mi se prelinge acum în primăvară prin găurile/ lăsate de cuie” (O meserie de dobitoc). Performanța e în acest caz o îndepărtare dramatică de convențiile lirismului (oricare ar fi ele) printr-o îndepărtare de viață, vehement declarată. O răzvrătire împotriva limbajului mediată printro răzvrătire împotriva vieții. O reacție devastatoare, cum ar veni, prin procură: „Dorm mai jos decît meritam. Slava și încordarea unui cîine/ înhămat la
O partidă de șah cu imposibilul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2921_a_4246]
-
perioadă strălucită în dezvoltarea picturii românești, el atingând însă maturitatea spre sfârșitul deceniului al patrulea și începutul anilor '50 ai secolului trecut. Pictura sa nu pare tributară, în mod deosebit, nimănui, ea având o marcată personalitate. Nu este "contaminată" de lirismul sadovenian, este lipsită de pitoresc autohton și, mai ales, nu are intimismul atât de frecvent în pictura dintre cele două războaie. Practicând inițial un figurativ echilibrat și având o cromatică luminoasă, a evoluat treptat spre o sinteză a formelor, spre
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
factură clasică. S-a definit singur ca o ființă "uscată", dar poate că această uscăciune a sa, această cerebralitate, înclinația spre o armonie de sorginte muzicală a construcțiilor și a cromaticii, este, mai degrabă, rezultatul unei sensibilități refulate. Copleșit de "lirismul" operei monumentale a părintelui său, pictorul a considerat că trebuie să-și reprime această dimensiune a personalității. Rezultatul a fost o epură a lucrurilor, detașate de concretețea obiectelor și trăind virginal în sugestive forme - "idée même et suave, l'absente
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
tăciune...” (Ultima dăruire). De fapt sunt amurguri multe, mulți hulubi (Hulubi albi era să fie titlul volumului). Multe stele și suficient azur în poezia mea. Formula sub care lucrez e o fuziune între ermetism, mai bine zis poezia pură, și lirismul direct, cu preponderența când a unuia când a altuia. În privința copertei, eu nu prea văd plastic. Am făcut însă unele prezentări prin reviste lui Brana 8, care au plăcut. Lui nu pot să-i cer întrucât arta lui cu viziunea
Noi contribuții la biografia poetului Ion Moldoveanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3229_a_4554]
-
text, încăpător, al realității cu adevărat devoratoare. Altceva dă, însă, farmec povestirii, în întregul ei. E vorba de erotism și senzualitate. Mai bine zis, de erotismul acvatic (prezent și în cel mai recent roman al său - Femeile insomniacului), de un lirism aparte: marea, „frecându-și, leneș, trupul de malul nisipos” sau „În apă, ființa mea se împrăștie și se adună continuu, fiecare moleculă mi se transformă într-o gaură de pește care aspiră și filtrează apa. Uneori, apa mă cuprinde cu
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
care am pus totul - și prezentare, și documente - sub semnul unei idile șăgalnice, glumețe, în care componenta sentimentală se amestecă inextricabil cu cea ludică și jovială. (Știu, idila însăși conține câte ceva din această a doua componentă, ceea ce și face ca lirismul ei să iasă de sub incidența genurilor grave de poezie. Nu cred că am comis totuși o tautologie - l-am adăugat în mod conștient pe „giocosa”, tocmai pentru a-i sublinia ponderea în cazul de față; puteam și adverbializa, ca în
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
delicioasele macaroane văzute și mâncate de tine”. Prima misivă (pe care, preluând caracterizarea călinesciană a memorialului grecesc scris de Al. Rosetti, aș defini-o drept o „telegramă sugrumată de emoție”, lipsită totalmente de vreun artificiu diversionist de natură a masca lirismul despărțirii) datează din 13 noiembrie 1924 și marchează momentul plecării spre Roma. A doua e trimisă din Zagreb, în drum spre destinație. Restul sunt exclusiv... „scrisori romane”. Toate epistolele sunt semnate „Florio”, un nume care (formulez o simplă ipoteză) ne
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
povestirile fănușiene. Viorel Coman realizează, aici, și o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la realismul robust al începuturilor, cînd magicul și lirismul aferent sunt utilizate precaut, la dezlănțuirea poetică a senectuții (după Pierdut în Balcania), cînd epicul e redus la minimum și devine, adesea, simplu pretext. Un „indice” al acestei evoluții: Bărăganul indicat explicit în volumul de debut (Ningea în Bărăgan) apare
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
a creației din care am putea reconstitui cadrul obiectiv al autoscopiei, ci invers. Existențialul pune condițiile, dictînd expresia convenabilă. Miza poeziei o constituie mărturia în măsură a contura o ființă și o biografie. Așa încît tabloul urbei radiază de un lirism doloricsarcastic, de-o tonalitate aparent lîncedă, în fond mustind de contrarietate: „orășelul dormitează/ tihnit și senin în propria-i insipidă,/ incoloră, sudoare.// A morții? A sorții?/ Ferestrele sînt oblonite/ în calea luminii de început de veac,/ cățelul fără stăpîn pare
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
primele două, ignorând tăieturile și corecturile făcute ulterior de Dinu Pillat, care au modificat substanțial articolul inițial. În fine, s-a renunțat la două texte pe care Cornelia Pillat le introdusese în ediția a III-a a volumului, și anume „Lirism, amendament al inteligenței și luciditate ironică” și „Un hierofant al poeziei: Vladimir Streinu”. Acestea, figurând deja în Spectacolul rezonanței, ar fi parazitat inutil cel de-al treilea capitol al Mozaicului istorico-literar, cel intitulat „Cazuri literare insolite”, alterându-i structura stabilită
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
se asigure de ireproșabila stare a exemplarului, confecționându-i personal o îmbrăcăminte din pergament. În splendida izolare de la Bălcești, pe terasa vechiului conac, tot să fi pus la cale situația poeziei, trecutul sau viitorul (mai puțin... prezentul) diverselor formule de lirism, în colocvii spontane, avându-l ca protagonist pe Miron Radu Paraschivescu. Numai că acesta se săturase binișor de sloganurile în circulație, unele iscate cu contribuția sa ("poezia și viața", anti-arghezianismul furibund) dar simțitor pervertite și agravate, de unde o iritată circumspecție
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
cazul lui Heliade, rolul capital jucat de el atît pe scena istoriei ce-și accelera ritmul, cît și în conștiința culturală a secolului al XIX-lea. Și nu retoric ne referim la întregul secol, căci spiritul critic maiorescian, dar și lirismul eminescian au aflat în contribuția predecesorului un fundamental termen de comparație. În descendența lui Platon din Ion ori a lui Pseudo-Longinus din Tratatul despre sublim, Franz von Baader, teoretician, în sens etimologic, al etapei romantice, întemeindu-se pe facultatea pneumatică
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]