2,404 matches
-
noi la personalitatea acestui geniu al artei romantice. Dar este una dintre puținele care evocă, printre altele, un aspect atent formulat, anume faptul că textele chopiniene rămân „materie de bază pentru studiu în școlile unde se formează viitorii pianiști”. Aspectul livresc, deloc schematic, impune o ordine evidentă privind organizarea planului de acțiune în această carte. Ordinea în gândire, ordinea în acțiune, în formulare, dau claritate demersului exegetic. O primă secțiune este închinată momentelor vieții, o alta este dedicată creației. Autoarea nu
Cărțile noastre, cărțile muzicii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5370_a_6695]
-
rezistă? Influențele identificate sunt, firește, aceleași. Gidianismul, sartrianismul reies din țesătura paginilor. Dar, ca text individual, acesta îți destramă sensurile odată cu trecerea timpului. Limbajul este cel al epocii în care a fost scris. Poate chiar precedându-și epoca, împrumutând parfumul livrescului interbelic. Personajele sunt adolescenți, iar limbajul adolescentin e unul dintre cele mai temporare și mai perisabile registre stilistice în fața trecerii timpului. Manina, Sergiu, Laurențiu, Alexe, Vladimir sunt astăzi bătrâni. Deși tineri în carte, ei vorbesc într-o manieră în mod
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
ochii cititorilor drept inventatorul prozei. Nu e glumă, e tristul adevăr. Așa cum se prezintă, Profesorul Bumb și macii suedezi nu prea seamănă cu nimic. (Apropierea de Kafka, încercată de Nora Iuga pe ultima copertă, trebuie privită ca o simplă cochetărie livrescă.) Însăși formula acestei cărți mi se pare extrem de confuză. Singurul lucru clar e că autorul detestă convenția realistă. O declară într-o scurtă confesiune reluată pe manșeta volumului: „Niciodată nu mi-a plăcut literatura realist-autenticistă, autobiografică și, de prea multe
Invenții și mărci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5199_a_6524]
-
Bușulenga are o solemnitate de capelă rece, fără gingășii și spovedanii neașteptate. O rigoare austeră de erudiție strictă îi străbate textele, molipsindu-și cititorul cu gravitatea strînsă a unei atitudini oficiale. O citești cu conștiința că asiști la o paradă livrescă desfășurată din rațiuni politicoase. }i-e cu neputință să ți-o închipui pe Bușulenga scriind în transă, sub robia unei dispoziții de care nu poate scăpa, sau sub apăsarea unei întîlniri de care nu se poate elibera decît prin cuvinte
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
rigidizarea de comportament și noblețea rece dispar atunci cînd autoarea, în loc să scrie, vorbește. De pildă, interviul cu Irina Haznaș oferă o altă imagine a intelectualei noastre, căci îi redă ritmul oral al ființei, un ritm mult mai expresiv decît cel livresc. Bușulenga vorbea mai bine decît scria, oralitatea ei lăsînd să transpară exact elementul pe care erudiția îl ucidea: căldura vieții. În acest caz, dintr-o ființă de ritual redevenea o ființă de șaradă, atrăgătoare și cuceritoare prin libertatea spiritului.
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
de jurământ tandru. Sună probabil puțin patetic, pentru unii, puțin ironic, pentru alții, dar este oricum convingător stilistic. Să constatăm apoi cursul urcător al enumerărilor, atât la unul, cât și la altul. De la daliile estete, baconskyiene, ușor convenționale, ai zice, livrești, "Dalia culthorum", la tufănici, niște crizanteme mai modeste, cu flori mărunte, mai regionale, numite dumitrițe, la superbele simboluri solare ale crizantemelor, universal considerate nu doar semne ale "longevității și imortalității", dar ale "plenitudinii". Mai mult, ele sunt emblema casei imperiale
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
ce îmi pare a caracteriza cel mai bine poezia promoției ’70), cît spiritul trăitor în real. Poeții promoției ’70 au, în felul lor, dreptate să protesteze și să afirme că și ei au făcut o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
au făcut o școală serioasă, și ei sunt livrești (cum s-a spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
spus despre poeții generației ’80)“. N-ar putea „protesta“ la fel de bine și optzeciștii? În fond, „realul“, „trăirea“ se află în creația modernă într-o osmoză fertilă, necesară cu „livrescul“, în omogenitatea aceluiași complex al „universurilor «secunde», paralele“, al „magiei verbale“. Livrescul, termen frecvent cu iz peiorativ, ar putea fi incriminat doar atunci cînd se află la mijloc o scădere estetică, un atare grad de debilitare al corpului textual, încît îi iese la iveală osatura culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
altul din București. Mi se năzărea simțămîntul că e comunicarea de la suflet la suflet a unor literatori, aflați la început de cale, cu un confrate mai în vîrstă, tot astfel cum îmi căutasem și eu, cu o emoție nu doar livresca, înaintașii. Impresionantă asiduitate a iașiotului mai cu seamă, care mi-a trimis multe zeci de epistole lungi, mi se părea de bun augur. Imediat dupa '89, junii entuziaști n-au pregetat însă a ma uită cu grație. Nici un rînd n-
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
în joc (cum e acela al actualizării medelenismului în Băiuțeii fraților Florian). Dacă tot a venit vorba despre firele pe care criticul le trage până în prezentul de anțărț, să citim ultimele propoziții ale prologului cărții: "În toate scrierile discutate, ingredientele livrești sunt, de altfel, la ele acasă, iar echilibrul între reprezentarea Ťrealistăť și livrescul Ťartistť constituie o marcă indelebilă a acestor cărți cu o posteritate postbelică mai bogată decât s-ar crede. Mă gândesc, de pildă, la Matei Iliescu de Radu
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
tot a venit vorba despre firele pe care criticul le trage până în prezentul de anțărț, să citim ultimele propoziții ale prologului cărții: "În toate scrierile discutate, ingredientele livrești sunt, de altfel, la ele acasă, iar echilibrul între reprezentarea Ťrealistăť și livrescul Ťartistť constituie o marcă indelebilă a acestor cărți cu o posteritate postbelică mai bogată decât s-ar crede. Mă gândesc, de pildă, la Matei Iliescu de Radu Petrescu, la Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu, la Supraviețuirile lui Radu Cosașu sau
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
instrumentale mentionîndu-se instrumentul, caracterul melodiei de joc (hora, sârbă), durata înregistrării, daca piesă înregistrată este populară sau nu. Dacă la începutul secolului al XIX-lea informațiile despre creația populară românească, vehiculate în lucrări, cu caracter preponderent istoric, erau obținute pe cale livresca, așa cum sunt cele din studii semnate de Marcel de Serres (1821), François Recordon (1821), J. A. Vaillant (1844), A. de Gerando (1845), Jules Michelet (1853), Edgar Quinet (1856), odată cu microcolecția lui Auguste Émile Picot, Chants populaires des Roumains de Șerbie
O importantă descoperire by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6622_a_7947]
-
metru și la kilometru, de cântărețe chele, de muzică veche și ultranouă, de dans, de marionete, de elevate colocvii de literatură, de nobelomanie hertamülleriană etc. Totul pe fundalul cvasiamenințător al Târgului Gaudeamus, care se tot apropia cu învălmășeala, vânzoleala haosului livresc: lansări concomitente, din care nu auzi decît crâmpeie întrerupte de țipete isterice de trompetă, grote cu comori de cărți pe care le vrei și ,,și nu le poți." Și în această atmosferă compact de rarefiată, iată încă un ,,eveniment cultural
Cu Salman Rushdie la un pahar de vin by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/6632_a_7957]
-
vremuri, și de mîna imensă a lui Parmigianino, din oglinda sa blestemată - deci o înclinație spre obsesie și disperare". Iar puțin mai încolo, demontînd stereotipul etnografismului: ,,Ștergarele, căpătîiele, scoarțele, ceramica și ornamentația în lemn, lucrăturile populare, dîn-du-i un caracter oarecum livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui Țuculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: „Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6502_a_7827]
-
păstreze legături cît mai firave cu lumea, nu ne vorbea niciodată de prezent. Citindu-i volumul Distinguo, o culegere de eseuri, evocări și dialoguri, i-am regăsit însușirile de atunci. Autorul pare un spirit cochet care pune preț pe delicatese livrești și pe trufandale teoretice. Seamănă cu un numismat care jubilează numai dacă pojghița monezii găsite atestă o neașteptată raritate istorică. În plus, o undă de sfătoșenie moldovenească, dar cu totul nemucalită, îi străbate textele, autorul simțindu-se bine în pielea
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
Lucilius, XX; adaptez puțin citatul, dar n-are nici o importanță) nici nu se poate spune. În ajutor îmi vine și Guicciardini: „Cine vrea să muncească să nu se lase abătut de la treburile lui" (Ricordi, 99). Nici vorbă de pedanterie, spirit livresc și manie erudită, repet, în astfel de referințe. Sunt doar confirmarea normelor mele de viață și nimic mai mult. Și constatam, cu deosebită satisfacție, că spirite ilustre erau de aceeași părere cu mine. Sau... eu cu ele. Ceea ce îmi dădea
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
numărul sau de diversitatea adesea ireconciliabilă a opiniilor (e motivul pentru care și vorbește cu suspectă încredere la un moment dat despre impresia de „blogosferă avant la lettre" pe care-o lasă disputele dintre rabini). Atâta vreme cât are în spate garanția livrescului, chiar și deruta devine o atracție. Mihăieș nu se dă în lături aici de la a colecționa pour la bonne bouche exemple de logică paradoxală. (Regulile sunt concepute cu o precizie infinitezimală tocmai pentru ca, acționând asupra unor nuanțe, ansamblul să nu
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
nu particularitățile lor. Plasticul și senzitivul nu intră în orizontul său de așteptare, simțul concretului concentrîndu-i-se în însușirea prodigioasă de a evoca spontan nume proprii, date și citate cu o acuratețe de arhivă vie, toate aceste detalii onomastice, cronologice și livrești venind să sporească nodurile pînzei pe care o țese în jurul temei alese. De aceea, strategia sa pare a fi a unui paing preocupat să-și cartografieze foarte bine prada, dar a unui paing absorbit de abstracțiuni a cărui hrană predilectă
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
conflictele iscate și cleios prin patimile dezlănțuite. O foșgăială ineptă de tîrîtoare abrutizate, în a căror sensibilitate nu s-a strecurat ambiția ierarhiei sau gustul idealului. Paradoxul cărții Georgianei Sârbu e că te face indirect să constați toate aceste trăsături livrești, că așadar volumul Istoriile periferiei are o statură analitică pe care romanele asupra căreia se apleacă nu-l au. E ca și cum autoarea se ridică cu o treaptă deasupra romanelor comentate, încercînd să le suplinească îngustimea printr-o conduită speculativă menită
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
domină cu ajutorul nuanțelor și tentelor interpretative. Urmînd-o pe exegetă în periplul ei, te surprinzi meditînd la specificul mahalalei, dar ignorînd cu totul romanele despre care este vorba aici. Și Eugen Barbu și G. M. Zamfirescu și Radu Aldulescu devin pretexte livrești în vederea unui eseu pe marginea mahalalei românești. Ce scriu ei e literatură de cîrtiță, adică descriere fatal mediocră și obscenă, dar ce se poate scrie pe marginea literaturii de cîrtiță e altceva. Mai întîi, constatăm că mahalaua, ca lume năclăită
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
investește apa cu o conceptualizare organică, echivalînd-o cu „un fel de pînză foarte subțire și / transparentă țesută de buzele mele" (II). Ori evocă, precum Rimbaud, acea tulburătoare floare acvatică ce a fost Ofelia, „care țărm nu găsește". E o ritualizare livrescă a apei, posibilă formă mascată a unei hierofanii, consumată însă de expresie. Monica Patriche e o poetă de interior. Motivul apei face repede loc lumii obiectelor care circumscriu existența urbană, dominată de anorganicul prelucrat de om. Expulzarea naturii vii se
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
în dinți, cheamă spre omologare toate animalele pădurii. În final, scârbită de dulceața prăzii, trimite hârciogul după ceva murături. Asupra sensurilor acestei încercări de dislocare din stereotip s-ar putea discuta destul. Deocamdată, să consemnăm artificiul. Despre Invidia, o utopie livrescă și stoică, nu are rost să vorbesc pe larg. Cu ea începe seria celor mai bune bucăți din carte. Care mai cuprinde o continuare a celor O mie și una de nopți (a o mie și treia, dacă o punem
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
Sorin Lavric Principial nu pot decît să-i fiu recunoscător lui Paul Doru Mugur, căci Psihonautica domniei sale m-a făcut să intuiesc esența culturii umaniste. Mai precis, condiția omenescului este livrescul și nu se poate închipui un intelectual a cărui minte impresionează care să nu-și fi petrecut ani buni cu cartea în mîini. Ce spun sună a platitudine lucie, numai că era calculatorului a adus o schimbare dramatică în felul
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
scrie cărți bune confecționîndu-le electronic, prin alăturare de fișiere și prin copiere de foldere. Numai că nautiștii nu sunt umaniști, iar cultura de monitor nu are virtuțile culturii de carte. O inteligență din a cărei condiție de formare lipsește fermentul livresc nu doar că încetează de a mai fi umanistă, dar nici măcar intelectuală nu mai e. Cine a stat cu nasul în cărți simte altfel decît cel care judecă lumea cu ochii lipiți de monitor. Cauza acestei rupturi ține de regulile
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]