50,381 matches
-
Popian era un adevărat rapsod organizând prin toate satele din Vâlcea spectacole cu piese de teatru, în special cu Iancu Jianu sau cu Haiduci. Odată a prezentat la mine în comuna și piesă”Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe strada Tăbăcari, dar cum soția lui era din Bistrița Vâlcii, chiar la poarta mănăstirii, cam pe acolo își făcea veacul și de sărbători-în special de Crăciun-organiza cu învățătorii din comune spectacole, fiind singurele mijloace de culturalizare a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
vasul Transilvania. Cand a izbucnit războiul, iar România s-a aliat cu Germania, Consulatul Britanic a fost închis și tot personalul diplomatic, inclusiv Stanley, care era secretar la consulat, a părăsit România. Timp de șase ani, împreună cu familia lui, a locuit în India, în apropierea orașului Bombay, unde se află un lagăr cu prizonieri de război de toate naționalitățile. Majoritatea acestor prizonieri era constituită din marinari de pe vase comerciale, care fuseseră prinși în timp de război, cu vaporul, în ape teritoriale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
american al sec. XX); Javier Mariás - orașul englez ca pretext literar (Românul Oxfordului); Toma Pavel - Preocupări transfrontaliere (Povestiri filosofice); Scriitori români în enciclopedii americane (Constatări și opinii)) și IV. Bloc notes (Despre cărți americane; Dorul imitației; Pământul dintre oceane; Temporar, locuind la Chicago și World Book despre România). Prima serie se deschide cu cunoscutul critic literar american, Harold Bloom, care a introdus termenul de canon pentru capodoperă și a ordonat literatura universală pe „vârste”, si se închide cu scriitori români prezenți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
privești, să înțelegi și să iubești teatrul. Numai așa se inhibă, de fapt, gustul cîrcotelii sterile, veninoase, reziduale care, la urma urmelor nu are a face cu teatrul, cu valoarea sau cu paloarea lui, ci cu umorile ființelor ce ne locuiesc. În timp, din fericire, imaginea asta se estompează și rămîne doar claritatea performanței. De aceea, cred că fie și pentru cîteva - două, trei - spectacole remarcabile, de aici sau de aiurea, un festival își atinge ținta. Deschide orizontul, redimensionează perspectivele, elasticizează
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
înainte, cînd oferta cinică inclusiv prin unicitatea ei le făcea mai circumspecte: "Umoarea oamenilor e ca o pastă pe care poți s-o modelezi după dorință". Această umanitate alienată reverberează sugestiv în peisajul dezolant al "blocurilor" socialismului, veritabile "cutii de locuit", cum le aprecia Mircea Eliade, arhitectură a colectivismului înrobitor: "Cvartalul, construit în anii dictaturii, e conceput ca o conservă din blocuri din beton aliniate într-o ordine cazonă, cu trepte infect mirositoare pe care stau de vorbă Ťla drum de
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
l-ai vedea relativ des. Nevasta lui, Aimée, se îndrăgostește de fotograful Alex - odată ce faptul e consumat, toată viața acestuia se șterge cu buretele: iubita lui (și prima, și a doua), prietenii, vecina, îl uită complet, iar apartamentul în care locuia dispare. Noima? În interpretarea mea, reconstrucția trecutului unui personaj (autorul, posibil) înseamnă eradicarea trecutului altuia. Cel din urmă pătrunde într-o poveste doar excluzînd alta. Ironic că un astfel de film postmodern prin construcție să îți arate cu degetul că
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
s-a schimbat. Așa că, la început, sosirea în Occident mi-a displăcut profund. La ce bun, dacă nu ai acces la tot ce poți găsi acolo? Schimbarea a fost, pentru mine, de-a dreptul tragică. - în București, în ce cartier locuiați? - Locuiam pe strada Traian, la numărul 108. Aproape de Hala Traian. Ceaușescu, cu marele lui palat, a ajuns foarte aproape de cartierul meu. S-a crezut chiar că aveau să demoleze casa. Nu s-a întâmplat așa, dar când m-am întors
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
a schimbat. Așa că, la început, sosirea în Occident mi-a displăcut profund. La ce bun, dacă nu ai acces la tot ce poți găsi acolo? Schimbarea a fost, pentru mine, de-a dreptul tragică. - în București, în ce cartier locuiați? - Locuiam pe strada Traian, la numărul 108. Aproape de Hala Traian. Ceaușescu, cu marele lui palat, a ajuns foarte aproape de cartierul meu. S-a crezut chiar că aveau să demoleze casa. Nu s-a întâmplat așa, dar când m-am întors la
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
palat, a ajuns foarte aproape de cartierul meu. S-a crezut chiar că aveau să demoleze casa. Nu s-a întâmplat așa, dar când m-am întors la București și am revăzut-o am început să plâng. Era o ruină. înăuntru locuia fosta noastră bucătăreasă, o femeie din Transilvania, la care țineam foarte mult, împreună cu fiii ei. Dar totul părea că stă să se prăbușească. Un dezastru. Și fusese o casă ca un palat. - Dacă îmi aduc aminte bine, ați plecat în
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
casă ca un palat. - Dacă îmi aduc aminte bine, ați plecat în 1959. Aici, în Argentina, în ce an ați ajuns? - Am ajuns în ^59. Am plecat în iunie ^59. Am trecut prin Paris, unde ne aștepta mătușa mea care locuia aici și care venise în Franța pentru a ne întâmpina. Apoi am fost în Italia, pentru a lua un vapor către Argentina. Dar, din cauza unei greve, a trebuit să rămânem mult mai mult decât ne așteptam la Genova. Am ajuns
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
am fost trimisă la Paris și atunci am descoperit ce înseamnă cu adevărat acest oraș. M-a fascinat. Mi-am spus "aici rămân". Și totuși, nu. îmi lipsea Buenos Aires-ul. Este curios. Aveam la Paris o mătușă, în casa căreia locuiam. întâlneam mulți români. Erau, de asemenea, aspectele culturale, am devenit prietena lui Ionescu, a lui Cioran. Pentru mine a fost foarte important din punct de vedere literar, pentru că ei au avut o mare influență asupra mea. Au fost foarte amabili
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
să devină marele scriitor Valeriu Anania, iar eu eram prieten la "cataramă" cu Veronica și mai ales cu Valeriu Diaconescu, cei doi copii ai ei, rămași fără tată, așa cum de altfel eram și eu. Tânți Lenuța eu așa îi spuneam locuia deci la Amărăști, la 4-5 Km de comună Glăvile, în casa bunicului ei, popa Ion . Acest preot iubit de amărășteni era finul și vecinul lui Dumitru Costeanu, primarul de atunci al Amărăștiului, bunicul mamei mele. Ghiță Popii, (așa îi ziceau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Dumitru și (Elenă) Lenuța Anania erau copii Ghitei, care s-a măritat cu un ardelean băiat de prăvălie la Drăgășani, pe nume Anania. Popa Ion le-a cumpărat casă de la Glăvile, unde au copilărit cei trei frați Anania și unde locuiește în prezent Valeriu, prietenul meu din copilărie, nepotul de sora al lui IPS Bartolomeu. Tânți Lenuța, fusese căsătorită cu un "nemernic" (cum ziceau mama și bunica mea), profesor pe undeva, într-o comună peste dealuri, care a părăsito pentru altă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
LUMII (MEREU...” RE-NĂSCUȚI”!) ABIA AȘTEAPTĂ!!!. 1. Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Editura Ateneului Scriitorilor, Bacău, 2011. 2. „Oana Orlea, născută Maria-Ioana (Oana) Cantacuzino (născută la 21 aprilie , România), este scriitoare și fosta deținută politică, aflată în exil în Franța, unde locuiește din anii 1980. Oana Orlea este pseudonimul literar al Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului legendar Constantin “Bâzu” Cantacuzino și a Ancăi Diamandy. Este nepoata prin alianță a lui George Enescu și legatara să testamentara. În 1952, la numai 16 ani, ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
veți scrie sau aproape ați terminat „Excursii în Statele Unite”? C.P.: Nu, abia am scris primele zece pagini. Dar anul acesta, până în octombrie, sper să o dau la imprimerie... D.C.: ...Deci, eu vin din California Hollywood, și editorul meu de ziar locuiește în Montreal - Canada. Suntem acum aici, dar asta e ca o paranteză, pentru că vreau să vă provoc, mai ales că veți scrie această carte cu excursii în America, incluzând și Canada... C.P.: Mexic, Statele Unite și Canada... Excursii studențești pe continentul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
început probleme în familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă Dr. Lister nr. 14, sectorul 5, București, lângă biserică Enei, aproape de Operă Română. Ca să poată trăi, și-a vândut lucrurile. După moartea lu Zavaidoc, mama ei care era croitoreasa, abia a reușit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu frica de a fi deportata în URSS. La zbuciumul ei i l-am adăugat pe al meu, acela de fost deținut urmărit în continuare de Securitate... Cei opt ani cât am fost împreună au fost vitregi, în ciuda sentimentelor noastre: locuiam într-o cămăruța la subsol, cu closetul la capătul unui coridor. Cât mai era încă studentă, ne aduceam mâncare în sufertaș de la cantină Ministerului Chimiei. Nechibzuit (aveam doar un răcitor cu gheață), cumpărăm câte un sfert de porc cu speranța
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lumea întreagă! Cum să te resping, inima, În așteptarea ispititorului, A aflării pietrei filosofale a Poetului! Cum să te resping, inima, Tăcerea precuvintelor mele, Eu-non-eu! Cum să te resping, inima, Noemă Golului plin! Armura Pe strada frunzelor, La numărul șapte, Locuiește Ultima taină a nopții... Pas lângă pas, Armura pentru verde Trec doruri Pe sub ceață oglinzilor... Cuvânt lângă cuvânt, Ardere până-n zori... Cine spune Că-mi joc nenorocul Pe o potcoava de fum... Ecou Aș fi vrut să-ți spun că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră de piatră a inimii, piatra peste piatră și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Popian era un adevărat rapsod organizând prin toate satele din Vâlcea spectacole cu piese de teatru, în special cu Iancu Jianu sau cu Haiduci. Odată a prezentat la mine în comuna și piesă”Zori de Zi”de Zaharia Bârsan. El locuia în Râmnic, pe strada Tăbăcari, dar cum soția lui era din Bistrița Vâlcii, chiar la poarta mănăstirii, cam pe acolo își făcea veacul și de sărbători-în special de Crăciun-organiza cu învățătorii din comune spectacole, fiind singurele mijloace de culturalizare a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vasul Transilvania. Cand a izbucnit războiul, iar România s-a aliat cu Germania, Consulatul Britanic a fost închis și tot personalul diplomatic, inclusiv Stanley, care era secretar la consulat, a părăsit România. Timp de șase ani, împreună cu familia lui, a locuit în India, în apropierea orașului Bombay, unde se află un lagăr cu prizonieri de război de toate naționalitățile. Majoritatea acestor prizonieri era constituită din marinari de pe vase comerciale, care fuseseră prinși în timp de război, cu vaporul, în ape teritoriale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
american al sec. XX); Javier Mariás - orașul englez ca pretext literar (Românul Oxfordului); Toma Pavel - Preocupări transfrontaliere (Povestiri filosofice); Scriitori români în enciclopedii americane (Constatări și opinii)) și IV. Bloc notes (Despre cărți americane; Dorul imitației; Pământul dintre oceane; Temporar, locuind la Chicago și World Book despre România). Prima serie se deschide cu cunoscutul critic literar american, Harold Bloom, care a introdus termenul de canon pentru capodoperă și a ordonat literatura universală pe „vârste”, si se închide cu scriitori români prezenți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
complet al colecistului, întreținând staza cu depunere de sludge și inflamație secundară a VB. Considerăm colecistectomia necesară, după ce va fi reevaluat prin examen clinic, ecografic și probe bioumorale. Acest aspect este de luat în considerație deoarece colecistul, deși nu era locuit de calculi are pereți îngroșați la examen ecografic și CT, aceasta presupunând fie depuneri succesive de sludge, fie inflamație cronică - ambele condiții ce pot favoriza litogeneza. În contextul prezentat nu se poate susține dacă afectarea colecistului a favorizat litogeneza coledociană
Revista Spitalului Elias by ANA MARIA BUCUR, ANA MARIA ORBAN-ŞCHIOPU () [Corola-journal/Science/92056_a_92551]
-
sa păcătoasă, mireasa rămâne necorespunzătoare pentru căsătorie, dar Mirele îi transformă grațios urâțenia în frumusețe. Marele Capadocian reliefează procesul mântuitor prin care sufletul devine frumos prin intermediul conceptelor interrelaționate de întrupare și izbăvire: „Deși am devenit neagră prin păcat și am locuit în întuneric prin faptele mele, Mirele m-a făcut frumoasă prin iubirea Sa, schimbând propria frumusețe pe rușinea mea (Is. 53, 2-3; Fil. 2, 7). După ce a luat mizeria păcatelor mele asupra Sa, mi-a dat voie să mă împărtășesc
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Titus, Silvanus și Timotei sunt transformați, transfigurați când inhalează parfumul Sfântului Pavel, care conține pe Hristos Locuitorul<footnote Ibidem, 91.17-92.4. footnote>. În omilia a paisprezecea asupra Cântării Cântărilor, discursul lui Pavel poartă caracterul transformator al Cuvântului inefabil care locuiește în el. Prin urmare, când Tecla aude discursul Sfântului Pavel, „aceste picături curgătoare de mirt”, ele însele sunt transformate într-o locuință divină: „După această învățare ... numai Cuvântul trăia în ea”<footnote Ibidem, 405.7-9. footnote>. Sfântul Pavel, unit cu
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]