1,108 matches
-
Tânăra își ridică fruntea și-l privi în ochi, ca pentru a vedea dacă spunea adevărul. — Vreți să mă înșelați... - murmură ea. — Cum adică vreau să te înșel? Ei, ei, ei. Vasăzică așa, ei? Păi nu ziceai că n-ai logodnic? — Eu nu v-am spus nimic... — Domol! Domol! - și, așezând-o lângă el pe sofa, se ridică și începu să se preumble prin cameră. Întorcându-și însă privirea spre ea, văzu că biata fată era schimbată la față și tremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă vadă, nu mai puteam trece pe la dumneavoastră. Înțeleg cele petrecute și spuse, dar nu mă mai pot întoarce acolo... Dar am o misiune pentru dumneata din partea Eugeniei... — Din partea Eugeniei? — Da, din partea ei. Nu știu ce i s-o fi întâmplat cu logodnicul, dar nu vrea să i se mai pomenească de el, e furioasă pe el, și ieri, când s-a întors acasă, s-a închis la ea în cameră și-a refuzat să cineze. Avea ochii roșii de plâns, lacrimi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bine, te înșeli de la un capăt la altul. Căci tocmai după ce nepoata mea mi-a spus tot ce ți-am repetat adineauri, când i-am sugerat și-am sfătuit-o ca, dacă tot s-a certat cu trântorul ei de logodnic, să se străduiască să te câștige pe dumneata, ei, mă rog, mă-nțelegi... Da, să mă recucerească... — Așa! Ei bine, când i-am dat sfatul ăsta, mi-a spus de-o sută și una de ori că nu, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce viață!, și-apoi ca și cum nimic n-ar fi fost, ca și cum ar fi dat uitării tot ce i se întâmplase. Era ca și cum ne-am fi reînceput permanent viața, ca și cum ar fi trebuit s-o recuceresc permanent. M-a acceptat ca logodnic parcă într-un atac de epilepsie, și cred că tot în alt atac mi-a spus „da“ în fața altarului. Și niciodată n-am izbutit s-o fac să-mi spună că mă iubește sau nu. Ori de câte ori i-am pus întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vrem cu stomacul. E limpede ca bună ziua! Și acum... Acum - gândi el mai departe -, o idee luminoasă, extrem de luminoasă! Am să simulez că-i fac iarăși curte Eugeniei, am să insist din nou pe lângă ea, doar-doar mă va accepta ca logodnic, ca viitor soț; evident, doar ca s-o pun la încercare, ca un experiment psihologic și sigur fiind că o să mă refuze..., asta ar mai lipsi! Trebuie să mă refuze. După toate câte s-au întâmplat, după tot ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
acceptat. Și dacă mi-a acceptat cadoul și se bucură de el, de ce să mă și iubească? Dar... și dacă, retrăgându-și cuvintele pe care mi le-a spus - gândi el apoi -, îmi va spune că da, mă acceptă ca logodnic, ca viitor soț? Căci trebuie să te aștepți la orice. Și dacă cumva, zic, mă acceptă? Asta chiar mă irită! Mă pescuiește cu propria mea undiță! Așa aș deveni chiar pescarul pescuit! Dar nu, nu, nu se poate! Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
atunci era altceva! „Sunt pe post de broască“, gândi psihologul experimental. Da - urmă Eugenia -, unui prieten, cuiva care nu-i nimic mai mult decât prieten, i se pot permite anumite mici libertăți care nu i se cuvin..., cum să zicem..., logodnicului! — Dar nu înțeleg... După ce-o să ne căsătorim, Augusto, am să-ți explic. Dar acum, ușurel, nu-i așa? „S-a terminat“, gândi Augusto, care se simți absolut și desăvârșit broască. — Și-acum - adăugă Eugenia ridicându-se - mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
altă zi Eugenia îi spuse lui Augusto: — Uite, Augusto, trebuie să vorbesc cu tine de un lucru foarte serios, foarte serios, și te rog dinainte să mă ierți dacă ceea ce am să-ți spun... — Pentru Dumnezeu; Eugenia, spune! — Știi de logodnicul acela pe care l-am avut... — Da, Mauricio. Nu știi însă de ce am fost silită să-l expediez pe nerușinatul ăla fără margini... Nu vreau să știu. — Asta te onorează. Ei bine: am fost silită să-l expediez pe trântorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o dimineață, Liduvina îl anunță că-l așteaptă un tânăr și se pomeni apoi că era Mauricio. Fu cât pe ce să-l expedieze fără să-l asculte, dar se simțea atras de bărbatul acela care fusese într-o vreme logodnicul Eugeniei, pe care aceasta îl iubise și pesemne continua să-l iubească oarecum; acel bărbat care poate știe despre cea care avea să fie soția lui, a lui Augusto, intimități ignorate de acesta; de acel bărbat care... Era ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de care vorbiți a fost aici. Și ce-a zis când a plecat? — N-a vorbit cu mine când a plecat..., nici nu l-am văzut... — Și tu, Liduvina, știi cine e? — Da, știu cine e. Cel care-a fost logodnicul... — Da, destul. Și-acum al cui logodnic este? — Chiar c-ar trebui să știu prea multe. Cum voi, femeile, știți atâtea lucruri pe care nu vi le-arată nimeni... — Da, dar în schimb nu izbutim să le învățăm pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce-a zis când a plecat? — N-a vorbit cu mine când a plecat..., nici nu l-am văzut... — Și tu, Liduvina, știi cine e? — Da, știu cine e. Cel care-a fost logodnicul... — Da, destul. Și-acum al cui logodnic este? — Chiar c-ar trebui să știu prea multe. Cum voi, femeile, știți atâtea lucruri pe care nu vi le-arată nimeni... — Da, dar în schimb nu izbutim să le învățăm pe cele care ne sunt spuse. — Bine, bine, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plânge, îl lingea pe bărbie. XXIX Totul era pregătit acum pentru nuntă. Augusto o voia intimă și modestă, dar ea, viitoarea lui soție, prefera, pare-se, să i se dea mai mult fast și rezonanță. Pe măsură ce se apropia data fixată, logodnicul ardea să-și permită unele mici libertăți și familiarități, dar ea, Eugenia, continua să fie rezervată. — Dar, Eugenia, ce, peste câteva zile o să fim unul al altuia! — Da, tocmai de-aceea. E nevoie să începem de pe-acum să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
penetrante. — Nu, n-am mai aflat nimic despre ea. — Cine-o fi cucerind-o sau cine-o fi și cucerit-o la ora asta...? - și îndepărtându-și privirea de la Augusto și-o fixă în vid, dincolo de ceea ce privea. Prin mintea logodnicului trecură, cu duiumul, presimțiri stranii. „Femeia asta pare că știe ceva“, își zise el, iar apoi cu glas tare: — Știi tu ceva? — Eu? - răspunse ea simulând indiferența, și-l privi iarăși. Între cei doi plutea o umbră de mister. — Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
succesiune la tronul Spaniei, din secolul al XIX-lea. Silvio Tissi, activ în prima jumătate a secolului XX, autor a numeroase monografii despre mari filozofi (Descartes, Nietzsche) și despre psihanaliza aplicată studiului fenomenelor culturale. Unul din personajele principale ale romanului Logodnicii (I Promessi sposi, l840) de Alessandro Manzoni (1785-1873). Francisco Manuel de Melo (1611-1667), istoric și scriitor portughez de expresie bilingvă, portugheză și spaniolă. Cea mai apreciată operă a sa e cea citată de Unamuno, Historia de los movimientos, separación y
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
hoțu-acel mințit [în sensul de prefăcut, aluzie la deghizamentul în taur celest folosit de Jupiter, n.t.] al Europei...“ Trebuie să recunoaștem aici că Unamuno este nedrept până la inexactitate voită în diatriba contra lui Góngora. Alessandro Manzoni (1785-1873), marele romancier (Logodnicii), dramaturg și poet; Massimo D’Azeglio (1789-1866), a dat I miei ricordi; Tommaso Grossi (1790-1853), scriitor și poet italian, prieten al lui Manzoni; Domenico Guerrazzi (1804-1873), om politic și scriitor toscan angajat în mișcarea risorgimentală. Dante, Infernul, III, 51: „Prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vesteau cadențat trecerea lui, cu mult înainte de a-și face apariția. Se oprea să sărute mâna unei prostituate, fără să observe sluțenia unui chip topit de boală și alcool, surd la hohotul ei de râs, spart și batjocoritor. Ca un logodnic timid îi lua brațul, să o petreacă prin cele mai elegante localuri vieneze, oferindu-i șampania și crabii, cu distinsă și largă generozitate. Spre ziuă, când patronul îi prezenta respectuos socoteala, acest copil adorabil își scotocea, inconștient, toate buzunarele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
covor. De acolo văd picioarele Evei cu ciorapii căzuți peste pantofi. Pulpele goale, lungi și minunat cambrate, se prelungesc, destinse și larg desfăcute, deoparte și de cealaltă a colțului de masă. Eva zice că se cunună duminică și laudă virtuțile logodnicului ei. „Ce cauți aici?” o întreb dezolat. Trec apoi în camera de baie, îmi pun halatul și strig prin ușa întredeschisă: „Vreau să știu de ce râzi de bunătatea celuilalt?” Gândurile mi se duc spre Gloria, însă, de care mă leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă las orbită la rândul meu de aparențe. Să vezi, - continuă Mariana, dezmierdându-mi fruntea, așa cum mă trântii cu capul răsturnat în poala ei, - singura mea preocupare este aceea de a te cunoaște, fiindcă te iubesc. Sunt patru săptămâni de când logodnicul îmi așteaptă reîntoarcerea, urmă Mariana, ocolindu-mi privirile. El s-a priceput să realizeze, în zece ani, dintr-un atelier de lăcătușerie, o formidabilă uzină pentru topit și fasonat oțelul. Din această cauză nu pot să-l iubesc. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
într-o claie de fân în materie de șoapte. Numai faptul că la un moment dat Inge vorbea la obiect, ca și când ar fi avut ceva de explicat, mi-a rămas. Lucruri familiare legate de război. Casa bombardată de la marginea Bochum-ului. Logodnicul ei căzuse, spunea, acolo jos, în Balcani, încă de acum doi ani, că acolo era plin de partizani. De fapt, el ar n-ar fi avut ce să caute în munți - fusese „declarat inapt“, dar a spus ea -, până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Stalingrad, și anume la pionieri. Întâi pentru instrucție la Groß-Boschpol, apoi pe front și, mai târziu, cum scrisese el, doar la construcția de poduri, în munți... A mai spus încă multe lucruri. Dar astea s-au șters, ca și prenumele logodnicului, pe care îl rostea mereu cu căldură, din obișnuință, ca și când ar fi stat întins lângă ea. Și apoi, eu să fi fost acela care a șoptit una și alta în fân? Poate lucruri profunde despre cerul plin de stele? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
părinții. Mame voiau să-și găsească fiii și fiicele de care fuseseră despărțiți în timpul refugiului. Adeseori era trecut doar numele locului în care fuseseră găsiți copilașii din fotografii. Să cauți și să găsești. Astfel, femeile sperau să li se întoarcă logodnicul, soțul. Prieteni și prietene care-și lipseau unii altora. Fiecăruia îi lipsea câte cineva. Și eu îmi căutam pe listele schimbate săptămânal părinții și sora cu trei ani mai mică. Deoarece, împotriva oricărei rațiuni, eu îi vedeam în continuare acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
clipa în care a spus, înainte să-și întindă brațele pe masa negeluită și capul pe brațe, de parcă ar fi plâns, dar nu plângea: „Armăsarul de foc e o nălucă!“. Doar Hildebranda Mihaela Dogan, care mai auzise povești asemănătoare de la logodnicul ei columbian, a ridicat paharul cu votcă și, înainte de a-l da pe gât, a strigat: „Hai, noroc!“. În următoarea seară, pe măsură ce se îndepărta de aerul sărat și de briză, evitând să se mai gândească la felul cum Ioana Sandi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să spun... — Simt exact ce îți închipui că simte orice femeie, i-o retează Dorothy, care știe că se va căsători cu unul dintre cei mai mari nătărăi din lume. Mortimer se uită în jur ca să vadă dacă nu cumva logodnicul, invitat și el la petrecere, n-a auzit remarca ei. Dorothy nu pare să se sinchisească. Ce naiba vrei să spui? Vreau să spun că dacă nu se maturizează repede, ca să fie în rând cu noi, celilalți, care trăim în secolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
poziție în guvern înainte de a împlini patruzeci de ani. Mortimer dă din cap obosit pe toată durata monologului ei și mai aruncă din când în când câte o privire spre celelalte fețe din jurul mesei: Dorothy își înfundă gura cu mâncare; logodnicul ei cu față de oaie stă morocănos lângă ea; ochii calculați, de șobolan ai lui Mark au aceeași privire vigilentă și neliniștită; blânda și nedumerita Mildred îi spune o anecdotă sfielnică lui Thomas, care ascultă cu indiferența glacială a unui bancher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Town și Încercam să găsim un loc potrivit să bem ceva. Ai vreo sugestie? La Town! Era unul din cele mai scumpe și la mai În vogă restaurante din oraș. Până și Miranda avea obiceiul să meargă acolo. Jessica și logodnicul ei mergeau acolo. Emily vorbea obsesiv despre cât și‑ar dori să meargă și ea acolo. Dar Lily? — Ciudat, a zis Christian, care a părut a crede povestea. Tocmai vin de acolo, am luat masa cu agentul meu. Ciudat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]