1,397 matches
-
Îl trimitea pe Charles să o vadă și să Îi raporteze. — Mă mir că poți să stai deoparte, spuse Henry. Eu unul știu că n-aș putea. — E prea multă bătaie de cap. Va trebui să mă duc la premiera londoneză, presupun, și asta are să-mi fie destul. Sper să te vedem acolo - să-ți rezerv locuri? E pe 30 octombrie. — E foarte amabil din partea ta, Kiki, dar nu sunt sigur că mă voi fi Întors la Londra până atunci, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
biroul său de la hotelul Osborne, „și aplaud, dansez, je me livre à toutes les extravagances de la joie la plus folle. Allons, exact așa și trebuie să fie.“ Dar, ca să se asigure că nu avea să fie de față la premiera londoneză, Îl invită pe Jonathan Sturges să vină la Torquay și să stea la Osborne timp de o săptămână, la sfârșitul lui octombrie. Summersoft odată pusă la rece, se Întoarse la Frumoasa casă, acum reintitulat Vechiturile, dar cu oarecare neliniște. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Capitala Federală. Cum Îi lipsea gramafonu, tuna dân voce când Își imita idolu În Rigoletto și Fedora. Măndel mă arătam cam șovăielnic, că muzica mea proletară nu trecea dă Razzano, așa că m-a convins cum că p-o singură cântare londoneză i să plătise lu Caruso trei bătrâne dă lire sterline și că În Statele Unite Mână Neagră ceruse dă la el bani căcălău, că amenința să-l facă arșici; numa Maffia izbutise să-i Împedice pă lepre să-și ajungă țelurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vacanțelor de vară, așa că iresponsabilitatea mea trebuise să aștepte până când i-a venit timpul. Întotdeauna am zis că spontaneitatea își are timpul și locul ei. În orice caz, am reușit să mă angajez pe post de chelneriță într-un restaurant londonez foarte la modă, unde muzica urla și peste tot nu vedeai decât monitoare video și celebrități minore. Ei, ca să fiu sinceră, erau mai multe celebrități minore în rândul personalului decât printre clienți, și asta pentru că majoritatea personalului era formată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cel puțin formarea numărului său de la birou nu mai avea puterea să mă reducă la starea de epavă tremurândă. Haideți să nu ne lăsăm duși de val. Cu o voce încrezătoare și egală, am întrebat-o pe recepționera din biroul londonez al lui James dacă aș putea să vorbesc cu el. Londra mi se părea la milioane de kilometri distanță. Că era la fel de departe ca o altă planetă. N-ai fi zis c-o vedeam în fiecare seară la știri. Recepționera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sună puțin cam prea funcțional. Deși, pe de altă parte, de ce nu ar suna așa? Baros? Nu, nu-mi place nici termenul ăsta. Nu știu de ce, dar mi se pare că sună a vedete rock îmbătrânite, care vorbesc cu accent londonez, poartă blugi prespălați oribili și păr lung încărunțit. Și mai rău e atunci când bărbatul și-a botezat organul cu un anumit nume. Vă vine să credeți așa ceva?! Tipul îți aruncă un rânjet lateral, după care începe să scoată niște sunete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cîntat și ei. Domnul Iliescu, mare amator de muzică intelectuală, nu i-a mai lăudat. L-a deranjat un bemol englez. Așa că de la o vreme conducerea TVR nu mai agreează BBC-ul. Anunțate-n program și chiar pe ecran, știrile londoneze sînt mereu Înlocuite În ultima clipă. Astfel, pe 1 octombrie, am văzut În loc de Big Ben pe fundal, cum fac amor veverițele nord-americane. După ce-a prins gustul de-a cenzura satelitul cu fauna SUA, direcțiunea televiziunii a găsit din Politehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Domnului, luminile s-au aprins și un murmur de bucurie s-a înălțat în vagon. S-a auzit și păcănitul sistemului de comunicație care se retrezea la viață și am auzit anunțul laconic rostit tărăgănat de un conductor al metroului londonez, care, fără să ceară de fapt scuze pentru incident, a explicat că trenul avea „dificultăți de operare“ care vor fi remediate cât mai curând posibil. Nu era cea mai satisfăcătoare explicație, dar cel puțin nu ne mai simțeam total singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Ne-am gândit că ar fi instructiv să-l invităm pe unul dintre inițiatorii reformelor din serviciul național de sănătate și să-l punem față-n față cu cineva care lucra în prima linie a practicii medicale dintr-un spital londonez. Am adus în acest scop o tânără doctoriță pe nume Jane Gillam, care participase recent la o emisiune de radio interactivă și-i impresionase pe toți cu convingerile ei ferme și cu cunoașterea tuturor detaliilor. Îmi amintesc că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
proprietar - Roderick Winshaw, după cum știi cu siguranță) se vernisează - conform uzanțelor - niște noi tablouri fără îndoială stupide ale unui tânăr membru al aristocrației minore. Cred că putem fi siguri că atracția pe care o reprezintă un asemenea eveniment pentru cognoscentii londonezi nu va aduna atâta lume încât doi necunoscuți să nu se poată recunoaște în mulțime. Voi fi acolo la șapte jumătate. Mă bucur anticipat de plăcerea de a te întâlni și, cu și mai multă înfrigurare, de începutul unei rodnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
local, începuse să-și câștige o oarece reputație. Unul dintre vechii ei îndrumători de la Sheffield, cu care menținuse legături sporadice, a invitat-o la un pahar și a sugerat că sosise momentul să înceapă să-și prezinte lucrările unor galerii londoneze. Pentru a-i ușura sarcina, s-a oferit s-o recomande el însuși: a primit permisiunea lui de a aborda galeria Narcissus din Cork Street și de a-i menționa numele. Phoebe i-a mulțumit cu oarece reținere, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de modă a cărui stea era În ascensiune și pe care l-a ajutat să-și organizeze paradele sezon după sezon. După câțiva ani, timp În care și-a clădit, la rândul ei, propriul renume În lumea Înfloritoare a modei londoneze și În care a studiat franceza la seral, a obținut un post de redactor Începător la revista franțuzească Chic din Paris. La acel moment, păstra prea puține legături cu familia: ei nu-i Înțelegeau modul de viață sau ambițiile, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se loviră de sticla de bere. — Julia, strigă ea, ești gata? Coborîră și ieșiră În stradă. Casa lor făcea parte dintr-o locuință Înșiruită de la Începutul secolului al XIX-lea și În față era o grădină. Era albă - acel alb londonez, mai curînd gălbui-cenușiu; canelurile și despărțiturile fațadei În stucatură erau Înnegrite de cețuri, funingină și, mai recent, de praf de cărămidă. Toate casele din zonă aveau uși și porticuri monumentale - probabil că pe vremuri fuseseră locuințe de marcă, poate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
expresie de resemnare urbană stoică și indicând, cu brațele desfăcute, imaginea carnagiului de mașini. Un nebun cu o dubiță albă. Semafoare desincronizate. De necrezut. Cred că am stat blocată acolo vreo, ăă, douăzeci de minute. El dă din cap: —Traficul londonez aproape te face să te simți recunoscător că există trenurile pentru navetiști Network Southeast. Urmează o pauză de-o clipă. Pauză În care eu Încerc să-l Întreb cum se mai simte Jill CooperClark, căreia i s-a pus diagnosticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spune ea și dispare pe ușă, cu capa neagră invizibilă fluturându-i. Ușa de la intrare Încă Îmi reverberează În minte atunci când descopăr motivul supărării deschis pe masă. În Evening Standard e un articol despre cât de bine sunt plătite dădacele londoneze și cum trăiesc ele pe picior mare: mașini ultimul răcnet, servicii de sănătate private, abonament la sală de fitness, dreptul de a folosi avionul particular, dreptul de a folosi calul. Calul? Și eu care credeam că noi suntem generoși lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am tot primit buchete de flori, dar cel mai mare a fost de la Edwin Morgan Forster. Era un aranjament baroc care poate fi comandat numai pentru comemorări ale războiului sau din bugetul de protocol al unei firme din centrul financiar londonez. Ciulini priapici, de un metru jumătate, și crini uriași care umpleau aerul cu mirosul lor pipărat, făcându-mi bebelușul să strănute. De buchet era atașat un bilet scris de o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
apreciabilă de birou, dar Robin se arată deosebit de insistent să mâncăm acolo, În timp ce mărește din ce În ce mai mult compasul, iar eu gonesc după el, făcând câte trei pași pentru unul de-al lui. Restaurantul Sweetings este o adevărată instituție a centrului financiar londonez. Un loc unde se servește pește care vrea să semene cu o piață de pește, cu o sumedenie de strigăte Însuflețite, zarvă, mese de marmură - un fel de Bilingsgate pentru cei Înstăriți. La intrare există tejghele unde te poți așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
făcut cele mai mari progrese“ pentru angajamentul În direcția diversității. Firma a Înregistrat un punctaj foarte bun În cadrul unui sondaj de referință realizat de Equality Yes!, organizație În favoarea parității sexelor ai cărei membri includ 81% din firmele cotate la Bursa londoneză. Arbitrii au fost impresionați În mod deosebit de volumul de activitate generat de Katharine Reddy, cel mai tânăr manager de la EMF, și de Momo Gumeratne, o absolventă de 24 de ani de la London School of Economics. Din păcate, cele două nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Manolo, perechi (32); poșete YSL (3), Prada (2); rochie cu volane Rick Owens (1) - dacă e prea îndrăzneață pentru tine, te înțeleg; șosetele de cașmir Connolly în valoare de 120$ pe care le-ai furat pentru mine dintr-un magazin londonez (12); inel James de Givenchy. (Știu că, de fapt, e al tău, dar ai uitat cu desăvârșire de el). Gândul că las în urmă toate aceste lucruri minunate aproape că m-a făcut să mă răzgândesc. Am semnat documentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
provincială lăsată prea mult afară, la soare. Dar ochii și urechile mele de reporter au preluat repede controlul și timp de o oră Încheiată am explorat străzile Înguste, cu ceainăriile lor pitorești, cu magazine foto și polițiști deghizați În curcani londonezi. Gibraltarul, ca și Costa del Sol, nu era pe sufletul meu. Prefer zborurile lungi către Jakarta și Papeete, orele acelea de imponderabilitate la clasa Întîi care continuă să-mi dea senzația că am o destinație veritabilă, marea și nemuritoarea iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
articole de ceramică și textile. Artiștii locali - după Mercedesurile și Range Roverurile parcate, am presupus că erau cu toții locuitori ai vilelor din Împrejurimi - ședeau la mesele lor așezate pe capre de lemn precum vînzătorii sîmbăta pe Portobello Road (##notă: Stradă londoneză din Notting Hill, care găzduiește o foarte căutată piață de stradă.##), iar În vocile lor Încrezătoare răsunau accente de Holland Park și Arondismentul Șaisprezece (##notă: Zone rezidențial-comerciale high-class din Londra, respectiv Paris.##). Toată lumea din oraș părea a fi În priză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Îmi făcusem bagajele și-mi Închisesem contul. Plecînd cu mașina pentru ultima dată de la hotelul Los Monteros, m-am hotărît să mai rămîn În Spania cel puțin o lună, să-mi anulez angajamentele următoare și să-mi transfer din banca londoneză suficiente fonduri cît să-mi păstrez libertatea de mișcare. Deja aveam un ciudat sentiment de complicitate la crima al cărei mister Încercam să-l risipesc, de parcă nu doar pretinsa vină a lui Frank se afla sub semnul Întrebării, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bănuiala că și ziua aceasta avea să treacă și voi rămîne sîngurul client al piscinei, așa cum aveam să rămîn singurul vizitator al terenului de tenis și al sălii de sport. Îmi omoram timpul la barul În aer liber, citind ziare londoneze și gîndindu-mă la procesul lui Frank, și știam că timpul murise În Residencia Costasol cu mult Înainte de sosirea mea. În decursul primei mele săptămîni ca „manager“ al clubului sportiv, m-am relaxat și i-am urmărit pe Îngrijitorii angajați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Cui i-e frică de Virginia Woolf“, piesă de Eduard Albee (1962).##). Printre producțiile programate În viitor se numărau piese de Orton și Coward, toate urmînd a fi regizate de Arnold Wynegarde, un veteran al lui Shaftesbury Avenue(##notă - Bulevard londonez care concentrează teatrele importante din zona West End.##); distribuția de amatori urma să fie consolidată cu cîțiva foști profesioniști ai scenei. Mugurii verzi ai unei culturi metropolitane uitate răsăreau prin ghipsul și palplanșele dezvoltatorilor imobiliari. În scurta pauză dintre două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Susan Henry și Anthea Rose, două văduve la vreo treizeci de ani, care puseseră deja pe picioare o mică agenție de vînzări directe ce-și căuta prin complex clienți pentru lenjerie exotică și parfumuri; Ronald Machin, fost inspector de poliție londonez, care demisionase după ce fusese acuzat de luare de mită; Paul și Simon Winchell, amîndoi spre sfîrșitul adolescenței, provenind din una dintre cele mai importante familii din Residencia și ocupîndu-se cu aprovizionarea tineretului. Sub pretextul livrării celor mai noi broșuri imobiliare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]