721 matches
-
generalul bizantin Belisarie și trimiși la Constantinopol, odată cu regele ostrogot capturat de trupele bizantine din Italia, Vitiges (sau Wittigis). Împăratul Iustinian I l-a făcut pe Amalafrid general și a căsătorit-o pe sora sa Rodelinda cu regele Audoin al longobarzilor. Atunci când longobarzii au făcut apel la împăratul Iustinian pentru a-i ajuta împotriva gepizilor, basileul a trimis o armată sub comanda următorilor: Iustin și Iustinian, fiii vărului său Germanus; Aratius (căpetenie armeană) și Suartuas (fost conducător al herulilor); și Amalafrid
Amalafrid () [Corola-website/Science/328546_a_329875]
-
Belisarie și trimiși la Constantinopol, odată cu regele ostrogot capturat de trupele bizantine din Italia, Vitiges (sau Wittigis). Împăratul Iustinian I l-a făcut pe Amalafrid general și a căsătorit-o pe sora sa Rodelinda cu regele Audoin al longobarzilor. Atunci când longobarzii au făcut apel la împăratul Iustinian pentru a-i ajuta împotriva gepizilor, basileul a trimis o armată sub comanda următorilor: Iustin și Iustinian, fiii vărului său Germanus; Aratius (căpetenie armeană) și Suartuas (fost conducător al herulilor); și Amalafrid. Primii dintre
Amalafrid () [Corola-website/Science/328546_a_329875]
-
este o sinteză a două tratate mai vechi ale împăratului „Despre Guvernarea Statului și a Diferitelor Națiuni” (Περί Διοικήσεως τοῦ Κράτους βιβλίον καί τῶν διαφόρων Έθνῶν), în care erau abordate istoria și caracteristicile națiunilor învecinate - popoarele turcice, pecenegii, rusii, arabii, longobarzii, armenii și georgienii - și „Despre Themele Estului și Vestului” (Περί θεμάτων Άνατολῆς καί Δύσεως, cunoscută și în traducerea latină "De Thematibus"), care privea evenimentele recente din provinciile imperiale (theme). La acestea două, împăratul Constantin a adăugat intrucțiuni politice pentru fiul
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
de Cavaler", ci ca Ordin de Cavaler de clasa 1-a, a 2-a și a 3-a. Deja în 1805 Napoleon Bonaparte a creat, după încoronarea sa, un ordin numit ca vechia decorație a Coroanei de fier a regilor longobarzi. După căderea lui Napoleon Lombardia a fost acordată casei imperiale austriece în cadrul tratatelor la Congresul de la Viena. Titularilor napoleonieni le-a fost interzisă purtarea decorației de către autoritățile austriece, dar mai târziu au primit autorizația de transfer în versiunea austriacă. Preluarea
Ordinul Coroana de Fier (Austria) () [Corola-website/Science/333489_a_334818]
-
și decădere după ce moaștele pe care le conținea au fost mutate din catacombe în diferite biserici din Roma; ultima perioadă a mutărilor din criptă a avut loc sub Papa Sergiu al II-lea, în secolul al IX-lea înainte de invazia longobarzilor, în primul rând la San Silvestro in Capite, care, spre deosebire de catacombă, se afla în interiorul Zidului lui Aurelian. Catacomba și cripta au fost redescoperite în 1854 de arheologul italian Giovanni Battista de Rossi. Arcadele fac parte dintr-un cimitir complex, care
Catacomba Sfântului Calixt () [Corola-website/Science/335817_a_337146]
-
consider că implicarea lui Carol în moartea fratelui său este mai mult decât evidentă, fiind dovedită chiar din relatările lui Eginhard, care amintește de fuga soției lui Carloman, împreună cu fiii săi în Italia, pentru a se afla sub protectia regelui longobarzilor. Această fugă nu ar mai fi avut loc dacă regele Carloman ar fi murit dintr-o moarte naturală. Reînvierea Europei Apusene Așadar, preluarea puterii regatului franc s-a făcut cu vărsare de sânge. Totuși, moartea lui Carloman a însemnat pentru
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
printr-o activitate militară intensă. În rândurile ce urmează am să prezint succint câteva din bătăliile cele mai importante pe care acesta le-a disputat. Una din primele confruntări pe care Carol cel Mare le-a întreprins a fost cu longobarzii. Această confruntare s-a desfășurat la inițiativa papei Adrian I, care i-a cerut ajutorul regelui franc deoarece longobarzii i-au invadat teritoriul. Acest conflict a avut însă și alte cauze: văduva lui Carloman, împreună cu fiii acesteia se afla la
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
pe care acesta le-a disputat. Una din primele confruntări pe care Carol cel Mare le-a întreprins a fost cu longobarzii. Această confruntare s-a desfășurat la inițiativa papei Adrian I, care i-a cerut ajutorul regelui franc deoarece longobarzii i-au invadat teritoriul. Acest conflict a avut însă și alte cauze: văduva lui Carloman, împreună cu fiii acesteia se afla la curtea lui regelui longobard Desiderius și dorea să revendice pentru fiii ei moștenirea regelui mort, de asemenea, Carol cel
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
curtea lui regelui longobard Desiderius și dorea să revendice pentru fiii ei moștenirea regelui mort, de asemenea, Carol cel Mare a alungat-o pe prima lui soție, fiica lui Desiderius, pentru că nu i-a putut dărui urmași. Războiul purtat cu longobarzii a fost atât de important pentru Carol încât izvoarele vorbesc de o stopare a confruntărilor cu saxonii pentru a duce la capăt această luptă. În septembrie 773, o puternică armată francă a trecut Alpii. Din septembrie 773 până în iunie 774
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
capăt această luptă. În septembrie 773, o puternică armată francă a trecut Alpii. Din septembrie 773 până în iunie 774, capitala Pavia a fost asediată. În 5 iulie 774, Carol cel Mare a luat titlul de rege al francilor și al longobarzilor. O altă bătălie importantă purtată de puternicul conducător este, cum am amintit și mai sus, războiul cu saxonii. Eginhard zicea despre acest război că „niciun război nu a fost mai lung, mai atroce si mai chinuitor pentru poporul francilor". Prima
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
este o lucrare în limba latină din secolul al VII-lea care meționează mitul originii longobarzilor. În prima parte este cuprinsă originea și etimologia numelui longobarzilor, iar în continuarea lucrării este menționată o listă a regilor longobarzi până la Perctarit (672-688). Lucrarea este păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
este o lucrare în limba latină din secolul al VII-lea care meționează mitul originii longobarzilor. În prima parte este cuprinsă originea și etimologia numelui longobarzilor, iar în continuarea lucrării este menționată o listă a regilor longobarzi până la Perctarit (672-688). Lucrarea este păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei lui Rothari și cunoascute că "Edictum Rothari" sau "Leges Langobardorum
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
este o lucrare în limba latină din secolul al VII-lea care meționează mitul originii longobarzilor. În prima parte este cuprinsă originea și etimologia numelui longobarzilor, iar în continuarea lucrării este menționată o listă a regilor longobarzi până la Perctarit (672-688). Lucrarea este păstrată sub forma a trei codexuri, majoritatea cuprinzând articole de lege strânse în timpul domniei lui Rothari și cunoascute că "Edictum Rothari" sau "Leges Langobardorum". Astfel, este păstrat sub forma a trei manuscrise: Este o traducere
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
cu părul legat în jurul fetei, si a întrebat „Cine sunt acești bărboși?”, iar Frigg i-a răspuns, din moment ce i-ai denumit, oferă-le victoria și așa a făcut. Din acea zi, tribul Winnili sunt numiți Langobarzi, „bărbi lungi”. După aceasta, longobarzii au migrat spre Golaida (posibil în zona râului Oder), iar mai tarziu au stăpânit Aldonus and Anthaib (necunoscut, posibil în Bavaria) și Bainaib (sau Banthaib; posibil în Boemia) și Burgundaib (posibil teritoriul burgunzilor, pe Rinul mijlociu). Longobarzii l-au ales
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
lungi”. După aceasta, longobarzii au migrat spre Golaida (posibil în zona râului Oder), iar mai tarziu au stăpânit Aldonus and Anthaib (necunoscut, posibil în Bavaria) și Bainaib (sau Banthaib; posibil în Boemia) și Burgundaib (posibil teritoriul burgunzilor, pe Rinul mijlociu). Longobarzii l-au ales rege pe Agilmund, fiul lui Agion, din linia lui Gugingus. Mai tarziu, au urmat Laiamicho din aceiași dinastie și Lethuc (care a domnit aproximativ 40 de ani). Lethuc a succedat de fiul său, Aldihoc, iar după acest
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Audochari a venit de la Ravenna cu alani și a ajuns la Rugilanda (Austria Inferioară, la nord de Dunăre) pentru a lupta împotriva rugilor. Audo a reușit să le ucidă regele Theuvanue și s-a întors în Italia cu mulți prizonieri. Longobarzii au trăit în Rugilanda timp de câțiva ani. Gudehoc a fost succedat de fiul său, Claffo, și el de fiul său, Țațo. Longobarzii au zăbovit la Feld timp de trei ani, timp în care Țațo l-a ucis pe Rodolfo
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
Audo a reușit să le ucidă regele Theuvanue și s-a întors în Italia cu mulți prizonieri. Longobarzii au trăit în Rugilanda timp de câțiva ani. Gudehoc a fost succedat de fiul său, Claffo, și el de fiul său, Țațo. Longobarzii au zăbovit la Feld timp de trei ani, timp în care Țațo l-a ucis pe Rodolfo, regele herulilor. Wacho, fiul lui Unichus, l-a ucis pe Țațo, iar Ildichus, fiul lui Țațo, a încercat să-și răzbune tatăl, dar
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
care i-a condus pe longobarzi în Panonia. Alboin, fiul lui Auduin, a fost următorul la tron, a luptat și l-a ucis pe Cunimund, rege al gepizilor. Alboin a luat-o de soție pe Rosemunda, fiica lui Cunimund. După ce longobarzii au stat în Panonia timp de 42 de ani, Albuin i-a condus în Italia, în luna aprilie, iar doi ani mai tarziu, Alboin a devenit lord al Italiei. El a domnit timp de trei ani, înainte de a fi ucis
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
i-a condus în Italia, în luna aprilie, iar doi ani mai tarziu, Alboin a devenit lord al Italiei. El a domnit timp de trei ani, înainte de a fi ucis de Hilmichis și soția sa, Rosemunda, în palatul din Verona. Longobarzii, cu toate acestea, nu i-au permis lui Hilmichis să uzurpe tronul. După Alboin, Cleph a fost rege timp de doi ani. Apoi a urmat un interval de doisprezece ani, în care longobarzii au fost conduși de diverși duci. După
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
soția sa, Rosemunda, în palatul din Verona. Longobarzii, cu toate acestea, nu i-au permis lui Hilmichis să uzurpe tronul. După Alboin, Cleph a fost rege timp de doi ani. Apoi a urmat un interval de doisprezece ani, în care longobarzii au fost conduși de diverși duci. După aceasta, Autarinus a fost rege timp de șapte ani. El s-a căsătorit cu Theudelenda, fiica lui Garipald, si cu Walderada a Bavariei. Autarinus l-a numit pe fratele Walderei, Gundoald, duce de
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]
-
șapte ani. El s-a căsătorit cu Theudelenda, fiica lui Garipald, si cu Walderada a Bavariei. Autarinus l-a numit pe fratele Walderei, Gundoald, duce de Ăști. Agilulf, ducele de Torino, s-a căsătorit cu regina Theudelenda, devenind rege al longobarzilor. Și-a ucis inamicii (Zangrolf din Verona, Gaidulf din Bergamo). Cu Theudelenda, el a avut o fiică numită Gunperga și a domnit timp de șase ani.
Origo Gentis Langobardorum () [Corola-website/Science/336796_a_338125]