1,634 matches
-
tunului l-a pus chiar pe el - știindu-l de la pădure - să taie un brad și să-l despice încât să poată face niște lopeți din lemn... După o muncă cu schimbul făcută cu un camarad au facut vreo patru lopeți... Când au reușit să scoată tunul dintre nămeți, s-a auzit glasul comandantului de tun: „Brava, băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
băieții tatii! Brava! Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc o lopată dintr-o scândură din podișca saniei. Alta nu am ce face. Tu să stai cuminte, flăcău’ tati’, cî eu am puțină treabă” - i-a vorbit el murgului. Ce bine mi-ar fi prins un fănar. Da’ cum sî ti gândești
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
el murgului. Ce bine mi-ar fi prins un fănar. Da’ cum sî ti gândești tu cî ti apucî noaptea când pleci de acasî di dimineațî?” Îndată s-a apucat de treabă. Așa, fără lumină, a reușit să facă o lopată foarte îndemânoasă, pe care a folosit-o cu spor... Când drumul a fost deschis, l-a îmbiat pe murg: „Hai, băieti, cî tata o făcut cali liberă”. Așa a făcut de fiecare dată când întâlneau un troian mai mare. Greul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aflăm chiar în țava puști’, da’ saracu’ infanteristu’!... Ci sî faci el când nu ari macar o beldie dupî cari sî sî adăposteascî? ― Mă! Da’ tu nu făcuși instrucție de infanterist? Făcuși. Așa că, înainte de a pleca la atac, îți fixezi lopata Lineman în centură, ca să-ți apere inima. Apoi, când ai făcut saltul înainte și te-ai adăpostit, nu te rostogolești spre dreapta sau spre stânga, ca să nu te lovească inamicul care te-a văzut unde te-ai întins la pământ
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de pământ la capătul drumului de acces spre semnul mare cu „Hollywood” și îl îngropă pe asasinul potențial al lui Mickey Cohen într-o groapă de 1,30 pe 1,30 pe 1,30, lucrând cu o cazma și o lopată. Bătuci pământul bine de tot, ca nu cumva să-l adulmece coioții și să li se facă foame. Aruncă câteva crengi deasupra mormântului și se pișă pe el: un epitaf pentru un camarad polițist corupt, care îl băgase în cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu putem să vă dăm pe mâna lu' Barbă! Dar n-apucă să termine vorba, că un val de apa îl plesni drept în gură, făcîndu-l să bolborosească înecat ultimele cuvinte. Moscu ridicase lopata dreaptă, și-o lăsase pieziș în apă, stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe cei doi "dovlecari" ciuciulete, după care ispravă ne îndepărtăm în grabă, lăsîndu-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că un val de apa îl plesni drept în gură, făcîndu-l să bolborosească înecat ultimele cuvinte. Moscu ridicase lopata dreaptă, și-o lăsase pieziș în apă, stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe cei doi "dovlecari" ciuciulete, după care ispravă ne îndepărtăm în grabă, lăsîndu-i pe bieții băieți uluiți și spumegând de mânie. Altă dată ne găseam pe lac vreo șapte băieți din clasa noastră, în trei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din brațele lui și, mânioasă de așa nemaipomenită îndrăzneală, îi ceru s-o ducă imediat la mal! El nu voi s-o asculte; fata, care știa să canoteze, ca orice demnă tovarășă de plimbare a unui lăzărist, puse mâna pe lopeți și-n cinci minute sosi la debarcader. Sări din barcă ușoară ca un fulg și plecă fără să-i spună o vorbă. ― Nici măcar "la revedere", mă! Și de trei zile, nici un semn de viață! Sânt desperat! În definitiv, ce era
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
expediția este gata de pornire, se trezește devreme și-și croiește drum printre resturile de nuci de cocos goale și trunchiuri de copaci, îndreptându-se spre plajă. Pescarii împing pirogile lungi spre valurile care se sparg la țărm, forțându-și lopețile în apă, apoi ridicându-le la loc cu mișcări fluide, ferme. Încet, bărcile părăsesc zona talazurilor și scapă fără să fie atrase de curenții puternici. Numai când au ajuns la limita la care abia mai pot fi văzute, își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
își înghesuie hamacele pe unde pot. Jonathan ajunge lângă motor. Echipajul alcătuit dintr-un căpitan tăcut și un trio de marinari de punte, murdari de funingine, își urmărește somnolent pasagerii, iar fochistul mai aruncă din când în când câte o lopată de cărbuni în foc și atinge ușor sticla aparatelor de măsură. Câțiva membrii ai clubului au venit să-i conducă și când Nelly o ia în susul râului se aud strigăte de încurajare și gesturi de atenționare adresate lui Jonathan, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au putut fi auzite jos, departe, în vale. Zgomotele făcute de coloana de hamali a lui Yusef care pleca, îi făcură pe toți să se simtă nefiresc și nimeni nu-i mai adresă vreo vorbă lui Marchant, care-și luă lopata și se duse să sape prima latrină. Vreme îndelungată, Fotse îi evită complet pe albi. Nu sunt curioși pe câmp, nici trecători. Ostilitatea lor face să sporească încordarea grupului de albi și, cu toate că profesorul insistă că nu este necesar, Gregg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Brăilei și Galațiului, unde viața se desfășoară normal și unde am aflat că în acele zile, cele mai grele, când nu numai apa amenința, ci și vântul, care, pe lângă valurile distrugătoare, îi împiedica pe oameni să lucreze spulberîndu-le pământul din lopată, oamenii au ținut, în apa până la brâu, concret, cu spatele lor, digul care se spărsese. Au stat în această poziție atâta timp cât a fost nevoie ca să fie refăcut. Pentru mine această imagine constituie simbolul rezistenței noastre. De ce? Pentru că ne asumă și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca niște fulgere pe spinările lor, se opinteau, gâfâind ca de apropierea morții, cădeau deodată în genunchi și în clipa următoare scoteau afară căruța aceea la care erau înhămați, și care era înfundată în ghearele pământului. Cine să iasă cu lopețile și să umple drumurile degradate? Păi cine să iasă? Nimeni! Dar nu ne smulgea noroiul când ieșeam după-amiezile în sat, devale, în zilele de lucru și de sărbătoare, tălpile opincilor și ale bocancilor? Ei, și ce dacă ni le smulgea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
valorificarea. O să-ți mai povestesc eu. Deși am crescut la sat și ar trebui să fiu obișnuit cu lucrurile astea, uite că Doamne-Doamne mă pedepsește pentru cine știe ce păcate și mă dezrădăcinează cu an ce trece. Abia azvârlisem peste gard câteva lopeți și Începusem să asud și să gâfâi, palmele mă usturau și-mi tremurau genunchii. M-am stropit pe picioare cu căcat de porc amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
amestecat cu pișălău și m-a cotropit, așa, ca o furie amestecată cu neputință. Simțeam cum mi se răspândește, dusă de sânge, din vârfurile degetelor până În creieri. Iar aceștia se Întunecară și-mi făcură urechile să țiuie. Am azvârlit dracului lopata și m-am dus să-mi torn apă pe picioare. Dar știi și tu cum e: cel mai trainic parfum din lume s-ar putea face din balegă de porc. Poți să te speli cu săpun, cu spirt, cu sodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca acuma: să arunci Înăuntru nisip, ciment, apă și să apeși, cu mare Îndemânare, pe buton. Atunci totul se făcea cu unelte strunite de mâinile oamenilor. Apa, cimentul, nisipul și, după caz, varul, se amestecau și se răsamestecau cu sapa, lopata si grebla. După aia se căra spre schele În găleți de tablă zincată. Erau așa de grele, că unora li se lungiseră brațele ca la maimuțe, de le atârnau pumnii prin țărână. Deținuții sunt convins că munceau În condiții mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încerca să rușineze scroafa), mergea aproape la sigur să descopere nu se știa ce În pădurea de la Asfințit. Cei trei băieți se Înarmaseră cu unelte grele și se pregăteau de muncă aprigă. Vieru legase de bicicletă o cazma și o lopată; Baronu adusese o sapă grea, ascuțită, făcută dintr-o jumătate de talger de discuitor; Ectoraș, băiatul cam nevolnic al Directorului de școală, luase din magazia lui taică-său un topor și niște perii și pensule, așa cum văzuseră cu toții la oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nimeni, însă, nu încerca să trișeze - undeva, pe parcurs, își lepădaseră cu toții șiretlicurile și nemulțumirile. Strângându-și banii în pumni, păreau să se fi transformat și fiecare alerga să-și facă munca ce-i fusese dată. Ecourile cazmalelor și ale lopeților folosite, într-adevăr, cu putere umplură văzduhul. Cu urlete de însuflețire, oamenii aruncau pământul, înfigeau prăjini prin coșurile de paie pentru cărat și săltau sacii pe umeri. Pentru prima oară, se simțea, cu adevărat, hărnicia. Nădușeala pe care și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
joc de o țară întreagă de parcă ar fi propria lui feudă. Oricum, sper ca într-o zi coșmarul acesta să se termine iar acești „democrați” să fie puși, la modul cel mai democratic bineînțeles, să termine doar la roabă și lopată Canalul București-Dunăre, rămas acum în părăsire. Măcar așa ar avea și ei, bucuria și mândria, de a face în sfârșit ceva constructiv pentru țara asta. Oricum prieteni, istoria are o caracteristică ciudată, dar al dracului de necesară uneori, se repetă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un univers numai al meu. Timpul își numără nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
plicticos. Cât pot de firesc, Întind mâna și trag cartea lui de vizită un pic mai spre mine, ca să o pot citi. Doug Hamilton. A, da. OK, acum o să țiii minte. Doug. Dug. Simplu. O să mi-l imaginez cu o lopată În mână. Lângă un actor amator prost. Care... nu se simte bine... și... OK, ce să mă complic atâta, am să mi-l notez și gata. Scriu În blocnotes „rebranduire“ și „Doug Hamilton“ și mă foiesc ușor pe scaun. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
De-a lungul vieții, nu ezită niciodată să ordone eliminarea totală a dușmanilor ei. Face asta natural. E o practică pe care a început-o de când era o copilă. Îl văd pe tata cum o lovește pe mama cu o lopată. S-a întâmplat brusc. Fără veste. Nu-mi vine să-mi cred ochilor. E nebun. O face târfă pe mama. Trupul mamei se încovoaie. Mi se umflă pieptul. O lovește în față, în spate, strigându-i că o să-i rupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Nu mai ești tatăl meu, îi declar, cu tot corpul tremurând. Nu o să te iert niciodată! Într-una din zile o să te trezești mort pentru că îți voi fi pus eu otravă pentru șoareci în băutură! Bărbatul se întoarce și ridică lopata deasupra capului. Buzele îmi ard. Am în gură un dinte din față. În anii ’70, în timpul punerii în scenă a operelor și baletelor sale, Doamna Mao își descrie rana actrițelor, actorilor, artiștilor și națiunii. Doamna Mao zice: Eroinele noastre trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
sale, Doamna Mao își descrie rana actrițelor, actorilor, artiștilor și națiunii. Doamna Mao zice: Eroinele noastre trebuie să fie acoperite de răni. De răni din care picură sânge. Răni provocate prin tăiere, înțepare sau rupere, de arme cum ar fi lopețile, biciurile, sticla, bâtele, gloanțele sau exploziile. Studiați rănile, acordați atenție gradului arsurii, straturilor de țesut infectat. Diferențelor de culoare a cărnii. Și formelor care vă aduc aminte de un trup infestat de viermi. * Are opt ani și e deja hotărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare dată când revine la poveștile din trecutul ei, Christa devine irascibilă. A trecut de mult faza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]