1,901 matches
-
și unele poezii de o emotivitate căreia nu îi poate fi pusă la îndoială sinceritatea. Proza - culegerile de schițe și povestiri Pământ reînnoit (1953), La umbra nucului bătrân (1956) ș.a. - are, de asemenea, un caracter minor publicistic, vehiculând clișee și lozinci caracteristice epocii. SCRIERI: Cucoana și argatul, Tiraspol, 1940; Prietenie, Chișinău, 1948; Pământ reînnoit, Chișinău, 1953; Răspuns fiicei, Chișinău, 1953; Baștina norocului, Chișinău, 1954; La umbra nucului bătrân, Chișinău, 1956; Pe făgașul vieții, Chișinău, 1959; Floarea satului, Chișinău, 1960; Luceferii pământului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288880_a_290209]
-
-i forța să le satisfacă doleanțele; numărul mare din care este formată delegația și vizita neașteptată, imprevizibilă sunt considerate ca atuuri de către salariați; defilarea - strângerea personalului sau a unei părți a lui în fața localului conducerii, deplasarea celor strânși, scandarea unor lozinci sau sloganuri; defilarea îndeplinește două funcții: una simbolică, de transgresiune a puterii, cucerirea unor spații interzise; alta expresiv-afectivă, de defulare și descărcare colectivă; frânarea producției - ca fenomen public, susținut oficial, și nu ca fenomen psihosocial-informal; întreruperea temporară a lucrului - ca
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fapt pe care contele Appony l-a constatat, susținând că singurul organ care are dreptul să interpreteze legislația internațională este Curtea internațională de arbitraj. Cu acest prilej, Nicolae Titulescu, care “era totdeauna în căutarea unor formule ce puteau să devină lozinci îndrumătoare” vizând inconsecvența contelui Appony privind competența Consiliului Ligii Națiunilor, l-a întrebat necruțător: “De ce Consiliul nu poate face în 1927 ceea ce putea face în 1923 ?” Problema optanților unguri a fost readusă în dezbaterea Consiliului Ligii Națiunilor. În sesiunea acestuia
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
ceas,/ Când - dincolo de-al anilor ravagiu -/ Să mai salvăm splendori câte-au rămas./[...] A fost un timp baudelairian, pesemne,/ Și-un timp rimbaldian cu varii sori,/ Prin care noi - adepți plăcerii demne / Vocalizam și-ngurgitam culori”; un timp când „bahica lozincă” este contrapusă lozincilor oficiale mincinoase. Reprezentativă în grad suprem pentru această atitudine contestatară este figura lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
de-al anilor ravagiu -/ Să mai salvăm splendori câte-au rămas./[...] A fost un timp baudelairian, pesemne,/ Și-un timp rimbaldian cu varii sori,/ Prin care noi - adepți plăcerii demne / Vocalizam și-ngurgitam culori”; un timp când „bahica lozincă” este contrapusă lozincilor oficiale mincinoase. Reprezentativă în grad suprem pentru această atitudine contestatară este figura lui Spartacus (evocată și într-un poem independent), model și stindard al „singaporenilor”: „cavalerul” G. Mărgărit, Ernest Mathe („umanistul Matty”, apostol al dreptății absolute), „Mitea” (Dumitru Stelaru), Leonid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
Eram lacomă de artă sub toate formele, dar ce e ciudat e că uram disciplina”, va mărturisi mai târziu, în jurnalul adnotat Memoria ca zestre (2003). Din 1940, activează ilegal în mișcarea comunistă (aprobată de tată, condamnată de mamă), scriind lozinci pe ziduri. În 1943, se căsătorește cu Jean Colin, devenit mai târziu scriitorul Vladimir Colin. De pe la vârsta de doisprezece-treisprezece ani, se produsese „schimbarea la față”, o alungire a oaselor feței, care va transforma o fetiță drăguță într-o adolescentă, apoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
se facă auzită în polemicile de politică educațională atât de viciate de interese mai mult sau mai puțin ascunse. Educatorii, chiar și părinții, au o trebuință acută de imaginație sociologică, de recunoașterea componentei sociale a muncii lor (altfel decât prin lozinci de genul „noi pregătim generațiile de mâine ale României, așa că dați-ne salarii mai mari”), de recunoașterea sociologiei ca domeniu de referință al practicii pedagogice și a sociologului ca ajutor, și nu doar ca un maniac al verbiajului abstract sau
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
s-au arătat a fi cei mai activi și mai eficienți. Imperativele obiectivității și ale neutralității axiologice nu pot masca relativitatea axiologică a preocupărilor și pozițiilor, chiar științificizante, ale sociologului. Decât să părem că ne disimulăm indiferența sau obediența sub lozinca „științificității”, mai corect ar fi să ne precizăm poziția, chiar dacă susținerea ei este costisitoare. Oricum, cel puțin pentru sociologi, orientările sunt suficient de transparente. Pe planul celălalt, al schimbărilor de ordin paradigmatic din practica sociologiei, sociologia educației a urmat fidel
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
nu voiau să se înscrie în divizia comunistă “Horia, Cloșca și Crișan”. La eliberare în 1946 autorul își amintește că în gara Iași era o manifestație la care se striga: “Ana, Luca și cu Dej Bagă spaima în burghezi!” și lozinca dedicată lui Stalin amintită mai înainte. Acasă însă părinții și unchiul meu, fratele mamei, vorbeau despre cu totul altceva. In fiecare seară ascultau “Vocea Americii” și “Europa liberă” și ascultam și eu, deși eram copil. De aceea primele cuvinte pe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
controleze strict Delta Dunării, deși scopul oficial al lucrărilor era acela de a industrializa regiunea, de a crea condiții de a îmbunătăți agricultura și de a ridica nivelul de trai al al populației. La poarta lagărelor de muncă erau puse lozinci pe care scria: “Construim canalul fără burghezie și împotriva burgheziei”, „Construim canalul, construim socialismul” sau „Cu partidul nostru tare, tragem Dunărea la mare”. Forța de muncă provenea din trei surse: munca voluntară, militarii în termen și detinuții politici. Pentru aceștia
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
O regăsi în orășelul ei de lângă Stalingrad, se lăsă convins să rămână la ea și începu să muncească într-un depou al căilor ferate. Cea de-a treia aniversare a victoriei se apropia, orașul era împânzit de pancarte roșii-aurii, cu lozinci triumfătoare, cu chipurile radioase ale soldaților-eroi. Pavel avea strania impresie că oamenii din jurul lui vorbeau despre un alt război și credeau tot mai mult în acel război care era inventat pentru ei în ziare, pe pancarte, la radio. Vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
containere hodorogite În număr greu de socotit trece clătinîndu-se periculos pe podul care, cu zgîlțîiala lui epileptică, acompaniază și mărește vacarmul perindării. Cele două curgeri sînt absolut contrastante. Exhibiționismul plin de tupeu al marfarului ține parcă să tot afirme vechea lozinca a omului care, cu fiecare trecere pe pod, Învinge Încă o dată natura. Cursul rîului, prin modul tăcut În care-și spovedește taina, pare În schimb o culme a discreției. Evenimentul insignifiant că primele frunze uscate, semn al caniculei și al
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pragmatic și economic. Acum, această disociere cere o „sincronie” între „dezvoltare” și „progres”, dat fiind că este de neconceput (după câte se pare) un adevărat progres, dacă nu se creează premisele economice necesare punerii sale în practică. Care a fost lozinca lui Lenin imediat ce a câștigat revoluția? Una care invita la „dezvoltarea” imediată și grandioasă a unei țări subdezvoltate. Sovietul și industria electricității... Odată câștigată marea luptă de clasă pentru „progres”, trebuia câștigată acum o luptă poate mai întunecată, dar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
membrii ansamblului; dacă enunțul este continuat, termenii coreferenți (anaforici) sunt la plural, în concordanță cu substantivul la plural protestatari: b. O mulțime de protestatari au plecat spre clădirea Guvernului. Alții au decis să rămână în Piața Constituției. / Aceștia scandau diverse lozinci. Ponderea semantică a celor două nominale din sintagma pseudopartitivă colectivă este evidențiată și de acordul cliticelor pronominale: (49) a. Pe o mulțime de jurnaliștii ii-a iritat anularea conferinței de presă. - vs: b. Mulțimeai de jurnaliști aștepta orice semn care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
normalitate apare a fi un scop firesc al organizațiilor acestei zone. Conținutul unei culturi poate implica factori interni ai organizației, dar și externi. Intern, o cultură poate sprijini inovația, asumarea de riscuri sau secretul informației. Extern, o cultură poate sprijini lozinca „Clientul înainte de toate” sau comportamentul lipsit de etică față de concurenți. Deoarece cultura implică ipoteze, valori și credințe de bază, ea tinde să fie destul de stabilă în timp. În plus, odată ce o cultură este bine stabilită, ea poate persista în ciuda fluctuației
[Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
procesul de osificare a sensurilor, de contrafacere a lor, pe măsură ce trec în istorie. A trece în istorie înseamnă a fi aspirat de un imens dispozitiv deformator, care măsluiește sensurile, le malaxează și le țintuiește în formule fixe, în stereotipii, în lozinci și clișee. Prozele demontează minuțios și apoi etalează cu emfază mecanismul. Teatrul predilect al povestirilor este lumea sfârșitului de secol XX, veac al anomaliilor istorice, în care s-au inventat comunismul și nazismul, lagărul de exterminare și gulagul, canalul, Sighetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea armelor din toamna lui 1944, păstrează tarele unui conformism pe care clișeele (și lozincile) presărate ici și colo îl fac și mai flagrant. Dacă potentații, legionarii („bande de gușteri”), reprezentanții regimului pe ducă au parte de zugrăviri în tonuri critice și câteodată în tușe caricaturale, de cealaltă parte a baricadei, ilegaliștii, „tovarășii” angajați în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
stabilirea unui regim de neînțeles, la compromiterea revoluției și la distrugerea țării”. Numai că ei vor sfârși prin a ceda în fața amenințărilor cu excluderea din partid. Simultan cu accederea sa în fruntea statului, Lenin organizează distrugerea orânduirii sociale. El lansează lozinca „Furați-i pe hoți, jefuiți-i pe jefuitori!”, care încurajează jafurile, bețiile, violurile și asasinatele comise de întregul lumpen proletariat și de criminalii eliberați în primăvară din închisori. La sfârșitul lunii noiembrie, detașamente ale bolșevicilor pătrund în sediul Băncii de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o religie seculară, pasul a fost făcut în nenumărate rânduri și observatorilor le-a fost ușor să facă apropierea dintre ceremoniile, formulele sacre, cultul adus conducătorului - deus ex machina al „viitorului omenirii” - rolul clerului pe de o parte și mitingurile, lozincile, rolul oamenilor de ordine, pe de altă parte. Chemat, asemenea lui Hristos, să salveze lumea printr-un triumf care-i totuna cu dispariția sa - întrucât cucerirea puterii de către proletariat deschide perspectiva dispariției tuturor claselor, totul, în odiseea proletariatului, amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
social-patriotul, iar, mai târziu, „fascistul” - într-o logică maniheistă care-l opune pe prieten dușmanului. Bolșevicii* ajunși la putere adaugă propagandei lor și apărarea URSS, „construcția socialismului” și emergența „omului nou*”. înainte, ca și după victorie, Partidul trebuia să găsească lozincile și sloganele potrivite cu fiecare situație, pentru a suscita adeziunea maselor. Plehanov este cel care a definit, în 1891, activitatea de agit-prop: propagandistul prezintă multe idei câtorva indivizi, cu scopul de a le aprofunda „conștiința de clasă”; agitatorul prezintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cărticică Roșie a lui Mao; antiimperialismul din anii 1970, cu figura lui Che Guevara. Dacă la Moscova sau la Beijing „cucerirea străzii” ține, de fiecare 1 Mai, de obligație, în țările capitaliste ea capătă o dimensiune eliberatoare. Prin scandări de lozinci alternând cu cântece de bucurie sau de sacrificiu, ea arată puterea clasei muncitoare* în teritoriul ostil și, dacă se consideră necesar, și capacitatea ei de „autoapărare” prin mobilizarea unor „servicii de ordine” performante. în afara tradiționalelor mitinguri și defilări, serbările - cum
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
capitalist contra căruia războiul este până la urmă inevitabil. Chiar dacă Stalin* continuă să facă referiri la coexistența pașnică, el îi dă o definiție minimală - „un echilibru temporar al puterilor” - și îi subliniază fragilitatea. Dacă politica lui de consolidare a URSS sub lozinca „construirii socialismului într-o singură țară” poate fi asimilată cu o formă a coexistenței pașnice, Stalin preferă să pună accentul pe riscurile unui război cu puterile capitaliste. Referirile la coexistența pașnică nu reapar decât cu începere din 1934, după faza
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o și preia, în 1909. Ales deputat în 1913, el este secretar al grupului parlamentar socialist și consilier municipal la Sofia. Favorabil unei fraternități balcanice, în timpul războaielor din 1912-1913, el se opune intrării Bulgariei în primul război mondial și lansează lozinca „Trăiască Republica Federală balcanică!” închis pentru a se fi opus războiului, Dimitrov este eliberat și, în mai 1919, ia parte activă la transformarea stângii social-democrate în partid comunist, devenind, în 1920, unul din cei 50 de deputați ai acestuia. După
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
9 milioane în 1939. Organizarea* și educația comunistă a tineretului se fac în două feluri. Desigur, activitatea „culturală” ocupă un loc deloc neglijabil: competiții sportive, reuniuni muzicale și teatrale, serate literare, seri dansante etc. Totuși, funcția de releu politic predomină. Lozinca anului 1928, „Komsomoliști, pe tractoare!” stă mărturie a antrenării tineretului în campania de colectivizare*. în 1932, figura lui Pavlik Morozov devine emblematică pentru organizațiile de pionieri: micul Pavlik, care și-a denunțat tatăl - un chiabur („kulak”) - și a fost apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unul dintre principalii graficieni sovietici din anii 1920 și 1931 pentru cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Comuniste din iulie 1920. Regăsim simbolistica muncitorească - ciocanul și nicovala - în timp ce orașul, simbol al Rusiei bolșevice poartă pe frontispiciu una din lozincile lansate de Marx, „Proletari din toate țările, uniți-vă!” 2. Fotografie înfățișându-i pe secretarii Internaționalei Comuniste la cel de-al VII-lea Congres al IC din iulie 1935. îi recunoaștem, în rândul întâi, de la stânga la dreapta, pe Andrî
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]