797 matches
-
sute de țepușe de gard, ne urnim cînd se pune în vedetă mahalaua cu rare becuri, trei lumini albe simetric distanțate, axa rutieră de Roman, îndată camionul cu remorcă pe porțiunea lui de drum, clipa de semn și camionul ei, luciri fără ieșire decît pustia evidență, interiorizează ineficient, odihnă plată, linie strîmbă de becuri cu iluzia din timp, că măsura de acum n-a mai fost vreodată, ora de voiaj s-o țin cu mine, vechea manie colecționismul bizar, Eu, Virtualitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ce e sufletul? un abur care se plimbă, se plimbă! are de zburdat peste tot în 40 de zile cît îl zbuciumi așa, lasă morții să-și îngroape morții lor! gara Galbeni cu vîrful pantofilor pe bordura de la prima linie, lucire de lanternă pătrată cu mînerul din dreapta, eleganța în serviciul nocturn al transporturilor feroviare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Intervalele dintre călătorii constituie cea mai mare parte a călătoriei. SFÎRȘITUL INTERVENȚIEI ÎN TEXT trei secunde de staționare, o haltă, ești muritor, aceasta este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poalele uniformei strîmbe, dar datoria mîinilor uitate pe lîngă corp, ieșind trenul din stație te vezi în urmă, n-am știut că mă urmărești, atîția oameni cîți sîntem așa, atîta circulație este! Săbăoani aceeași corectitudine, pe deasupra șuba și lanterna de lucire verde într-adins în ochiul călătorilor, verde! ursul în vizuină mai trage de labe și ați crezut că se hrănește sugînd din ele, dar își curăță de fapt degetele atinse de ojă ori așa ceva, pe obraz compusă o mimică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
munte ochiul opacizat, mintea se caută cu alte argumente, în ideea că a fost centrul de greutate al oricărui peisaj, prelungire în vaste fînețe și în sprijinitul fetei de parapetul șoselei, ies ai mei din cîmp cu căruța, peste Moldova lucire de turlă, osia lumii în mănăstirea ridicată, mai întîi din pomi, din statura verticală, columnă, piramidă, conceptele de verticalitate, mai colaborează: releele TV, locuințele suprapuse, relația de flux probabilistic prin satelit, s-ar zice că algebrizăm, bine că mîntuirea este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
te ajut! nu, mă mai descurc, încă mă mai descurc! cartea și mobilul la îndemînă, Borzești biserica, acte de cult, spațiul venerat amenajările dimprejur, timpul îl poți invoca în rugăciune, spectacolul mașinii ce rulează paralel cu ea însăși, Adjud în luciri pe etaje și blocuri, nenumite priveliști ale indiferenței, expresul Suceava București, locomotiva avertizează necontenit, în caz de iminență sensul s-ar năpusti ca semnal, ultima frază înainte de inevitabilul real, cel închipuit, liniștea ulterioară la fel, trei trenuri lasă gara pustie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nici acum, dezarmat de cînd ai indicat mamei tale un agresor fictiv și sîngele îți picura din țeastă! fluierăm semnul plecării, covorul se învăluie pe laturi, petice de fabrici, burdușit de lumini spațiul angro, punctiformă noapte în strălucirea antropică, Lețcani-Nume lucirea de altă sursă cu ea, transportul își exclude gările, lege ca de femeie alături, comparația la superlativ, ajung vîrsta la care femeia îmi sare în ajutor, rîzi, să mă fi ajuns, în sfîrșit? înaintează spațiul socializat, chip imobil, aș intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în sistemul de referințe, viraje de evitare într-o împărăție atît de nouă, nu c-ar putea să cadă de pe cer, dar să alunece! hipertrofia de clar-obscur baroc, detaliul pe muchie al norului-vîltoare, ciob de lumină obiectul zburător, îi revine lucirea scăpat în golf de senin provizoriu, ușa zidită pe jos cu boltă de roșeață, ce-a fost mai aprins s-a înfundat vînăt, un singur fir de circulație la Gălăteni, linia în lucru, încetinește judecățile pe cîmpie și înmulțește la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
lumini pe geam și ce știi tu, canapé, 50.000! cuvintele aveau la bază inefabilul, continuau prin misterul sensurilor secundare, mă mut în alt compartiment, sufăr mirosul de urină din veceul de alături, tînăr intelectual, handicapul celor trei, nu întrevedeau lucirea geamului, răni vii la exprimare, la fel ca munții, Începutul petrecerii moralicești cu barbă cioară, pui de cioară, fire din căștile pe urechi, umbre de fațade Pașcani, sticla groasă de lumină, largare și pe dedesubt, Siretul, sîntem și prizonierii unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ajungem! trenul la Huedin a rămas gol de tot, ce intra în lume prin el? DN 1, 47 km pînă la Aleșd, 84 km pînă la Oradea, Ciucea ora 4,03, castelul Goga-Ciucea, luna ne sperie cu două mustăți de lucire în geam, aicea dacă s-a văzut biletul dumneavoastră sau încă nu? s-a văzut biletul dumneavoastră, bine! ajută-ne, Doamne, în drumurile noastre, Ție Îți mulțumim, Ție ne rugăm să ne dai pace și multă milă! glas ritualicul, Bulz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
umerii pungi galbene, becuri la rînd biserica din deal, cu doi controlori înmulțind examinările, la codul paraverbal falsa subordonare față de verbal etc. etc., încă o sută de ani de pace și scoatem vorbele din culpa de malpraxis, subnutriție, malnutriție, linia lucirilor subțiată într-una singură, halta Piscu Rusului și vîntul martor de plăcerea stației pe pantă dulce, aleargă dinspre clădire, unelte conceptuale, mai întîi uneltele conceptuale, iese fiecare la lumină, închide limbajul, participă la pădure, siguranța paraverbal, somn vast limbaj! urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-n petreceri se avîntă / La un colț de masă plîîîng / La alt colț de masă cîntă! Colesnic, George Colesnic, Rusu, el mai de mult a murit, are vreo zece ani! soția lui/noci, zimlia, vtaroi, da' o murit! părul bălai luciri ruginii, știu că ți-e cald, șalul lui peste umeri, citește, de ce ai dat controloarei bani în mînă, n-ai bilet? berea "Chișinău" gata, spasiba! de prim plan chica sare cu piper, România peste umerii de deal păduratic, aliniamentul rezistent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
multe, dar converg către ele, șoim peste prăpastie, a cîmpului oglindă mai diafană ca apa!, morminte străvezii Dan Stanca, dealurile perioade în fraze CFR, țin minutele, Buhăești firescul dintr-un joc respectat îl anticipă, pe fereastră aer încins din locomotivă, luciri uleioase și pe brazii creuzotați, calul pintenog de trei picioare, haina pădurilor metaforă și pleonasm, dar ne îmbrăcăm în zdrențe, tot ce-am putut noi înțelege, Săracă Țară de Sus / Toată faima ți s-a dus / Acu cinci sute de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie a doi ochi. Nu, i s-a părut. Ba, nu, chiar au lucit! O dihanie trece ca vîntul drumul. Parcă se oprește și-l privește. Uită-te, se văd ochii! Nu, nu-i nimic! Dar cele două puncte luminoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prin juvenilitate și bună-credință, n-a reușit să mă contamineze, dar că oboseala mea cronică a fost mai curând vindecată de reprezentanții taberei opuse: aceea a nevroticilor, a pesimismului neptunian, a leha mitei. Entuziaștii au, măcar, în priviri, o anumită lucire de candoare. Vor ceva, sunt gata de atac, aspiră la o rezolvare. Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Nu se poate trăi pe bază de suspin. Nu se poate delega tot ce e eșec personal, sau
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
În privința virtuților aurului domnește unanimitatea. Îi pomeneam mai adineauri pe indienii bororo, locuitori ai unei regiuni unde aurul se găsea din belșug, uneori aproape la suprafața pămîntului. Ei îl numeau cu un cuvînt ce s-ar traduce aproximativ prin „stră lucire întărită a soarelui”, în strînsă corespondență cu credințele vechilor egip teni, care considerau aurul carnea strălucitoare și inalterabilă a soarelui. La rîndul lor, poeții Indiei clasice cîntau aurul, echivalent pe pămînt al soarelui de pe cer : . Douăzeci și cinci sau treizeci de veacuri
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Lacul este în ultimă instanță un creuzet de imagini și de culori, care își schimbă înfățișarea în funcție de cer, de lună, stele și codru, de lumină sau de întuneric: Lâng-un lac pe cari norii/ Au urzit o umbră fină/ Ruptă de luciri de unde/ Și de bulgări de lumină,// Stând privește-n apa clară/ De lumina mea muiată/ Și aruncă roză roșă/ Peste unda fermecată 170. Și mai bine el apare în imagini derulate vizual-descriptiv: În lacul cel verde și lin/ Resfrânge-se cerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de metrou. — Unde acasă, prietene? — La Glina. Parcă spuneai că acolo lucrezi. — Tot acolo și stau. Sediul Unității e casa ăluia pentru care lucrez. — Bine, prietene, am Înțeles. Du-te la Glina dacă ziceai că tocmai vroiai să te Întorci. Lucirea din ochi i se stinse și rămase două secunde cu gura Întredeschisă. N-atârna el de mine, Îmi era limpede, dar cu atât mai puțin aș fi atârnat eu de el. N-aveam chiar nimic de Împărțit amândoi, În afară de toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
noi, cu ochi răi, bănuitori, oprindu-se asupra fiecăruia.. până și-o fixă asupra lui Florin Constantinescu. „ - Tu, de acolo,.. cum te numești ?”, îl întrebă cu un autoritarism care intimida. „ - Constantinescu Florin, domnule !”, îi răspunse el calm.. Civilul tresări, cu luciri stranii în ochi. „ - Bine... bine !” îi zâmbi el larg, satisfăcut, ca unei cunoștințe, și îi făcu semn cu mâna... „Hai, cu noi..!”... L-au luat cu ei, pe Florin, iar noi ne-am uitat după dânsul, cum ieșea pe ușă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
acoperite de omăt, păreau Încununate cu diademuri strălucitoare. Umbrele se luptau cu lumina și se ridicau pe poalele dealurilor; cerul limpede și transparent se Întindea deasupra noastră ca un văl subțire și albăstrui, prin care se zărea, ca prin vis, lucirea argintie a stelelor. Un singur nor, ce avea forma unui vultur, se Îndrepta spre culmea munților și părea că zboară către cuibul său, ascuns În naltele stânci ale munților. Seara participăm Într-un spațiu special amenajat, Maori Village, la Traditional
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de leagăn și luminile dormeau duse pe brațele imense de Întuneric... Iar peste tot și peste toate, se aprinse la răsărit, ca o candelă de străjuire, luna plină de noiembrie, prin rariștea neagră a pădurilor Își trimisese până la mine, Întâile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și reci. O stare de beatitudine mă cuprinde odată cu venirea stelelor și am revelația că străvechiul popor Înțelesese că În 400 acest loc al grandorii, În acest mod esențial al spațiului și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
piețe publice, parcuri ș.a. Cât ne mai foim Încolo și Încoace, timpul a trecut și Înserarea a coborât grăbită. Revenim la hotel În noaptea caldă și parfumată de mirosurile Îmbietoare ale zecilor de flori, spuzuită de micile făclii, steluțe cu luciri diamantine, unde probabil sălășluiesc sufletele străbunilor. Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei, ca o cofă plină cu apă rece din izvorul plaiurilor carpatine, ne bate cu pletele-i palide, dezlânate, În geam, creând o
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
omului, capabil să elaboreze prin simțurile sale lumina. Iar lumina reprezintă cuante, versuri ale poesiei universale relatate prin om. Cade luna-n vis că apa/ sare-n părți prea speriată/ somnului stârnindu-i groapa./ Să privim în ea? Ne-mbată.// Luciri repezi, mai precis/ săbii despicând lumina/ întrezărim la poartă-n vis/ unde ne veghează umbra.// Călare gândul, călare/ pe-un grifon, se prăbușește/ în abis și călărindu-l / cuvânt este și chiar este,/ lună este și nu este...789. Vrăjitorii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut nevoie de o baie. Fața îi era îngustă, cu obrajii supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele), și-i ținea întruna mijiți. Poate că era miop. Gura îi era mică și drăguță, buzele foarte puțin desfigurate de operație, iar nasul scurt, drept, ferm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe podea. Se găsea exact la nivelul la care s-ar fi găsit fața lui Hartley dacă s-ar fi spânzurat într-adevăr. Pe urmă m-am gândit că flacăra luminării mele se reflecta, probabil, în camera ei, iscând cine știe ce luciri fantomatice. Ce temeri și spaime or fi muncind-o pe ea, sărmana captivă, când se trezea în toiul nopții? Se urca oare pe un scaun ca să se uite în salonul pustiu, iluminat de lună? Încerca, oare, cu precauție, mânerul ușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
semn. Vremea continua să se mențină caldă. Marea își redobândise reflexele de giuvaer purpuriu smălțuit cu pete de smarald. Scânteia ispititoare sub ochii mei, ca în prima zi când venisem aici. Pluteau și câțiva nori, nori planturoși, lenevoși, moarați cu luciri de aur și sidef, hoinărind languros peste mare, și irizând lumină. Îi priveam și mă miram singur că mă lăsasem atât de copleșit de obsesie, încât nu mai eram în stare să admir minunățiile din jur. Dar faptul că știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]