389,862 matches
-
fără precedent a informației, există o înclinare nefirească spre birocratic, comercial, amuzament. I se dă omului de lucru pe cele mai ciudate și tentante tărâmuri, astfel încât, la bilanț, constată că a obosit și a îmbătrânit colecționând doar o grămadă de lucruri inutile. Se mizează probabil pe celebra zicală dialectică cu acumulările cantitative. Stau oamenii înțepeniți în fața calculatoarelor, cu mâinile încleștate pe șoricel, și prin fața ochilor li se perindă curgând de jos în sus sau invers, mii de linii, mii de pagini
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
în afara acestei simbioze fiindcă între timp au uitat să facă altceva sau... nu au știut niciodată. Se va ajunge la echilibru - conform unei zicale - atunci când ne vom petrece tot timpul raportând despre Nimic. În răstimpuri, când secretarele nu au de lucru, nu-și părăsesc amantul-calculator. Fac jocuri de cărți. Bărbații navighează pe Inter- net. În locurile dedicate stau copii și tineri în transă, în fața ecranelor. Alături, sticle de Cola și scrumiere neîncăpătoare. Prin fum și întuneric abia le distingi fețele. Îi
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
sau nu e cel adecvat scopului, sau numărul de zecimale e prea mare (ori prea mic), sau domeniul de reprezentare nu e bine ales, sau... Asta nu e nicidecum vina calculatorului ci propriul nostru blocaj. Capacitatea noastră de a face lucruri importante a fost amputată de abundența informației, de Superficial. Marea învinsă este Cultura. Nu numai cea umanistă, ci și cea științifică și tehnică. Matematica, care a născut calculatorul, e batjocorită de propria ei progenitură. Acesta este însă doar aspectul care
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
o aglomerare de "relee" cu două stări posibile, conectate într-un anume fel și acționate după o anumită secvență numită program. În esență ceva extrem de banal care ajunge la performanță numai datorită cantității (miliarde de celule) și vitezei mari de lucru. De pildă, atunci când s-a aflat că Deep Blue a reușit în sfârșit să-l domine pe campionul mondial la șah, Kasparov, în 1997, lumea a crezut că acel computer devenise mai inteligent decât omul. Numai că șahul nu este
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
vorba aici de un coșmar" care cochetează cu sine, într-o tonalitate sprințar-flegmatică, precum un ironic contrapunct. Să mai semnalăm și acele violențe contrase, lapidare, am spune emblematice, care ni-l evocă de asemenea pe Caraion: "Alergam cu toții/ oameni și lucruri/ prin grotele luminate/ ale unui instrument inventat" (Existență în somn prin miriști orbitoare). Sau: "și peste tot/ posibilul intrat în grevă" (Oraș de sticlă). Sau: "gutuiul a putrezit/ în gheață/ ca țipătul/ în gura moartă" (În adînc). Adică veritabile insigne
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
care sînt singurele din volum ne-calificate cu nici un semn, din cele șase posibile! Ori e "jurnal intim" ori e falsă demonstrație de "obiectivitate critică"! Decență să fie, dar s-o știm și noi! Într-un jurnal, cel mai normal lucru ar fi fost o paranteză cu explicația: "Sînt tată! În acest caz, eu nu am regizor, am numai fiu!"... În fond, cea mai reușită operă produsă de Tudor Caranfil (e drept, "în colaborare") rămîne Nae... (E.V.)
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
stabilită la un anumit tip de limbaj, o stimulare a căutărilor nonconvenționale, a formelor flexibile de expresie. Dincolo de har, de valoare și de confirmare a ei, la Teatrul Act se stimulează libertatea, creatoare și interioară. Unul dintre cele mai importante lucruri la începutul unui drum care li se pare teribil și minunat. Teatrul Act a ajuns un reper, un spațiu de emulație care strînge, în jurul lui energii, dorințe, vise, speranțe, care stabilește ierarhii în continuă mișcare și nu bate nimic în
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
și le vor alege, de multe, multe altele, de felul în care au decodificat șansa de a-i avea aproape pe Marcel Iureș, Alexandru Dabija, Valeria Seciu și alții. În orice caz, Teatrul Act va fi, din nou, în centrul lucrurilor majore din spațiul românesc, își va defini alte dimensiuni. Fără stridențe festivisto-bombastice. Creatorii-nucleu ai Teatrului Act învîrtesc cu har, vocație și inspirațiune ocheanul minunat al artei spectacolului. Privind în interiorul lui, vedem chipul acestei structuri atipice, compus și recompus în zeci
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
în ciuda faptului că ar trebui să tragă obloanele. Observația e valabilă nu numai în privința presei scrise. La ora asta există în România în general și în București în particular o sumedenie de mijloace de informare în masă care fac același lucru. Rostul lor curent pare a fi acela de a emite, azi, echivalentul zvonurilor de securitate de pînă în '90. Dar cu emitenți care nemaiavînd puterea de odinioară a Securității, de a lucra din gură în gură, au nevoie de un
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
să-l străpungă cu forezele ca să treacă pe celălalt mal, instalând la iuțeală inelele de beton, până când gheața realizată nu ar fi început să se topească revărsându-se la loc în Sena... Cunoșteam procedeul, citisem în țară. Dar să afli lucrul aici, în vagon, la fața locului, nu departe de stația pomenită mi se păru ceva extraordinar. În onoarea tehnicii năzdrăvane, bat ușor în perete cu pumnul. Terminând de citit istoria metroului parizian, aveam să aflu că era vorba doar de
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
nevoie de trauma expatrierii, cînd ar fi trebuit să trăiască din burse pentru scriitori, din vînzarea cărților, să participe la întîlniri internaționale și să-i fie traduse cărțile fără să fie nevoie să părăsească țara pentru asta. Și toate aceste lucruri ar fi trebuit să se întîmple nu pentru că Felicia Mihali ar fi un al doilea Eminescu, ci pentru că așa e normal să se întîmple cu scriitorii de la un nivel de valoare în sus într-o țară normală. Deși s-a
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
cei care scriu despre cultură fac ei înșiși o dublă greșeală: scriu despre prieteni pe de-o parte, deci intră în jocul compromisului, iar pe de altă parte par să accepte cu seninătate ideea că domeniul cultural e prin firea lucrurilor unul plicticos și tot ce rămîne de făcut e victimizarea. Nu se luptă, nu sînt bătăioși, par lipsiți de orgoliu, nu-și folosesc atuurile, ci se retrag într-un colț și chicotesc. O strategie cu totul ineficientă. Povestea de dragoste
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
chiar pentru momentan adormita opoziție. Un nou mandat de președinte n-ar mai însemna pentru Ion Iliescu nimic. Din punct de vedere financiar, este asigurat pe viață, din punct de vedere politic va găsi oricând o formulă de supraviețuire. Singurul lucru de care se temea Ion Iliescu - scormonirea dosarelor privind evenimentele din decembrie și mineriadele - nu mai interesează astăzi decât câțiva marginali obsedați de principii etice. Iar în 2004 nu va mai interesa chiar pe nimeni. Cu totul altfel stau lucrurile
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
lucru de care se temea Ion Iliescu - scormonirea dosarelor privind evenimentele din decembrie și mineriadele - nu mai interesează astăzi decât câțiva marginali obsedați de principii etice. Iar în 2004 nu va mai interesa chiar pe nimeni. Cu totul altfel stau lucrurile cu Năstase. Aproape doi ani de guvernare discreționară au arătat, în toată nuditatea lor hidoasă, paralizanta incapacitate a premierului de a guverna țara. Corupția a atins cote inimaginabile, producția se zbate între dezastru și catastrofă, justiția și poliția sunt plăgi
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
dinainte scrisă. O machetă misterioasă o conține înainte de a se realiza. Astfel de considerații nu sînt fastidioase cînd ne referim la un autor ca Radu Petrescu. El intră în categoria, destul de rară, a scriitorilor inteligenți și care reușesc să spună lucruri foarte interesante despre literatura lor și despre literatură în general. De cîte ori i-am comentat cărțile, n-am rezistat ispitei de a cita copios din părerile autorului. De altfel, Părul Berenicei este chiar jurnalul scrierii (între 1961 și 1964
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
poate. Nicolae Manolescu este preocupat de "dificultățile -de a-i citi și de-ai înțelege- pe care noii critici le au cu scriitorii vechi". Ne place sau nu, tinerii îi judecă pe predecesori cu nonșalanță și este posibil ca anumite lucruri care pentru unii au însemnat o importantă miză, pentru cei de peste oarecare timp să devină dacă nu de neînțeles, oricum ceva derizoriu. Citatul pe care îl aduce domnul Manolescu în editorial este destul de dur, despre iluzia scriitorului din anii '60
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
sporadice, au fost mai degrabă ele dizolvate în magma comunistă. în același număr de revistă este și o foarte bună cronică a Ioanei Pârvulescu, o reluare mai degrabă, dar foarte necesară, a unui volum din jurnalul lui Mircea Zaciu. Și lucrurile se leagă astfel foarte bine pentru că, așa cum se spune în cronică, peste scurt timp tinerii vor avea nevoie de note de subsol pentru a înțelege chiar despre ce personaje este vorba acolo. Pentru că scriitorii "buni" au rămas chiar 'fără putere
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
și numai pentru asta și ar merita să fie respectată literar dar și moral. Pentru dificultățile de percepție de care vorbea Nicolae Manolescu cred că tot scriitorii 'vechi' se fac vinovați. Pentru că după 1989 nu au oferit imaginea reală a lucrurilor. Au irosit șansa libertății de expresie. Și din păcate au afectat astfel și tinerii care deși au apărut în spațiul public în anii liberi, educația lor păstrează reziduuri culturale de dinainte de '89. Eu înțeleg destul de bine cât se putea face
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
maculat din 1947 încoace. Unde sunt cărțile care să evoce anii de teroare de la instalarea comunismului? Unde sunt cărțile care să vorbească despre forța de constrângere a sistemului? Despre cedare și compromis moral? Despre pervertirea societății, despre schimbarea profundă a lucrurilor și despre experimentul omului nou? De unde să știe tinerii de azi? De unde vor ști cei de mâine? E nevoie de mărturiile celor care au cunoscut toate acestea, poate au și participat la ele. Relatările acestea ar șterge și incriminările. Și
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
fluid-tremurător ca o piftie". Cele mai reușite poezii din volum rămîn însă acelea în care autorul, decis să renunțe la masca gravă, ușor crispată, de pînă acum, optează pentru un mod ludic și ironic de a explora "fața nevăzută a lucrurilor". În acest scop, poetul regizează veritabile demonstrații de virtuozitate "funambulescă", dialogurile aparent lipsite de sens - alunecînd adesea, ca la suprarealiști, în zona umorului absurd - se desfășoară halucinant, imprevizibil, ca în poemul intitulat Valiza de mînă, după părerea mea unul dintre
Dincolo de mode... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14844_a_16169]
-
care a aruncat-o, incredibilă. Altul "simte" în clipa sciziunii un cutremur, deși nici un seismograf, nici cel mai sofisticat, nu-l percepuse. Altul, din clipa pornirii marii plute, este urmat tot timpul de un stol uriaș de sturzi. Numai că lucrurile nu se rezolvă atât de simplu. Există televiziuni care filmează zilnic îndepărtarea de "raționalista Franță". Există radio și comunicate guvernamentale, există geologi învechiți în concepte și măsurători din satelit, există poliție și servicii secrete, mijloace de manipulare a opiniilor... Există
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14859_a_16184]
-
cu circulație redusă, nesemnificativă: "(fam.) medicament". S-ar putea ca această ierarhizarea a sensurilor - care pune în prim plan (în dezacord cu uzul curent) un înțeles științific neutru - să fie ecoul unui tabu de dinainte de 1989, al prudenței generale în fața lucrurilor periculoase. în același dicționar (care reia în aceste puncte prima ediție, din 1975) definiția verbului fixează totuși mult mai corect semnificațiile: a (se) droga e în primul rînd "a administra sau a lua stupefiante". Conceptul nu lipsește deci din dicționar
Droguri și lexic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14878_a_16203]
-
sau fanatizat de "idei literare" in vitro. Dacă Thibaudet a contribuit decisiv la înțelegerea și propulsarea pe treapta prestigiului a unui mare poet al Franței, publicînd, în 1912, cartea sa, La Poésie de Stephane Mallarmé, Șerban Cioculescu a făcut un lucru similar pentru Tudor Arghezi, încununîndu-și timpuriile comentarii de întîmpinare cu prima amplă cercetare ce i-a fost închinată, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi (1946). Capital pentru concepția lui Șerban Cioculescu despre poezie ni se înfățișează eseul său intitulat O
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
contraziceți persoana care vă aduce �bomba", prin argumente care țin de adevăr, de logică, de bun simț, nu veți reuși. Nimic nu funcționează atît de bine în România de astăzi ca instituția urechii. Nimic nu e mai convingător decît un lucru știut din auzite. Nimeni nu obține mai mult succes în societate decît urechistul. Prestigiul urechii are la noi o lungă tradiție. El depinde de altă instituție națională, cîrciuma/ cafeneaua. La un pahar, limba se dezleagă și vorba se leagă. Urechea
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
Nimeni nu obține mai mult succes în societate decît urechistul. Prestigiul urechii are la noi o lungă tradiție. El depinde de altă instituție națională, cîrciuma/ cafeneaua. La un pahar, limba se dezleagă și vorba se leagă. Urechea are mult de lucru, de aceea a învățat să fie selectivă. Lucrurile complicate devin simple. Ipotezele devin concluzii. Minciunile devin adevăruri. Cîrciumile și cafenelele sînt bune conducătoare de prejudecată pentru că au tot atîtea canale de răspîndire a informației cîți clienți le frecventează. Dacă auzi
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]