314,502 matches
-
Cătălin Constantin Între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea din Craii de Curtea-Veche nu se hotărește niciodată. "Străbătui iar șiragul de saloane unde între toate florile afară de cele firești, dăinuia ca îmbălsămat, cu Olimpul său sulimenit și pastorala sa dulceagă, veacul galant. Dar, în cel mai împodobit dintre ele
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
zis că era chiar acesta...". E invitat cititorul în acest fel, cu doar cîteva momente înainte de a afla numele străbunicului, să-l vadă: "De o sobră eleganță, plin de demnitate în port și vorbire, el rămăsese apusean și om de lume pînă în vărful unghiilor." Imaginea e a lui Pașadia și ne întîmpină la primele pagini ale romanului. Neîndoielnic, cititorul reușește să-l vadă pe Pașadia în același fel, odată cu Povestitorul, atunci cînd acesta pătrunde în fostele case ale Zincăi Mamonoaia
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
bun început: balcanicii, întotdeauna contradictorii. Rămîne Pașadia apuseanul demn în port și vorbire? Cu siguranță, da. Confruntarea textului cu textul ne-a adus de unde am pornit. între un balcanism blamat, dar savurat, și un Occident admirat, dar ținut la distanță, lumea Crailor de Curtea-Veche nu se hotărăște niciodată. Cititorul care mai sus a sesizat contradicțiile textului e unul atent. Mult prea atent, pentru că portretele și textul trebuie privite complice, cu coada ochiului, în toată splendoarea echivocului lor. Ar putea însă încerca
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
Mircea Mihăieș Hodoronc-tronc, puterea a decis să-și medalieze ambasadorii. Pentru care merite? veți întreba. Vă întrebați degeaba. A devenit România o țară plină de interes pentru lumea civilizată? Au dispărut, în urma eforturilor depuse de diplomați, deprimantele articole de pe pagina întâi a ziarelor occidentale despre copiii români bolnavi de SIDA, despre cerșetorii rromi sau despre prostituatele din țara Ilenei Cosînzeana? Prin perpetuarea imaginii de țară sălbatică, scoțând damfuri
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
că-i recunoștea pe toți, că doar sunt aceiași de pe vremea când conducea el însuși ministerul de externe și când s-a încăpățânat să-i păstreze pe "profesioniștii" lui Pingelică în dauna sângelui diplomatic proaspăt. Dar de ce să fi arătat lumii un alt chip decât cel crispat, semidoct și depersonalizat al șefilor de misiune pe umerii cărora străluceau stelele securismului comunist?! I-ar mai fi recunoscut cineva "legitimitatea"? Cât spor de imagine a adus șleahta de lebede pătate, o constată oricine
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
lui (și asta după ce îi urmase unui prodigios cunoscător al limbii și culturii portugheze, profesorul Mihai Zamfir)! Și atunci, aproape că mă bucur când văd reacțiile firești ale diplomaților români: căzuți ca din lună, incapabili să articuleze o frază ca lumea, ei trag obloanele ambasadelor, nu care cumva să pătrundă vreo rază de soare inamică și să le strice atât de fina piele. Partea pozitivă e că baricadați în ambasade ca în bunkere, măcar nu ne fac de râs... Chiar și
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
New York. Subtilele faulturi pe sub masă, sabotarea cu cinism a inițiativelor îndrăznețe, promovarea tehnicii băltirii nesfârșite au fost ridicate la nivelul unei veritabile arte. Pe când se afla la Washington, Geonă știa măcar să-și folosească eficient obrăznicia... Ei bine, pentru controlarea acestei lumi anchilozate, pentru privilegiul de-a da ordine fără sorți de-a fi puse vreodată în practică s-a declanșat o bătălie orbească. Iliescu și-a reamintit, impetuos, că el i-a numit pe... nenumiții de mai sus și că lui
Diplomația lui Oblomov by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14787_a_16112]
-
este interesată nici de epica lui Paciurea, de simbolismul sau narativ și puțin livresc, după cum nu are în vedere nici deposedarea de materie și dobîndirea stării de levitație pe care Brâncusi le-a experimentat cu atîta strălucire. Lupta ei cu lumea denotativa, cu redundantele materiei și cu inconvenientul gravitației se duce, de fapt, pe două fronturi: din punctul de vedere al cadrului fizic și moral, aceasta se desfășoară în spațiul eclezial - a se vedea abundență iconografiei sacre, de la îngeri și pînă
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
și inseparabila de existență ei imanenta. Iar această performanță rară este obținută fără a sacrifică, prin abuz de materie sau prin fugă excesivă, miracolul incarnării, dar și fără a cădea în iluzia că forța plăsmuirii și a fabulației poate mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajaul exclusiv al conștiințelor pure, fie că acestea se regăsesc în lumea copilăriei
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
mîntui lumea de pleonasmele substanței. Artista și-a găsit un orizont optim de contemplație și de manifestare în acele momente în care nevoia de exprimare și de mărturisire este apanajaul exclusiv al conștiințelor pure, fie că acestea se regăsesc în lumea copilăriei individuale sau în aceea a umanității care n-a ajuns încă la gîndirea abstractă și la expresia noționala. în acest fel, criză profundă pe care tridimensionalul o trăiește permenent în spațiul cultural răsăritean și-a găsit o nouă rezolvare
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoapta, si, nu de puține ori, sălbatică, a icoanei populare, fie ea pe lemn sau pe sticlă. Dacă unii dintre îngerii săi expresioniști descind evident din reprezentările fruste ale unei lumi pentru care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componentă strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf. Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Nicula. Prin această stilistica ambigua, în
A treia cale sau Inocenta Sfintului Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14780_a_16105]
-
schimbare a formatului, JURNALUL NAȚIONAL a devenit primul ziar vertical din România. Prin comparație cu ADEVĂRUL, de pildă, Jurnalul național e de fapt mai îngust și mai puțin înalt. Ne mai lămurim puțin citînd editorialul lui Marius Țuca: "Într-o lume în care aproape nimic nu mai sta în picioare, un ziar vertical poate părea o nebunie. Mulți se vor fi întrebat ce înseamnă un ziar vertical. Sună bine, dar ce poate fi, cu ce se mănîncă, pardon, cum se citește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14785_a_16110]
-
cu cât spiritul critic al autoarei iese la iveală abia atunci când scrie despre autorii vechi. Eseurile despre Slavici, Filimon, Rebreanu, Sadoveanu, Camil sunt mult mai reușite. Este o diferență enormă în felul în care îi tratează pe acești autori. Dacă Lumea în două zile este unul dintre cele artistice romane ale noastre, Cartea de la Metopolis - un roman perfect, Paul Georgescu scrie romanul total, Fănuș Neagu realizează (vai!) un roman al poeticii limbajului, Eugen Uricaru scrie despre impactul cu istoria, iar Marin
Critică supravegheată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14791_a_16116]
-
în sine poetic. Alăturarea nestingherită a unor cuvinte din registre semantice disjuncte dizolvă limitele conceptuale convenționale, scurtcircuitând inerțiile limbii. Versurile domnului Grigurcu se rup de discursivitatea percepției cotidiene, conturând crâmpeie de viziune, intermitente intuiții poetice, din care se încheagă o lume proteică, aflată sub amenințarea vidului: "O blană strălucitoare dar/ înăuntru nici o vietate/ o lumină orbitoare/ dar înăuntru pustiu/ o lamă din care se scurge/ sângele cald/ al unui om ce n-a existat vreodată;" sau: " Nimic aici nimic dincolo/ nimicurile
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
se separă pentru totdeauna/ aidoma morților de vii;" sau: " Nu mai e nimeni/ pe nicăieri/ doar trecutul se scurge/ cu-ncetul prin răni/ asemenea apei de izvor." în acest context, prezența divină apare ca simplu efect de mimesis al unei lumi metamorfice; îngerii și-au pierdut transcendența devenind palide motive mitologice în colinde maramureșene: "Dumnezeu e oglinda în care/ toate faptele se petrec încă o dată" (Nici o compoziție); sau: "... o hartă topografică e viața ta pieritoare/ după care i se orientează viata
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
oglinzi/ cu lacrimi de sânge/ aidoma îngerilor/ din maramureșene colinzi." Este în viziunea poetică a domnului Grigurcu ceva din arta suprarealistă a unui Magritte sau Dali, unde abisalul ia forme reificate și stranietatea juxtapunerilor comunică o viziune profund personală asupra lumii, scăpată din chingile reprezentărilor convenționale. Dihotomia din titlu este consecvent subminată de corespondențele care alcătuiesc substanța acestor poezii. Gheorghe Grigurcu, Acul și steaua, Editura Charmides, Bistrița, 2001, 108 pag.
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
cu greu deslușite, intru în vorbă cu el. Așa aflu că vine de la granița Spaniei, de la Henday, unde am vrut și eu să ajung, dar renunțasem din cauza ploilor abundente căzute în zona Pirineilor. E un turist ca toți turiștii din lume. Visul lui e să ajungă la Paris. Ar vedea întâia oară orașul despre care până și un american știe că este fala lumii întregi. Ca european, într-unul din momentele când pasagerul pare mai lucid, îl întreb cam ce idee
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
ajung, dar renunțasem din cauza ploilor abundente căzute în zona Pirineilor. E un turist ca toți turiștii din lume. Visul lui e să ajungă la Paris. Ar vedea întâia oară orașul despre care până și un american știe că este fala lumii întregi. Ca european, într-unul din momentele când pasagerul pare mai lucid, îl întreb cam ce idee are el despre Paris și dacă ar putea să-mi spună ceva despre acest oraș. Mă fac că și eu merg acolo pentru
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
așa, ce motiv o fi ăsta?) Să fie vreun talk-show politic? Să fie Cosmina, Dalia, Vlad Craioveanu cu inepțiile lor estivale? Uite așa mi-am petrecut serile și nopțile, așa că, din supoziție în supoziție, n-am apucat să văd ca lumea nici o emisiune. Neexperimentat cum sînt în ale audiovizualului, n-am reușit să fac vreo legătură utilă între ce se petrece pe micul ecran și sufletul înnegrit de supărare al lui Telefil. În fine, după ce m-a pus pe jar, Telefil
Ghici cine vine la OTV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14808_a_16133]
-
scrisorii pe care scriitorul galisian a trimis-o, în 1938, poliției secrete franchiste, pentru a-și oferi serviciile. Nu se cunoaște vreun răspuns din partea autorităților la respectiva misiva, nici nu există probe ale vreunei activități de "turnător" a emitentului. în lumea literară spaniolă circulă o interpretare în apărarea lui Cela, si anume aceea potrivit căreia scrisoarea cu pricina ar fi fost o stratagema a lui "don Cămilo", pentru a se pune la adăpost de o eventuală acuzație de dizidenta, din partea regimului
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
un impuls idiosincrasic, dar și dintr-o rațiune lucrativa (bășcălia, critică și blasfemia s-au vîndut întotdeauna mai bine decît ditirambul), a ajuns să se lipească de față actorului. Pamfletarul nu mai e în stare de o perspectivă senina asupra lumii, elogiile sale sînt chinuite, sub-minate de fiere. Simulacrul dobîndește din ce in ce mai multă realitate, nu neapărat ca să justifice o dată în plus cunoscută teza a lui Baudrillard, ci mai de-graba pentru a se împlini o ironie divină. Transformat în propriul clișeu, cîrtitorul
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
Nicolae Manolescu A murit Chiper Ivasiuc, soția romancierului dispărut la cutremurul din 1977, ea însăși prozator și reporter, leneșa autoare a unei singure cărți, personalitate cunoscută a lumii noastre literare din ultimele decenii. Deși era de un sfert de veac bolnavă, moartea Țiței ne-a luat prin surprindere. Era atît de plină de viață, de atentă la ce se întîmplă, pe scurt, de prezență, încît numai cu greu
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
a transforma radical un spațiu insalubru, o atmosferă ostilă, un oraș necunoscut. Cele două fete se apropie una de cealaltă în plimbările nsfîrșite prin centrul Bucureștiului. Erotismul lor nu depășește faza primară a unei strîngeri în brațe înfricoșate în fața unei lumi străine. Bărbații sînt caracterizați schematic, sînt tratați cu un amuzant "sictir literar", sînt ignorați tocmai ei, cei în jurul cărora s-au scris întotdeauna cărțile. Apropierea fizică este frățească, erotismul este un construct aproape livresc al naratorului. Aud zgomotul înfundat al
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
care îi aduce banii, apoi se desparte de soție, care nu îl mai suportă, apar și alte ghinioane care măresc dezechilibrul nervos. Una singură din terapiile încercate pare să aibă mai mult succes: căutarea primei iubiri și revenirea la acea lume de tandrețe platonica din adolescență. în sine, medievală căutare a iubirii pure, după aproape cinci decenii de mizerie existențiala, poate fi o poveste interesantă. Dar pentru că această poveste să nu devină monotona, pentru a aduce o perspectivă paralelă, Lodge l-
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
nu e pentru prima oara prezent în românele lui Lodge: lecția a fost in-vatata, după cum mărturisește chiar autorul, de la Joyce (modul în care a folosit Odiseea în Ulise) sau T.S. Eliot ( Graalul în The waste land). Românul Ce mica-i lumea (Small world) se bazează pe paralelă dintre lumea academică modernă și cavalerii medievali, Meserie! (Nice work) "reciclează" subiectele romanelor victoriene industrializante etc. Posibilă paralelă cu Kierkegaard a apărut deja schițata în Vești din paradis (Paradise News), român consacrat, în mare
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]