2,384 matches
-
măcar ca încercare de a-și autoconfirma certitudinile influenței pe care ajunsese să o dețină în noua orânduire. Un cântar strict lumesc prin care se uita tot ce trebuie să fie hieratic în universul credinței, bazat pe conștiința nimicniciei celor lumești. Prea Fericitul nu mai era seraficul arhipăstor, ci doar omenescul întâistătător care se alinta și cu plăcerea de a-și permite a beneficia și a uza de puterea lumească. Lucru pe care-l consemnez. Dar, prin comparație cu alții care
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
să fie hieratic în universul credinței, bazat pe conștiința nimicniciei celor lumești. Prea Fericitul nu mai era seraficul arhipăstor, ci doar omenescul întâistătător care se alinta și cu plăcerea de a-și permite a beneficia și a uza de puterea lumească. Lucru pe care-l consemnez. Dar, prin comparație cu alții care, în ciuda odăjdiilor ce le dau rangul, rămân toată viața doar între aceste vanitoase limite ne atingând nici o dată seraficul despre care am vorbit, nu am dreptul să-l condamn
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
vorbit, nu am dreptul să-l condamn deoarece am avut prilejul să simt cum acest om găsea deseori tăria să se depășească și să rămână doar ierarh întru Credință, bazat doar pe puterea acestei credințe, și nu pe controversatele puteri lumești. Poate că îmbătrânise, poate că valul de satisfacții era prea mare ca să-l mai ferească de trufie, așa cum vedem la unii că nu se feresc de cel mai mare păcat condamnat în Scriptură, chiar și când valurile puterii lor sunt
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
Rezistență al Vlădicilor care se opuneau politicilor lui Justinian, iar datoria noastră este să descoperim și să înscriem în marmoră numele fiecărui prelat care s-a angajat întru aceasta!... Îți dai seama, însă, că exercițiile de putere care dădeau satisfacții lumești bătrâneții vrednicului de pomenire, nu mai lăsau loc și timp pentru a elucida aceste adevăruri. Îndatorarea față de înaintașul său i se părea și mai importantă, îi dădea, pesemne, și mândria puterii de a i se accepta să facă orice, cum
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
față de înaintașul său i se părea și mai importantă, îi dădea, pesemne, și mândria puterii de a i se accepta să facă orice, cum voia el, cum credea el, cum decidea el. Era, aș îndrăzni să spun înțelegând exact psihologia lumească a lucrurilor, un exercițiu de trufie, eșapând zgomotos din aglomerarea anilor de smerenie. Adică exact lucrul de care are cea mai puțină nevoie orice religie atentă la credibilitatea ei. Iar rezultatul a lovit pe neașteptate: Aici, în balcanismul nostru, cu
CĂTRE DIMITRIE GRAMA (2) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362432_a_363761]
-
cu China ... Care pune mâna mai repede și pe mai mult. De ce se întâmplă toate acestea? Pentru că așa a fost creat sistemul, să se poată face așa ceva. La ce folosește MACHT-ul? Când ai mulți bani nu mai ai plăceri lumești: să-ți cumperi o mașină, o casă, un avion, o insulă, o femeie ... Tot ceea ce ți-ai putea dori din punct de vedere material ai sau poți avea în orice clipă și prin urmare nu-ți produce satisfacție! Și atunci
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > ROMANUL ,,BERNARDINA" Autor: Mariana Didu Publicat în: Ediția nr. 1507 din 15 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mariana Didu: Romanul ,,Bernardina" Simțea că iubirea pentru Bernardina este dincolo de orice râvnă și dorință lumească.Ea îl copleși cu vraja și dulceața sa făcându-l eroul acestor clipe unice, ea, absentă de la realitatea opacă, ea care stătea acum în cadrul ferestrei jucându-se cu o rază.Hipnotizat de albul mat și sidefat al brațului ei răsfrânt
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
era o necesitate spirituală permanentă.poate că era imposibil să se opună destinului care hotărâse dincolo de forța lor, dincolo de voit și nevoit.Își dorea să împartă visul ei cu bărbatul acesta misterios și problematic care devenise consolare și amăgirea sa lumească.Pentru ceilalți, ei trăiau în afara timpului, cu acea desfâtare inaccesibilă înțelegerii celorlalți, cu acel neobișnuit care-i făcea să fie unici. Îi promitea el oare visul și salvarea, ori jocul înșelător de umbre și lumini ce stăfulgeraseră zăritul și nezăritul
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
20 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului TEORIA SUPRASTRUCTURILOR. EXTRAS DIN MEMORIA PĂMÂNTULUI, ( modificată) Să nu ne credem așa de atotștiutori . Niciodată, omul nu va distruge planeta Pământ. Ea face parte din univers și se supune doar legilor universale, nu celor lumești. Cel mult, prin acțiunile sale, omul își poate distruge condițiile care i-au permis apariția , vremelnică, în această parte a spațiului și timpului universal. Și cum, spre rușinea noastră eternă, noi nici acum nu știm : cine suntem,cum și de unde
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
de alții, c-așa-i în... literatură. Până ce Valentin Raru, personajul principal, recuperează componentele miraculosului dispozitiv, cititorul are ocazia să cunoască, într-o alternanță dibace, care pe parcurs mută ponderea de pe ficțional, pe real, o lume în toată manifestarea ei lumească, anume lumea în/prin care s-a destrămat un imperiu, atât cât istoria a reușit să demonteze acel superorganism statal numit URSS. În economia romanului se întâmplă toate timp de patru ani înaintea datei culminante a acestei diluări și timp
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
să mai cred încă-n ea, Dar eu nu mă-ncred în himere, căci multe dureri mi-au adus, Nu cred nici în umbrele nopții, ci doar în al meu Domn Isus, Nimic din sclipirea de-o clipă, nimic din lumesc nu mai vreau, Pe-a Duhului sfântă aripă, doresc să mă-nalț și să stau, Purtat de-a Sa forță divină, să zbor printre aștrii de foc, Să-mi caut eterna odihnă, în Țara promisă, un loc, Să nu mă
O APĂ, UN DOMN, UN BOTEZ! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352889_a_354218]
-
În acest context se încadrează și considerabilele contribuții la sprijinirea actelor culturale din România, de către Fundația Principesa Margareta, sprijinul lăudabil acordat artiștilor prin premiile UNITER... La sfârșitul unui periplu filozofic prin cosmosul iluminat de Thalia, cum definești în termeni mai lumești splendorile ei? Teatrul este un miracol de la anticii Euripide, Sofocle, Seneca, poate Cicero..., vai mie, era să uit: Caragiale, Alecsandri, Creangă, Eminescu, să nu mai vbim de foștii noștrii contemporani! Ce minune să joci cu mult curaj, actor fiind, roluri
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
în care se redă necazul lui Lazăr. Lazăr nu s-a învrednicit de pomenirea numelui său în casa bogatului, iar numele bogatului s-a învrednicit în versetele care erau pentru Lazăr. De aici vedem diferența între bunătatea Dumnezeiască și cea lumească, diferența între natura divină și cea umană! Săracul Lazăr sa învrednicit de puține lucruri în viața de zi cu zi, de aceea situația lui s-a învrednicit de o descriere în două versete. Pe când bogatul a avut de toate și
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
nu este o virtute. Voi aminti puțin mai jos de ce în unele cazuri sărăcia nu poate fi considerată o virtute. A fi sărac înseamnă un început în a avea pe Dumnezeu în suflet. Atunci când cămara inimii este plină cu cele lumești nu mai are Dumnezeu loc acolo. Această accentuare a stării lui Lazăr Mântuitorul o face nu pentru a arăta că bogăția e rea, ci pentru a arăta că numai cel sărac poate să ajungă la cunoașterea lui Dumnezeu. Poți fi
MEDITAŢIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354148_a_355477]
-
de la început legitatea fenomenelor lumii, afirmând că toate fenomenele de care se ocupă științele pozitive sunt regulate de către legi inflexibile . Respingând liberul-arbitru el exclude deplina libertate a voinței: Prin urmare nu există nimic din ceea ce s-a numit voință liberă, lumească sau dumnezeiască . Deși Conta își îndreaptă eforturile spre a demonstra legitatea fenomenelor psihice și a celor sociale, el urmărește în primul rând să argumenteze ideea că determinismul recunoscut în domeniul fenomenelor fizice există și în celelalte domenii. Este evident că
VASILE CONTA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354245_a_355574]
-
Trifan Publicat în: Ediția nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Povești de dragoste au răsărit sub fulgi de nea Și inimi calde făcut-au cuib sub albul lor, Zăpezi-vitralii, azi, trupuri oglindesc în zbor, În focul cel lumesc topindu-se un el și-o ea. Zăpezile pe ramuri nasc atâtea-nchipuiri, Ecouri din clepsidră se sting câte puțin, Doar siderale clipe și fulgi îi mai rețin, Un urdiniș de stele-aprind lumina din priviri. Când fără de cuvinte iubirea înflorește
DIN POVEŞTILE IERNII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354540_a_355869]
-
Ordine, 2008:22). Se simte ca un leu în cușcă și geme sub greutatea profanului ce îl știe ca pe o greșeală genetică a timpului lui. Nu poate să se înalțe decât prin moartea ce îl rupe din lanțurile nevredniciei lumești: ”sublimă și înnegurată / de a se mușca fericire...” (Încăperile cerului, Cu sutele, 2008:22). Ruffilli trăiește cu pumnul strâns și nu știe când îl va descleșta.
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
o cale de timp închisă. Vă rog, copilărie și iubire, veniți înapoi să aud șoapta băncii tăcerii, acum drept amintire până voi fi la capătul unui nou început. Într-un alt dincolo, tristețile se băteau una cu alta, împărțind banii lumești. O față a unei lumi înflorată, zdrețuită, sprijinea cu colțurile sale uzate o masă înghesuită într-o încăpere mică, de oameni mici făcută. Un abur se zbeguia încet spre o fereastră mică și decojită. Vopseaua bătută de prea lumină, părăsise
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
putea oferi totuși decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieții. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacții în afara acelor scurte întâlniri când amândoi despuiați nu numai de părțile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumusețe lăuntrică. Prin ea își vedea visul vieții împlinit, conștient fiind că această relație nu are niciun viitor și că ea îl acceptă poate dintr-un capriciu la început, apoi dintr-o necesitate de
ROMAN , CAP. PAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354019_a_355348]
-
surioare, De la România mare. Ne rugăm la Mama-Țară Să ne ia sub aripioară, Să ne ia sub aripioară, Despărțirea ne omoară. Of, of, Țara mea, Care domnitor te va salva? RECUNOȘTINȚĂ Mi-ai dăruit viața Să mă înfrupt din cele lumești, Mi-ai dăruit povața De rele să mă păzești: Mi- ai dăruit timpul Prin viață să mă deplasez, Mi-ai dăruit câmpul Prin iarba lui să visez. Mi-ai dăruit ogoarele, Roadă bogată să tot cresc, Mi-ai dăruit izvoarele
CÂNTECELE CETĂŢII (2) (POEME) de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353072_a_354401]
-
sălbatici. Travaliul continuă ziua și noaptea, Unghia veacului răzuie la sânge Imaginea maternă de pe cartea poștală. - Vând suveniruri! tip în megafoane Și se reped să-și ia în primire Rația promisă de fericire Magii, mentaliștii și trupa artiștilor liberi. Daruri lumești peste vorbe decapitate Tixesc pervazul, pe care tălpile unei Perechi de botine micuțe Au lăsat pansoane fără serie, fără număr. TRAVAGLIO Non și legano parole alla preghiera Che sempre riprendo da capo Cercando d'imparare îl nuovo ruolo della città
MONADE (3) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353076_a_354405]
-
să-mpartă o moarte. NU-I TIMP SĂ MĂ JUDEC ! Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să iubesc, Să-mi scuture vântul din pleoape sfiala Și teii să-mi plângă păcatul lumesc. Cuvinte nespuse nu vreau să mă doară, Trecutul mi-e umbra prezentului dus; Un suflet de floare și-un spic de secară Privesc peste dealuri speranțe ce nu-s. Nu-i viața grădină cu porți ferecate, Cu basme pierdute, cu
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
speranțe ce nu-s. Nu-i viața grădină cu porți ferecate, Cu basme pierdute, cu zâne și zei; Gusta-vom durerea păcatelor toate Cum gustă credința bătrânii atei. Și vântul va smuge din pleoape sfiala, Iar teii vor plânge păcatul lumesc; Alungă-mi, iubite, din minte 'ndoiala Nu-i timp să mă judec, mi-e dor să trăiesc! LA MARGINE DE CER Ne-om întâlni la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o rădăcină, În lacrima durerilor să pier
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
fi primiți la spectacolul vieții estetizate și luminate de razele blândei iubiri și omeniei. Apropiați de naiul maestrului Gheorghe Zamfir și ascultându-l luăm din el o frântură de aur sufletesc ce-nbogățește infinit mai mult decât aurul încremenit în avere lumească! Naiul lui Gheorghe Zamfir scaldă inima într-un surâs sau un suspin și-o înflorește cu mărgeanul muzicii nemaicântate decât de clinchetele stelelor de argint pe care le aude dumnezeiește omul împresurat de vis! Cu voia maestrului publicăm o adresare
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]
-
clipe răvășite... Arzându-mi sufletul ca un opaiț Căldura ochilor, vise ferite. Dinspre " Pădure " coborau himere, " Orașul de pe deal " dormea supus, Un cetățean te admira sedus... Își construia o lume de mistere. Comete cu stelare, albe trene, Îmi luminau pasiunile lumești, Mă strecuram printre stejari celești Îngreunat de gânduri și troiene. Zulufi de aur, ochii dulci de bragă, Vise ferite, le aștept din nou, În vremuri prăfuite, fără vlagă Doresc o primăvară cu... ecou. SINGUR Ești aici, ești frumoasă, Ești atât
MARTIE FIERBINTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352669_a_353998]