977 matches
-
bolți arcuite de frunze. Dar, când ajung în luminiș, de sub o cetină, se aprind ochii lacomi ai lupului. Dintr-un singur salt, bietul ied ar fi putut fi sfâșiat. Atunci, căprioara scoate un zbieret adânc, sfâșietor și se aruncă în mijlocul luminișului. Lupul se și repede la ea, gata să o ucidă. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge treptat, în timp ce ochii ei umeziți de apa morții îl urmăresc tăcuți, cu aceeași nespusă dragoste... Oliver - Arthur Petrișor, clasa a V-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fâlfâitul mătăsoaselor aripi; imaginația cutezătoare a scriitorilor; sfetnic înțelept; urnă plină cu amintiri; prieten statornic. Despre codri: codrii lipsiți de frunze și de cântec; codrii vineți; codrii nepătrunși de brad; amfiteatru vegetal; oceanul verde al coniferelor; codrul negru tace; cotite luminișuri de păduri; copaci ca niște lumânări cu flacăra verde; pomii sunt fantasme; frumusețea codrului de un farmec neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Editura Polirom 2006 POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Pălăria de pitic Diana SOARE „A fost odată un pitic ce se numea Hörbe, zis și Hörbe cu Pălăria cea Mare. Casa lui se afla departe, în Pădurea-Celor-Șapte-Coline, la marginea unui mic luminiș. Ca toate casele de pitici, era făcută din lemn și acoperită de sus până jos cu crengi și rămurele uscate. Dacă cineva trecea întâmplător pe lângă ea și nu știa că sub grămada de vreascuri de la marginea luminișului se ascunde o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
marginea unui mic luminiș. Ca toate casele de pitici, era făcută din lemn și acoperită de sus până jos cu crengi și rămurele uscate. Dacă cineva trecea întâmplător pe lângă ea și nu știa că sub grămada de vreascuri de la marginea luminișului se ascunde o casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt foarte, foarte mici. Cât un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
zis, numai doi vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din limbăî, ajunseră în fața unui luminiș. Deodată, iapa spătarului Vulture sforăi și se ridică în două picioare. — Hooo, Laika, hooo, că nu dau tătarii! - își domoli iapa spătarul Vulture, bătând-o ușurel pe grumaz. — Ba uite că dau! - urlă atunci luminișul și zeci de tătari mascați în tufe îi înconjurară pe eroii noștri, ridicând arcurile. — Nu trageți, tovarăși! - strigă repede Vulture. Suntem oameni buni! — Mucles! - urlă la el o tufa mai mare. Aici vorbești când ești întrebat! Ce cătați pe pământurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ei cea dragă! - Și la abricoasele tale!, zic. Ea face pe neștiutoarea: - Ce-i cu abricoasele? N-am chef de discuții cu copiii mici. O ocolesc și o iau Încolo, unde-o fi. Merg ce merg și dau Într-un luminiș. Nu-i mare, dar numai bun pentru noi: iarba-i cât calul, dac-aș fi călare; florile cât vrabia spicului - dac-am fi de Anul Nou, la urat. Mă așez pe jos și-mi scot un spin din talpă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și a zgâlțâit din genunchi. Cafeaua și-au propus s-o bea mai târziu după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era multă iarbă și frunze căzute din pomi și s-au iubit. Carmina vedea în răstimpuri cerul și i se părea foarte ireal și de neatins, nu înțelegea ce i se întâmplă, parcă sălciișul și cerul participau la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gură, trebuia să i se explice, uite, așa și așa, pentru început trebuie să te miști de aici și până aici, pe urmă să urci două trepte, să cotești la dreapta sau la stânga, să străbați tunelul și odată ajunsă în luminiș, ai să găsești pepenele mare și zemos: SENSUL VIEȚII. Este ceva în noi care ne marchează și ne face să fim vulnerabili, îi mai preciză Alexe următorul punct al șaradei. Dar ce anume, se întrebă ea, tot mai palidă, presimțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poartă o mască nouă. / Golit, paharu-mi pare un U rimbaldian... Mă-nvăluie Parisul într-un parfum d'antan! VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cap și-și pregăti pușca. Hai, Osman! vorbi pădurarul cătră câni. Puneți botul... Hai și tu, Frișcă!... Ce? nu simți putoarea caprei?... Copoii, eliberați, dintrodată porniră în lungul costișei și dispărură în tufe. Vasile zise: —De-acuma să ieșim în luminiș și să așteptăm... trebuie să le gonească... Capauca asta a mea, așa cum o vezi, le știe sama... Îți aduce, cucoane Grigoriță, capra la buza puștii... Boierul tânăr era cam neliniștit. Răsuflă adânc de două ori și se luă după Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urechea ațintită. Cânii veneau chefnind. Pădurarul puse iar cornul la gură. —Cum dracu? șopti cu ciudă boierul și-și privi de aproape pușca. Tăcerea se întinsese. Bătaia cânilor un răstimp lung nu se mai auzi. Iar printre tufe dese, prin luminișuri scurte, căprioara fugea alungată de spaimă, se depărta spre pârău. O clipă se opri tremurând, ca și cum ar fi fost înaintea unei prăpăstii. Apoi, încetinindu-și fuga, își făcu loc printre frunzișuri în albia apei. Cu cele două picioare de dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
optsprezece pene ale cozii - sus în cer, în întunecimea de brazi și în aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat păstrăvii după cele dintăi gâze. Atunci a venit domnul Ieronim Dragu de la Sibiu, ca să-l caute pe doctorul Aurel Micu și a poftit pe Ursake Nicula să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de sălcii năpădite de mărăcini. Altfel m-aș fi dat de gol. După primul moment de spaimă, mi-am revenit și am dat crengile mărăcinilor, încet, la o parte ca să văd ce se întîmplă. Domnul Andrei nu mințise. Într-un luminiș, chiar dincolo de sălciile care mă ascundeau, l-am zărit pe Hingherul. Ciulise urechile. Auzise, poate, crengile mărăcinilor troznind. Avea pantalonii suflecați, își arăta pulpele umflate și învinețite de varice, iar lângă el, cu botul ridicat în vânt, se afla un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cine îl spiona, câinele m-ar fi sfârtecat și mi-ar fi rămas cadavrul să putrezească împreună cu ierburile. Din fericire, vântul bătea înspre mine. Hingherul nu arăta ca dresorii de la circ. Avea un aer fanatic și sumbru. Aranjase la capătul luminișului un manechin de paie, legat cu crenguțe subțiri peste tot, mai puțin la gât unde atârna un fular roșu. ― Ucide-l! porunci el brusc. Animalul țâșni ca o săgeată neagră. Din câteva salturi ajunse la manechin și îi sări la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu toți oamenii sânt la fel. De aceea lumina întunecată de pe fața Hingherului m-a făcut să mă cutremur. M-am întrebat, ce nefericire săpase în bătrânul din luminiș, care-mi păruse înainte un sfânt, o ură ce-i strălucea pe față ca dragostea? Ce joc era acela care-l umplea de o bucurie atât de cumplită? Nu mai eram deloc sigur că, găsindu-mă acolo, Hingherul m-ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o explicație, dar când s-a întors spre noi am crezut că ne va înjura. Nu ne-a înjurat. Ne-a spus să ieșim afară, unde am constatat că scăpasem cu viață printr-o minune aterizând din întîmplare într-un luminiș. Puțin mai devreme sau puțin mai târziu, avionul s-ar fi zdrobit de pădurea ecuatorială. Îngrijorați, am aprins un foc ca să ne apărăm de eventualele amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul lui. Pilotul era singurul care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam să pun piciorul în pământ. De fapt, nu știu cum am reușit să mă întorc în luminiș. Mai țin minte doar că deasupra mea copacii dansau parcă, atletul, fericit, mă zgâlțâia și striga "Sîntem salvați! Sîntem salvați!", iar naturalista plângea. După aceea m-am trezit, singur, fără să știu cum am ajuns acolo, într-un spital instalat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moarte. În clipa aceea mi-a venit o idee salvatoare. Am râs și am împins cărțile din fața mea. ― De fapt, am trișat. 36 Îmi luasem obiceiul să dau câte o raită prin bălării și, într-o zi, am descoperit în luminișul dintre sălcii, cu o mare emoție, un manechin de paie, hărtănit, care o reprezenta pe Moașa. Deci, Hingherul vroia să se răzbune acum împotriva ei!? Probabil, dresa un câine care s-o atace și s-o omoare, la fel cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ai anunțat". Și m-a lăsat să înțeleg că avea treabă. Nici un semn care să-mi îngăduie să sper în revenirea frumoaselor timpuri de odinioară. A doua zi când m-am dus în bălării, manechinul dispăruse. Privind, culcat în iarbă, luminișul gol, inundat de soare, cred că am adormit cu gândul la visele mele de mărire spulberate, fiindcă am avut un vis în care lucrurile se petreceau pe dos. Oglinzile se întunecaseră, ca de aburul unei respirații otrăvite. Murise Bătrânul. L-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
temeam să fac vreo mișcare ca să nu mă dau de gol. Între timp ploaia curgea din ce în ce mai tare lovind în acoperișul de tablă ca într-o tobă. M-am ghemuit. Mă urmăreau oare? Dar care dintre ei? Îi văzusem într-un luminiș din bălării pe Călugărul, pe Mopsul și pe Nelson. Călugărul, trântit în iarbă, se descălțase ca să-și odihnească picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele ei. Egon mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua umplută cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am intrat în luminiș și năzdrăvanele, auzind zornăitul nucilor din buzunarul meu, au pornit val-vârtej în întâmpinarea mea... A fost o după amiază în care am citit cu spor. Când și ultima rază de soare s-a ascuns dincolo de creasta dealului, am pornit spre
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput decît mult mai tîrziu. Acei oameni și acele întîmplări îmi revin acum în minte - de parcă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
contents> CUPRINS CUVÂNT CUVÂNT ÎNAINTE Rîndurile ce urmează, așternute la solicitarea fostului meu profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput decît mult mai tîrziu. Acei oameni și acele întîmplări îmi revin acum în minte - de parcă
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]