951 matches
-
clopotnița părăsită, unde-și făcuse atelierul peste vară. Îi lipsea capul dintre umeri, acestui trup arămiu și gingaș, superb în goliciunea lui armonioasă. Felul degajat în care se sprijinea cu antebrațul stâng de trunchiul retezat al unui arbore bătrân în luminișul pădurii, făcea din el o ființă vie, agățată de viață cu toate legile și credințele ei. Egon mergea tăcut, alături de mine, legănându-și basmaua umplută cu ciuperci. Soarele apunea, aprinzând pe coama unui munte solitar, o grămadă imensă de jeratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
liber prin pădurile de pe malul mării, focuri de tabără printre blocuri eratice întreptate năvalnic spre locul de judecată al vechilor germani din zona deluroasă din sudul orașului, serbări de solstițiu și ceremonialul drapelului în zori, sub cerul înstelat și prin luminișurile care se deschideau spre est. Cântam, ca și când cântatul ar fi putut face Reich-ul tot mai mare și mai mare. Conducătorul formației din care făceam parte, un băiat de muncitor din așezarea Neuschottland, era cu nici doi ani mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zise el. Și ea știa că se gîndea la ce-ar fi dacă ar avea un accident, dac-ar tampona mașina și ar rămîne blocați acolo... Dar poteca se Înclină și coti, iar ei se treziră dintr-odată Într-un luminiș cu vegetație luxuriantă și un pîrÎu, de o frumusețe care Îți tăia răsuflarea. Reggie frînă și opri motorul; stătură nemișcați o clipă, uluiți și vrăjiți de liniștea locului. Chiar după ce deschiseră ușile și făcură un pas, ezitară, simțindu-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dădu batista lui - o Întinse sub Încheietura genunchilor pentru a se feri de arsură. După ce făcu asta, se aplecă și-i sărută șoldul. Ea Îi atinse capul, buclele negre, unse, scalpul alb care se zărea palid. Se mai uită la luminișul verde strălucitor și zise Încet: — Mi-aș dori să stăm aici. El Își lăsă capul În poala ei. — Și eu, spuse el. Cuvintele se auzeau Înăbușit. Se răsuci să-i Întîlnească privirea. Știi - știi că nu-mi place deloc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu fațete de giuvaer, aplecat spre sine, plin de taine aflate imediat sub pragul simțurilor noastre de adulți. Intrăm. Locul emană o tăcere profundă, ca și cum aici domnește latura vegetală a creației și până și păsările au fost izgonite; dedesubt, prin luminișurile verzi minuscule și Întortocheate, prin grădinile-ramuri, urcă susurul unui șipot de pe Moor, care Într-o bună zi va ajunge să se unească cu marea, departe, În sud. Zgomotul acesta de apă, din nou asemănător cârâitului unui corb, tremoloului unui ploier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
stâng. Îndată ce turiștii o droaie de vârstnici gravi și simandicoși, de cucoane cu ifose și, mai cu seamă, pâlcurile zglobii de tineri și de tinere năbădăioase se răspândiră ca boabele de mărgean pe o placă de sticlă, prin iarba imensului luminiș, Profesorul scoase o lulea năstrușnică, sculptată în chihlimbar, cu capac de argint masiv, închipuind bustul unui arab cu turban, din care începu să pâcâie, pe neaprinselea, și căutându-și, evident că în mod reflex, chibriturile, care, probabil, erau răspândite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
științifică... Instantaneu, apoi, Profesorul se înfierbântă într-atât de mult, încât în jurul său produse o lumină asemenea fenomenului de incandescență, neluând în seamă chicotelile îndepărtate ale grupurilor sau ale perechilor de bărbați și de femei, răspândiți printre boschetele din perimetrul luminișului. Ce-ar fi, de pildă, să scuturăm colbul care s-a așternut peste ceea ce considerăm că ar fi conceptul de animism! Dumneata cunoști, nu-i așa? ce definește așa-numitul animism. După ce își consultă preț de o secundă ceasul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire diafană de ceață. Zefirul, însă, începu să se zbenguie cu veselie, mișcând florile cu subțiratice stamine aurii, dându-i târcoale acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de o clipă în care ea străbate întinderea de la Marea Stăpână a nopții până la Pământul cel binecuvântat. Îmbătat de înțelesul concentrat, de revelația surprinzătoare, de savoarea misterioasă a concisei balade, Profesorul se precipită spre o tufă de ghimpe din marginea luminișului cu arborele-candelabru de argint. Smulse dintr-un ram țepos un spin ascuțit și lung și împinse cu hotărâre vârful atroce în carne, dungându-și câteva linii sângerii în formă de radical în podul propriei palme. Văzându-l, Vânătorului i se crispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceea m-au și ales călăuză la Marea Companie Turistică de Vest, rosti el. Ultimele precizări ghidul-șofer le enunță cu mare mândrie. Profesorul renunță la alte detalii despre escapada sa din banala contemporaneitate și, răsucindu-și pipa stinsă în direcția luminișului unde poposeau ceilalți și unde toți se plictisiseră de moarte, porni să înfrunte cu bravură torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
clasă? Gata, pornim, ordonă Marius. Romulus! Ordonați! Mergi înainte, la 50 metri. Eu vin din urmă cu restul oamenilor. Iovuț, închei coloana. În această ordine merg timp de mai multe ore. Trec peste pante abrupte și văi des împădurite, cu luminișuri din loc în loc care adăpostiseră odată mici așezări omenești, dar care acum încetaseră să mai existe. Se mai văd în picioare solitare ziduri de piatră, înconjurate de rămășițe arse și înnegrite, mărturii mute despre imensa sălbăticie a războiului. Aerul păstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plastice, bazate pe un amănunt caracteristic. Balada popii din Rudeni conturează portretul unui cleric ce nu disprețuiește plăcerile lumești. "De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni. Colo-n vale, unde drumul Taie luminișuri rare, Printre plopi se vede fumul Hanului din Vadul-Mare. Calul, vesel, simte locul Și s-abate scurt din cale,C-a-nvățat și dobitocul Patima domniei sale... Iar hangița iese-n ușă, Bucuroasă de câștig. Ochii-i râd spre căldărușă
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și luna solitara apare la orizont"26. "Zilele sunt ca niște copii ai timpului, pentru că ziua următoare, cu tot ceea ce conține ea, este procreata de cea anterioară"27. "Ce prețuiesc mai mult poeții, decat glasul fermecător al privighetorii într-un luminiș solitar, în noaptea liniștită de vară sub lumina dulce a lunii?"28. "Tabloul" elementelor și forțelor naturii folosit ca mijloc de expunere în discuția sublimului dinamic: Stânci îndrăzneț suspendate și amenințătoare, nori de furtună îngrămădiți pe cer alunecând printre tunete
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
Heidegger va urma un traseu similar cu al lui Nietzsche, căci în deconstrucția metafizicii el va produce trecerea de la Sein la Dasein, o trecerea echivalentă cu a înaintașului său de la Dumnezeu la Dionysos. Oare deconstruind metafizica Heidegger nu regresează înspre luminișul scoaterii-din-ascundere a adevărului ființei (alétheia), adică spre Platon și presocratici? Dar, am demonstrat în altă parte, Nietzsche, alungând pe Dumnezeu pe ușă, se vede nevoit să-l reintroducă pe fereastră. La fel procedează și Heidegger, căci izgonind metafizica el o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
privește pe creatorii considerați ca atare în mod tradițional, geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc. Dacă în cultura occidentală, în ultimii ani, deja s-au pus câteva jaloane ale noii paradigme transmoderne, în România lucrurile se găsesc abia la început (dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
e departe de a fi un precursor postmodernist, căci ethosul său este transmodern, ca și al lui Eminescu sau al lui Heidegger. Svetlana Paleologu-Matta a înțeles această uimitoare afinitate dintre Eminescu, Nietzsche și Heidegger. Autoarea elvețiană a zăbovit îndelung asupra luminișului ființei la Eminescu și Heidegger, luminiș care nu-i altceva decât transparența lumii ca lumen, asumată acum integral de filosofia transmodernistă. Heidegger s-a orientat, în definitivarea ontologiei fundamentale și a diferenței ontologice, pe o cale "eminesciană", simțind că rostul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
precursor postmodernist, căci ethosul său este transmodern, ca și al lui Eminescu sau al lui Heidegger. Svetlana Paleologu-Matta a înțeles această uimitoare afinitate dintre Eminescu, Nietzsche și Heidegger. Autoarea elvețiană a zăbovit îndelung asupra luminișului ființei la Eminescu și Heidegger, luminiș care nu-i altceva decât transparența lumii ca lumen, asumată acum integral de filosofia transmodernistă. Heidegger s-a orientat, în definitivarea ontologiei fundamentale și a diferenței ontologice, pe o cale "eminesciană", simțind că rostul artei nu e golirea de sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
n-ar fi respins gândirea lui Eminescu și nu l-ar fi găsit anacronic ca poet. Nichita Stănescu acorda cea mai înaltă cinste literaturii eminesciene, cel puțin cât și Cezar Ivănescu sau Constantin Noica. Altfel spus, Nichita Stănescu descinde din luminișul ființei eminesciene, trecând prin luminile poemelor lui Blaga și prin transparențele actului clar de narcisism al lui Ion Barbu, de care se simte atașat în mod special la nivelul a ceea ce el numea "poezie sintactică", de neînțeles fără transfinitul barbian
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Cimpoi, semn că binecunoscutul critic este el însuși un promotor al transdisciplinarității. Alături de Grigore Vieru, tendențios citit de unii doar în grilă tradiționalistă, Victor Teleucă se dezvăluie în adevăratele sale dimensiuni printr-o pluralitate de lecturi, fatalmente, transmoderne. XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI Prestigiul binemeritat al elvețiencei Svetlana Paleologu-Matta (n. la 22 august 1928, la București) se datorează, în primul rând, celor două cărți închinate lui Eminescu 403, dar și volumului despre Bacovia 404. De-a lungul anilor, a mai publicat eseuri
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tehnico-științifică care schimbă modul de viață", dar pe un drum alimentat de orori și de rătăciri. S-a opus, în acel moment, printr-un ethos transdisciplinar, chiar dacă nu și în termenii conceptualizanți ai transmodernismului. Intuiția lor se găsea deja în luminișul eminescian și în Lichtung-ul heideggerian. Situația contradicțională transmodernă a ontologiei fundamentale este surprinsă astfel: "Heidegger nu este deci un creștin, respingând dogmatismul teologic (dar poate că tocmai de aceea este un creștin!, n. n.). Și totuși gândirea sa are intonații religioase
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Nietzsche, cea în spiritul antitezelor eminesciene: "Omul cel mai mare dintre noi (...) este acela care prezintă în el, în modul cel mai viguros, caracterul contradictoriu al existenței". (Voința de putere). Cristalul sugerează o dublă stare contradicțională a echilibrului în luminișul Ființei: între duritatea fizică omogenizantă și reflexia polimorfă, eterogenizantă, căci cristalul crește după principiul biologic al "lanțului lui Markov", împăcând, altfel zis, primele două stări ale materiei: macrofizică și biologică, transportându-ne într-o zonă de transparență. În această primă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poartă în magia transparențelor sufletului, anunțate încă de cristalul material dintr-un pahar, care, spre exemplu, poate transforma o banală băutură în magie euharistică. Putem purcede la o nouă lectură a cărților Svetlanei Paleologu-Matta pornind de la această hermeneutică fundată pe luminișul cristalului, compatibilă cu noua paradigmă a transmodernității. XVI. DE CE KUNDERA NU E POSTMODERNIST Referințele din capitolele anterioare au pledat pentru un Milan Kundera postmodernist. L-au receptat ca atare și optzeciștii români. Totuși, un Richard Rorty, bunăoară, îi putea asimila
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
istorică a primăverii de la Praga, care i-a silit pe intelectualii cehi să emigreze, a adus descoperirea că și postmodernismul occidental trăia în aceleași extreme monstruoase ale ființei. Primăvara de la Praga, cu deschiderile reformatoare ale lui Dubcek, se declanșează în luminișul mitului oedipian. E o afirmație cu totul surprinzătoare, dar ea atestă că în lume mișcările sunt arhetipale, sub semnul destinului, al eternei reîntoarceri a identicului, în sens nietzschean iar nu postmodernist. Aceasta este cea mai profundă intuiție a lui Tomas
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
NAȚIONALĂ................... 83 VII. POSTMODERNISM ȘI PRAGMATISM 104 VIII. PARADOXURILE POSTMODERNISMULUI ROMÂNESC... 117 IX. CLASICIZAREA POSTMODERNISMULUI 130 X. OFENSIVA TRANSMODERNISMULUI 138 XI. TEMELIILE TRANSMODERNISMULUI 177 XII. POETICA RUPTURII 230 XIII. POETICA TRANSPARENȚEI 237 XIV. TRANSMODERNISMUL LUI VICTOR TELEUCĂ................ 245 XV. ÎN LUMINIȘUL CRISTALULUI 258 XVI. DE CE KUNDERA NU E POSTMODERNIST 266 SOMMAIRE I. Le noveaux anthropocentrisme / 5 II. La victoire de Zombie / 35 III. Le haut postmodernisme (1) / 45 IV. Le haut postmodernisme (2) / 60 V. Le haut de postmodernisme (3) / 74
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de fag din rezervația Humosu și din "Podișul" Săcrierului și Frasinului (în nord-vestul bazinului hidrografic), întâlnim, uneori, și salamandra (Salamandra salamandra). Spre contactul cu silvostepa din depresiunea de contact Hârlău-Cotnari, apare și brasca brună de pământ (Pelobates fuscus). Litiera pădurilor, luminișurile, scoartă copacilor, sunt populate de numeroase nevertebrate: gosteropode, miriapode, păianjeni, pseudoscorpionide, etc. Dintre insecte, o contribuției mportantă la igiena pădurilor o au carabidele, furnica roșie (Foenica rufa) care se hrănesc cu larve, omizi și alți dăunători (V. Băcăuanu, 1880). FAUNA
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]