1,553 matches
-
a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie a serii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe Pașka, nu mi-am dat seama în ce moment lăsasem uscatul pomenindu-ne pe insula plutitoare de ambarcațiuni părăsite. M-am agățat de o balustradă ruptă, am sărit pe un fel de luntre, am încălecat peste marginea ei, am lunecat pe lemnul umed al unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ciopârțit pielea de sub păr și s-a înfundat în nisip. Bărbatul se răsucește ca să-și înșface arma. Ar vrea ca moartea să fie mai fizică - gât tăiat, val de sânge care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tonatecă și schimbăcioasă, îi dă cu piciorul celui pe care-l îndrăgise pîn-acuma, toți cei cari atârnă de el și care se opintesc în urmă-i spre vârful dealului, tîrîndu-se în genunchi, ba chiar în patru [labe], îl lasă să lunece și nici unul din ei nu însoțește piciorul lui ce poticnește în jos. ZUGRAVUL Așa se-[n]tîmplă de regulă. Mii de icoane morale pot să ți arăt Care tâlcuiesc aceste repezi loviri ale norocului Mai cu tipar decât vorba. Totuși
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bonifaciu de Montferrat, acum rege al Thessalonicului, care vedea amenințîndu-se provinciile lui de la nord de către bulgari și cumani, purcese asemenea în ajutorul celorlalți latini și, în calea lui, respinse cu succes atacul izolat al unei cete inamice, dar urmărind-o, lunecă prea departe cu spumegândul lui curaj și pieri prin rană de moarte. Asupra capului tăiat a regelui din Thessalonic ce i se adusese, Ioannițiu serbă cu bucurie un triumf, nemeritat îndealtmintrelea, căci nu-l câștigase el însuși. Cu toată marea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
câtăva vreme, cu Macedonia și o parte a Traciei, iar regatul se-ntări învederat și jucă în încurcăturile latino-bizantine un rol cu atât mai însemnat cu cât împărăția frîncească din Constantinopol scădea mai mult în vârtute și putere de rezistență, lunecând mereu și repede spre pieire. După moartea împăratului Enric, celui plin de înțelepciune și putere (1216), urmașul său Petru de Courtenay, intrând pe teritoriul despotului din Epir, Theodoros Comnenos, încăpuse din nebăgare de samă în mâinile acestuia ca prizonier, din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puterea iernii la Adrianopol, parte pentru a supraveghea mai de aproape decursul evenimentelor de dincolo de graniță, parte pentru a dispune la fața locului cele de cuviință pentru asigurarea teritoriului statului. Mergând într-una din zile călare, ca să inspecteze granița țării, lunecă cu cal cu tot pe gheață și se răni atât [de] rău încît a trebuit mai mult timp până să se vindece, în care vreme evenimentele se desfășurau dincolo de hotar fără ca el să poată avea vrun amestec la ele. Între
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
învederată, miniștri noi, asupra misiunii sau tendențelor cărora toată lumea era în întunerec, s-au făcut promisiuni contrarii textului Tratatului de la Berlin, s-au părăsit singurul teren sigur pe care țara putea păși, și astăzi am ajuns că ceea ce guvernul a lunecat a promite ni se impune vrând - nevrând. Odată porniți pe acest coborâș, fără îndoială unul din vecini nu putea sta nepăsător față cu concesiile făcute, pe sub mână celuilalt, deci astăzi se prezintă și el cu cererea privitoare la brațul Chiliei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
capabili și înăuntru cei ce în afară lucraseră astfel. Când a spus că nu mai e om onest în țară n-a vorbit poate numai de deputații ce-i stăteau în față: ochii i s-a despăienjenit, pentru a vedea lunecând înainte-i neatârnarea acestei țări de 'mpreună cu Dunărea. Calimach Catargiu, silit de bănuiala aruncată asupra lui, descopere duplicitatea guvernului, e amenințat cu darea în judecată și moare de supărare. Cogălniceanu, bolnav și bătrân, reîntinerește în culmea vieții sale pentru
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ele să înmulțească într-o zi podoaba Coroanei Voastre! " "L'Independance roumaine", după care cităm și noi, adaoge că regele Carol ar fi ciocnit cu d. Grădișteanu și i-ar fi strâns mâna zâmbind. Cumcă o asemenea întîmplare nu poate luneca fără urmă pe lângă guvernul austriac înțelege oricine. Asemenea acte de sinceritate prea izbesc în buna cuviință internațională pentru ca să le lași să treacă fără reprimandă și găsim cu cale și în regulă ca reprezentantul nostru din București să primească avizul de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
era exact. 353 {EminescuOpXIII 354} {EminescuOpXIII 355} S-a văzut în urmă că nu numai puterile nu primiseră Comisiunea Mixtă, dar o respinseseră. D. V. Boerescu afirmase ceva inexact, dăduse o informație lunecoasă reprezentanților României, pentru a-i face să lunece ei înșii pe terenul anteproiectului. Toate puterile s-au și rostit în favoarea Comisiunii Mixte și a intrării Austriei în această Comisiune, zicea d. Boerescu. Astfel fiind, noi am rămânea izolați daca am stărui în opiniunea emisă în sânul Comisiunii Europene
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
imaginativă a impresiei pe care orașul o lasă asupra ei există ceva care ar putea fi interpretat ca o formă de consimțămînt auctorial față de comportamentul Emmei: În sfîrșit, casele de cărămizi se apropiau, drumul începea să răsune sub roți, Rîndunica luneca printre grădinile în care, prin ostrețele gardului, se zăreau statui, cîte-o movilă plantată cu viță-de-vie, tise tunse și un scrînciob. Apoi dintr-o dată apărea orașul. Coborînd în amfiteatru și înecat în ceață, orașul se lărgea nedeslușit dincolo de poduri. Cîmpia se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
părintelui Conmee, în drumul său spre Artane este prezentată direct după acest pasaj: Nu e dînsa doamna M'Guinness? Doamna M'Guinness, solemnă, cu păr argintiu, se înclină către părintele Conmee de pe trotuarul de vizavi de-a lungul căruia își lunecă o clipă surîsul. Părintele Conmee surîse și el și salută. Ce mai făcea dumneaei? Frumoasă prestanță. Ca Maria Stuart, cam așa trebuie să fi fost. Și cînd te gîndești că ține o prăvălie pe amaneturi. Ei, mda! O... cum să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ferm și reținut în manifestări. Dincolo de obligația pe care o are chirurgul în ce privește explicația legată de diagnostic, de scopul și urmările operației, posibile complicații, intervine modul în care aceste informații sunt furnizate. Prefer poziția reținută, precisă, excesului de explicații, care lunecă uneori spre maimuțăreală. Exagerările nu sunt justificate din niciun punct de vedere. Prima întâlnire este importantă, capitală chiar. Ea trebuie realizată în funcție de temperamentul pacientei. În cursul acestei prime luări de contact, chirurgul transferă o "încredere activă" pentru ca lupta cu boala
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
a invocației din zori („Scoală-te, psăltire și dulceață”), de la ruga necontrariată, de o vibrație aproape modernă („Cu a ta putere, / Grije când am multă, / Tu, Doamne, mi-ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-o tăcere a „smârcurilor”, „fără poduri”, cu fosforescențe înșelătoare. Spaimele primordiale se materializează în imaginea fiarelor cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ale secolului. De aceea, hamletizează în sens modern. Formula fixează implicarea, participarea și risipa, consumul uman. În Lut ars (1984) și Darul vorbirii (1985), perdeaua tainei se așază peste lucruri, făcându-l pe poet să „se petreacă” în ele, să lunece în neantul lor cu chip amăgitor: „Mă tot petrec în lucruri mai nou și mai departe”. Se fac evidente semnele textualizării moderne. Participant activ la renașterea basarabeană, a îmbrățișat și formula mesianică, a scris și poezii sociologizante pe temele zilei
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
repede: unde se piere/ de vorbe, de culoare, de piatră” (Desenul nu spune nimic). Și în Rana (1980) preeminente sunt pendularea, oscilația între posibilități și opțiuni. Eul liric se află suspendat, într-un echilibru fragil, între două spații (Trecere, Hotar, Lunecă). Poetul începe să cultive imagini și simboluri viscerale („E vie rana / În sângele ei fierbinte / Eu mai trăiesc prin cântec” (Rana). Versurile din Interior (1991) accentuează tentativa coborârii în sine, spațiul poemelor fiind dominat de peisaje sufletești. Erotica, prezentă constant
STEROM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289927_a_291256]
-
și greu de zgîriat. Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit loc pe întinsurile ei. Cîmpia mucedă ne hărțuie din urmă. Sîntem în zori și coborîm o pantă. Azi-noapte a plouat și lunecă pămîntul sub călcîie. Cămășile albe umflate de vînt - parcă ducem un mort printre valuri de grîu nemișcat. Omul ar trebui să fie în față. E mai înalt și panta coborînd-o toată greutatea a năvălit pe mine și mi se umflă
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
panta coborînd-o toată greutatea a năvălit pe mine și mi se umflă venele la gît și-aș vrea grozav să trag o înjurătură. Cine ești, omule? Cînd alunec eu, omul din spate rîde cu gura lui de roată dărîmată. Cînd lunecă el, eu aproape mă prăbușesc de n-ar fi ușa, gunoi de lemn, un fel de echilibru. Mergem încet spre cine știe unde. Cînd trecem pe la-ncrucișări de uliți, ne scoatem pălăriile tăcuți și ascultăm - plesnește soarta lumii. Apoi nu-l mai
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
Înalte culmi atunci când am intrat În camerele unde mi-am petrecut fericita vârstă a copilăriei și când i-am găsit În viață pe ambii mei părinți scumpi și iubiți. Emoția mi se simți În glas și lacrimile Începură să-mi lunece pe obraji când, după o absență de douăzeci de ani, mi-am revăzut tatăl, mama, frații și surorile 196, când i-am strâns la pieptul meu ce tresălta de bucuria revederii, primind În schimb sărutările și urările lor de bun
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
nu mai puțin fatal pentru Petrini. Feminitatea ei se bazează pe o continuă fugă de identitate. Trăiește mereu în alt registru, inventează disponibilități, stări ce îl fascinează pe filosof. Nu e trufașă și nu are crize de demnitate, existența ei lunecă la suprafața evenimentelor, fără mari traume. A trecut, totuși, prin situații grele (eliminată din facultate, a muncit ca zidăriță pe un șantier), dar sufletul ei nu s-a înăsprit. Îndrăgostită de Petrini, îi mărturisește, cu o panică pe jumătate jucată
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
cu sine un interes mai apăsat pentru dimensiunea experimentală și virtuțile ludice ale limbajului (Ev, Eleonora). În același timp, peisajul citadin cosmopolit, sclipitor și caleidoscopic devine un prilej de developare a fascinantei polimorfii a lumii moderne: „La băcănie la Ciobanu / lunecă pe chitre soare. / Câtă umbră sub pădure, / în vitrina fructelor răcoare. / Au sosit / strugurii timpurii din sud, / banane în piele de căprioară / și nucile de cocos / cumplit testiculare / în care hohotele negrilor se mai aud. / Aici, aici, / unde târguiește Mira
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
pornesc de la cele aflate din emisiuni pe posturile stiințifice “Discovery”, “Animal planet”, “National Geografic” și subiectele sunt disecate până la epuizare. Profesorii au rolul de moderator, de a pastra caracterul științific al dezbaterii, acesta având de multe ori tendința de a luneca spre povestire, imaginația lor depașind granițele dintre realitate și ficțiune. “*” Serate științifice. Prin acestea s-a urmarit consolidarea la elevii pasionați de acest domeniu a convingerii privitoare la capacitatea omului de a dirija dezvoltarea plantelor și animalelor, pe baza cunoașterii
Educaţia ecologică în viziune interdisciplinară. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Tanasă Radu Bogdan () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1230]
-
scrutând cu obstinație o interioritate atinsă, ca de o aripă de înger, de miracolul presimțirii „izvoarelor albastre”, a existenței proiectate în etern: „Caleștile așteaptă cu fluturii la ham/ Să trecem”..., „Pornim spre țară nouă, cu soarele în scut”, „Vibrare calmă lunecă-n fântâni” (Scrisoare pentru liniștea celor rămași). Și, în năzuința către „un semn mai nou și pur”, el nu va obosi în a-l descoperi prin intermediul actului de creație: „Seara e câteodată aspră și plină,/ Cartea e numai mătase și
POPA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
toate,/ retrase-n cochilii,/ Și înseși coarnele n-ar/ Mai ieși cercetătoare-n văzduh./ Toate privirile, toate,/ Sub pleoape retrase. Și palid,/ Strâns între buze, de mult,/ Zâmbetul mult așteptat.” Cartea marchează „un alt anotimp al ființei”, cu amintirile - „mătănii lunecând între degete” și poate fi citită ca document liric al trezirii din iluzii a unei generații: „Corabie, se depărtă tinerețea/ de mine / [...] și toate/ amintirile mele fluturând în înfrângeri albastre.” Domină confesarea dezamăgirii, a însingurării și dezolării după mari himere
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]