1,582 matches
-
În cuvinte. Ravelstein, cu capul lui pleșuv, puternic, agrea declarațiile ample, soluțiile mărețe și oamenii faimoși, deceniile, erele, secolele. Pe de altă parte, Însă, era la fel de familiarizat cu comici ca Mel Brooks ca și cu autorii clasici și putea să lunece de la uriașa tragedie a lui Tucidide la Moise interpretat de Mel Brooks. - Coboară de pe muntele Sinai cu poruncile. Dumnezeu i‑a Încredințat douăzeci de porunci, dar zece Îi scapă din brațe când Îi vede pe fiii lui Israel hârjonindu‑se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
întinse cu gesturi ferme pe banca de stejar și ajută pe cei doi ca să repună omul de pe targa udă de ploaie, pe bancă. Omul de pe targă gemu de câteva ori slab, ca de pe altă lume. De sub învelitoarea de pânză cauciucată lunecă o mână slabă și galbenă, pe care femeia ce venise cu el se grăbi să o bage la loc. După un timp, dădu deoparte învelitoarea de sub care apăru un bărbat slab, galben, cu nasul ascuțit de boala necruțătoare și care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Omul care o ținea de șolduri a lovit-o de mai multe ori pe buci cu o trestie. Romilde și-a revenit și a început din nou să se agite și să țipe, dar destul de slab. Au lăsat-o să lunece jos încet și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât parul intra în ea, despicând-o. Când sângele a început să curgă pe lângă lemn, vaietele erau atât de slabe, de parcă nu se auzeau. Când cel puțin o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pipă din lemn de? un tutun olandez? un creion în cărbune? o umbreluță Jane Avril? un afiș de epocă? cuțitașul lui? Ochii mei caută cu disperare printre obiectele aranjate pe măsuțe scunde într-o voită dezordine artistică și privirea mea lunecă nemulțumită mai departe, abandonez într-o pubelă cutia goală de coca-cola, șervețelul de hârtie unsuros de la și de odată, simt cu toți porii pielii mele că se petrece ceva cu totul special în aer, că, îmi întorc cu totul tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
luminiță nu mai mare decât un licurici. Un fitil? se Întrebă Hiyoshi. Cercul roșu răspândea În vânt scântei slabe, fumegânde. Probabil că bărbatul Îi trimitea semnale cuiva din afara zidurilor. „Coboară,“ Își spuse Hiyoshi, ascuns În umbră ca o nevăstuică. Bărbatul lunecă În josul copacului și porni cu pași mari spre fundul curții. Hiyoshi Îl lăsă să treacă, apoi se luă după el. — Aha! E unul din oaspeții de astă seară, murmură el, nevenindu-i să creadă. Era cel ce se prezentase drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Muneharu, Gessho și trei vasali. Toți bărbații, femeile și copiii din castel stăteau cocoțați pe ziduri și acoperișuri. Văzându-l pe Muneharu cum se Îndepărta, nu plângeau, ci-și Împreunau mâinile În rugăciune sau Își ștergeau ochii de lacrimi. Barca luneca pașnic pe suprafața lacului. Când Întoarse capul, Gessho văzu Castelul Takamatsu rămas la bună distanță În urmă, barca ajungând la jumătatea distanței dintre castel și Nasul Broaștei. — Ajunge, Îl instrui Muneharu pe vâslaș. Omul ridică vâsla, fără o vorbă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum să fug într-al lui Los sălaș? Picioarele mi s-au întors spre înapoi și pașii-mi lunecă-n țarina, Si turnu-mi e cuprins în jur de nori; zadarnic brațele-mi trudesc. 90 Au nu iubește Dumnezeul apelor în Elementele nimicitoare 225 Pe cei care urăsc, dînd ură că răsplată Sufletului Iubitor? Și oare eu nu trebuie să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai mult sau mai puțin apropiate de adevărul întâmplărilor din realitate. Sub masca romancierului se simte omul de teatru atent la modulațiile vocii, la gesturi și fizionomii. În piesele lui O. lirismul generează fie fantasmaticul alegoric (ilustrat prin personaje simbolice lunecând, cu un mister căutat, dinspre tărâmul suprarealului), fie patetismul bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich Dürrenmatt -, îmbracă veșmântul piesei polițiste, ca în Dubla dispariție a Marthei N... și în Suspiciunea (Plus sau minus viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
pe de o parte, de a fi acaparat de forțele omogenizante ale sistemelor sale aferente și eferente, care îi vor oferi cunoașterea lumii, ceea ce îl va duce la un raționalism și realism al operei, pe de altă parte, de a "luneca într-o eterogenitate prea liberă", care va genera dispariția formei și invazia detaliului, a fragmentarului. O altă experiență ce funcționează după logica terțului inclus este, în opinia lui Ștefan Lupașcu, experiența mistică. După el "comportamentul misticului este și mai paradoxal
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fac și eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. Ceva mai deosebit... Poate două cărți. E doar ajun de An Nou. Câte lucruri frumoase nu pot fi dăruite cu acest prilej ! Iată, numai pe o pagină din ziar, lunecată la picioarele patului, câte nu se oferă: clipsuri, produse cosmetice, pijamale matlasate, căciuli... Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimțite pânzele imaginației băiatului. Oare căciula pe care a uitat-o cândva unchiul Gicu la noi nu i-ar fi bună
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
Ana; Antarctica; apă rece; apă solidă; ață; bună; cald; căldură; căzătură; cafea; ceai; chimic; cofeturi; comunism; Crăciun; cristale; dezgheață; durere; fierbinte; frică; ghețari; ghețuș; greață; ice; inconfort; inimă; inimos; încălzire globală; înlesnit; întindere; joc; lac; lapoviță; leod; lucie; lucioasă; luciu; luneca; lunecoasă; lunecos; macara; mahmureală; mare înghețată; moale; mort; multă; munte; nepăsător; ninsoare; nor; ocean; omăt; pahar; picior rupt; pol; polei; potop; puternic; Snow Queen; rău; rea; revigorare; risc; rîu; sculptură; stare; sticlă; strălucire; temperatură; temporari; textură; Titanic; tîrg; se topește
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
comunism; copil; coș; culori; cusută; deget; degrabă; demult; desagă; drumeții; duce; eu; excursie; fată; față; fermecată; folclor; fund; furt; galbeni; geacă; geantă mică; geantă veche; gînditoare; greu; greutate; de haine; harnic; interes; înaltă; încăpătoare; îngrijorat; învelit; lapte; a lăsa; loc; luneca; magazin; mamaia; material; mătase; mereu; în mînă; mîner; moldovean; moș; Moș Crăciun; mult; muncă; murdară; naționalitate; nasol; neam; nefericită; neîmplinită; nevoi; nevoie; nuci; obicei; obiecte; om; paie; parașută; pere; pernă; pietre; pînză; plantă; plecare; ploaie; pomană; popor; popular; port; porumb
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dîmb; drum anevoios; drum nesfîrșit; drum, uliță; drumeție; Dunăre; dus; efort; eliberare; energic; floare; formă de relief; formă joasă de relief; frumos; fugi; fum; grătar; haină; haos; iaz; imaș; înălțime; interes; întindere; întinsă; inundație; inundații; lan; largă; lărgime; libertate; lînă; luneca; mic; Moldova; Mureș; neant; neliniște; netedă; oaie; ochelari; oi; pășune; piedică; piedici; pierdere; pietre; pîrău; pîrtie; platformă; poieniță; poziție; de presiune; priveliște; provocare; pustie; rece; relaxare; rîpa; risipi; rîul; rîuleț; role; rostogoli; săniuș; scurtă; sfîrșit; stîncă; străinătate; cu succes; sui
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nu muri înădușit." Orice precauție augmentează anxietatea: "Dar, spre a nu face multe mișcări, de frică să nu stârnesc dihăniile din stepă, prinsei să trag cu degetele picioarelor încet, încet plapoma în jos... când o! întâmplare!... o, ceas rău!... plapoma [...] lunecă de pe mine și... deodată mă trezii gol, dezarmat și prăpădit în mijlocul întunericului, expus la toate fantomele". Trebuie reținută expresia sintetică "mijlocul întunericului", care anticipează titlul unei metafore simfonice a terorii în opera lui Joseph Conrad (ce-i drept, recontextualizată și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
așteptării, chemările acestui univers anchilozat, tânjind timid spre lumină, nu se rezolvă, iar sfârșitul e o ruptură presimțită în degradarea peisajului, în distanțarea de lumina solară și răcirea atmosferei: „Parcă pe pânzele subțiri de păianjen ale atmosferei, o pojghiță a lunecat; în ogrăzi securile izbesc cioturile de lemn cu un regret vibrând ca o vâslire de păsări. Am lăsat departe mărgelele galbene ale soarelui. ș...ț Aici buruienile se rup cu un zgomot sec și câmpul zbârcindu-se pe nesimțite se
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vocilor havaiene Buciumul prevestitor al vulcanilor din insulele Japoniei... Tot așa, Incantații-le proclamă că „Nu ni-e străină nici o înfățișare-a lumii”, ori că: „cele patru anotimpuri / Năvălesc în privirea noastră”, - iar în Petre Schlemihl poetul e „o umbră lunecând în același timp prin toate punctele cardinale”, în vreme ce „poemele sunt ciubotele de șapte poști / Care mă duc din cercul polar la caldul tropic, / Și-n vers ca-n geanta unui botanist recunoști / Ierburile atâtor distanțe stând alături”. În fine, un
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
1951), urmează o școală de farmacie (1963) și funcționează ca asistentă de farmacie, iar ulterior ca tehnician chimist. Din 1970 până în 1973 este redactor la revista „Argeș”. În 1970, în suplimentul revistei „Argeș”, coordonat de Gheorghe Tomozei, îi apare ciclul Lunecând în alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
fiindcă e mediată de verbul poeziei. Textul care dă titlul culegerii Sfere muzicale (1973) poate fi socotit emblematic pentru situarea poetei între voluptatea iluziei și demonul neliniștitor al privirii realiste, reci: „Intru în calda lumină/ genunchiul înflorește/ ape dulci îmi lunecă pe unghii - / sfere muzicale plutesc/ ca niște verzi și galbene baloane,/ dar vai, plesnește sunetul/ [...] și sentimentele vor pieri/ uscate...”. La fel este ultimul poem al cărții, În jur e lumină, unde o primă mișcare dă impresia unei beatitudini levitaționale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
nu moare, București, l970; Sfere muzicale, București, l973; Ora clopot, București, l974; Colinele somnului, București, l976; Cămășile vieții, București, l980; Exerciții de civilizație, București, l981; Despre Astralia, București, l983; Spectacol imaginar, București, l985; Poeme, București, l987. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Lunecând în alb”, ARG, l970, 6; Felea, Aspecte, II, 150-157; Romul Munteanu, „Exerciții de civilizație, RL, l982, 2; Costin Tuchilă, „Spectacol imaginar”, LCF, 1986, 10; Grigurcu, Existența, 250-258; Ulici, Lit. rom., I, 291-293; Romul Munteanu, Otilia Nicolescu, LCF, 1997, 39; Dicț
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
ferm și reținut în manifestări. Dincolo de obligația pe care o are chirurgul în ce privește explicația legată de diagnostic, de scopul și urmările operației, posibile complicații, intervine modul în care aceste informații sunt furnizate. Prefer poziția reținută, precisă, excesului de explicații, care lunecă uneori spre maimuțăreală. Exagerările nu sunt justificate din niciun punct de vedere. Prima întâlnire este importantă, capitală chiar. Ea trebuie realizată în funcție de temperamentul pacientei. În cursul acestei prime luări de contact, chirurgul transferă o "încredere activă" pentru ca lupta cu boala
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
la cele de dură densitate, reflectând severe lumini. Sunt caracteristici prezente în toate mai vechile volume de versuri ale unui poet prolific, cu specificarea că, în timp, a intervenit o naturală acțiune de șlefuire, îngăduind instrumentarului de investigație critică să lunece pe suprafețe de mai clară comunicabilitate, în setea celui ce având a se pronunța mizează în primul rând pe posibilitatea de înnoire a unui poet, a textului de sub ochi. Dar chiar celui care ar deschide pentru întâia oară un volum
Privind drept în ochi călăuza... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13089_a_14414]
-
dezolării în numele căruia se formulează consilii: "Nu mai deschideți plicurile sînt toate goale / doar în palmele discipolilor se află ceva poate / bucăți de cretă fărîme de adevăr sau chiar lipitori / mai bine plimbați-vă de-a lungul rîului leneș / priviți cum lunecă prin iarbă șarpele sprinten / duce pe cap semnul magic al viitorului sorbiți-i / otrava și nu mai deschideți nimic plimbați-vă / calmi curînd coboară porumbeii Bibliei" (De ce nu înțelegeți ).
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
și greu de zgîriat. Ca și cum toate bătăliile absurde ale lumii cu cai, săgeți și coifuri ar fi avut nemijlocit loc pe întinsurile ei. Cîmpia mucedă ne hărțuie din urmă. Sîntem în zori și coborîm o pantă. Azi-noapte a plouat și lunecă pămîntul sub călcîie. Cămășile albe umflate de vînt - parcă ducem un mort printre valuri de grîu nemișcat. Omul ar trebui să fie în față. E mai înalt și panta coborînd-o toată greutatea a năvălit pe mine și mi se umflă
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
panta coborînd-o toată greutatea a năvălit pe mine și mi se umflă venele la gît și-aș vrea grozav să trag o înjurătură. Cine ești, omule? Cînd alunec eu, omul din spate rîde cu gura lui de roată dărîmată. Cînd lunecă el, eu aproape mă prăbușesc de n-ar fi ușa, gunoi de lemn, un fel de echilibru. Mergem încet spre cine știe unde. Cînd trecem pe la-ncrucișări de uliți, ne scoatem pălăriile tăcuți și ascultăm - plesnește soarta lumii. Apoi nu-l mai
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
începuturile veacului al XVIII-lea și, să știți, dumneavoastră, iubiților prieteni, „că hanul acela al Ancuței era ca o cetate, în cuprinsul lui se puteau oploși oameni și vite și căruțe“. Aici, când „soarele se cufunda înspre tărâmul celălalt și luneca în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, găurile negre ale ușilor și ferestrelor. Și atunce, căpitanul Isac din Bălăbănești, învăpăiat de vin din ulceaua nouă, a prins-o pe hangița Ancuța de mijloc, îngânând viers cu lăutarii: «Trage mândro
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]