40,245 matches
-
în societățile moderne industriale..., ferocitatea oarbă a conflictelor la care pot duce aceste sentimente, lipsa lor de receptivitate față de argumentele raționale sunt doar câteva indicații ale vitalității și primordialității lor continue. Ceea ce sugerez este că etnocentrismul a evoluat de-a lungul a milioane sau cel puțin sute de mii de ani ca o extensie a selecției de înrudire". Cum era și de așteptat, Smith 32 respinge o astfel de concepție, arătând că ea confundă aparentă fizică și cultură și echivalează traiul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
social-simbolică nu îi afectează numai pe câini, sau numai animalele; îi afectează în primul rând pe oameni. Mihăilescu operează, cu ajutorul lui Michel Foucault și nu numai, o incursiune în istoria avagabondajului și a evoluției formelor de excluziune socială de-a lungul epocii moderne. Astfel, dacă în Evul Mediu timpuriu Biserică Catolică impusese caritatea drept unicul comportament permis în raport cu săracii și cerșetorii, această atitudine se va schimba radical la sfarsitul Evului Mediu și în timpul Renașterii. Vagabondajul masiv, exceptând bandele de tâlhari, haiduci
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Alex. Ștefănescu Miercuri, 7 iunie 2006, ora 17. La Muzeul Literaturii Române din București se inaugurează Expoziția de fotografii ale scriitorilor realizate de-a lungul a patruzeci și cinci de ani de Ion Cucu. Sunt prezenți foarte mulți scriitori, ziariști, fotoreporteri. Vorbește Alexandru Condeescu, directorul muzeului, urmat de Nicolae Manolescu, Alex. Ștefănescu, Varujan Vosganian și Ion Cucu. Nicolae Manolescu consideră fotografiile adevărate "studii de fizionomie
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]
-
convingerea că până la urmă - urma alege -, adevărul va ieși singur la suprafață, ca untdelemnul în undă. Sau poate pentru că molozurile seismului din 4 martie 1977, care mi-au ucis o viață, toate cărțile și mai toate însemnările adunate de-a lungul anilor m-au convins că singurul adevăr este cel al Ecleziastului: Vanitas vanitatum... G. PIENESCU 18 mai 2006 ADDENDA DECLARAȚIA LUI TUDOR ARGHEZI Domnilor magistrați, Dacă procesul nostru de les-majestate s-ar fi înfățișat înaintea unei Curți cu jurați, acolo
Un proces care nu a avut loc decât pe hârtie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/10537_a_11862]
-
pe Zavaidoc în restaurantele țuluca, Stoica, Tralea, aplaudând impresionați de vocea, șarmul artistului care interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-au lăudat că-s creațiile lor. Păcat de așa oameni fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trece dar care este foarte virulenta când e în plin apogeu. Era obiceiul să se facă niște mici fleșe de hartie ca să zic așa căci nu găsesc cel mai indicat mijloc să descriu. Adică o bucată de hârtie împăturita pe lung pe care o petreceai pe după un elastic și făceai un fel de praștie cu care aruncai glonțul de hartie în ceafa altuia care nu numai că avea surpriză să fie luat pe neașteptate, dar mai era și dureros. Într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
numărul 1 a portului Constantă. Din balconul clădirii se putea vedea întregul port și toată partea de sud a litoralului. Tot din acest balcon se vedea un parc mare cu flori. Pe aici se plimbă lumea spre seară de-a lungul parcului situat pe marginea mării, unde se află și Cazinoul din Constantă. Prietenii lui Stanley au aflat de venirea lui și îl vizitau mereu. Stanley le-a atras atenția că deși vin cu soțiile lor să-i vadă și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
trecut! Caut Ť22ť și ŤRomânia literarăť, Ťnu se aflăť". De un prost-gust tangent la sinistru se înfățișează campania prezidențială din 1996, purtată de nu mai puțin de 16 pretendenți pentru fotoliul de la Cotroceni, urmărită pe micul ecran: "înghesuiți de-a lungul unei mese, preopinenții și-au debitat pe rînd discursul ca niște automate, pe un culoar ce n-avea nici o legătură cu intervențiile anterioare - un fel de dialog al surzilor. în linii mari s-au spus aceleași lucruri.(...) Discuția a fost
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
grație unui miracol de inteligență și dragoste feminine. Tristețea nu desemnează o funcție sau un statut, ci o stare interioară asumată ca rol. De altfel, în Shakespeare, personajul care enumeră rolurile pe care omul trebuie să le asume de-a lungul vieții nu se cheamă el însuși Jacques melancolicul? De ce încep cu acest ocol care, se înțelege de la sine, e o mărturie ce poate să pară fie impudică, fie complezentă. Pentru a recunoaște public, aici, acum, faptul de a mă fi
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
dar mereu temporare, ele n-au aroganța răspunsurilor ultime. De aceea din totdeauna mi-a plăcut fraza lui Kafka: "o destinație există, dar nu un drum. Ceea ce noi numim drum sunt însăși ezitările noastre". Pentru toate aceste motive, de-a lungul timpului, m-am recunoscut în fidelități succesive sau uneori chiar simultane: față de Brook și Grotowski, pe de o parte, față de Strehler și Vitez pe de alta. Am practicat un fel de poligamie artistică tocmai datorită acestui scepticism mereu reînnoit care
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
de rostul unei asemenea întreprinderi. În fond era vorba ca fiecare să-și relateze propria aventură a traducerii, dar o aventură îmbrăcînd cel mai adesea forma chinuitoare și dureroasă a unei lupte lingvistice a cărei durată se întinsese de-a lungul a ani și ani de zile. Așadar, dincolo de aspectul strict tehnic privitor la dificultățile filologice de traducere a intraductibilului Heidegger, fiecăruia i se cerea să-și povestească încercarea prin care trecuse. O încercare ce nu fusese doar filologică, ci mai
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
șansa de a merge la Viena. Dar dacă nu va mai fi nimic peste câțiva ani? Și oare e normal să ne expatriem de câte ori ne îmbolnăvim, fiindcă medicii care ne-ar fi putut consulta cu toată știința acumulată de-a lungul vremii s-ar afla nu la spital, ci la grădiniță, așteptându-și nepoții ca să-i conducă acasă? Numai o minte infantilă poate crede nefolositoare o minte în vârstă. Dnii Nicolăescu ori Miclea ar trebui să se trateze de infantilism acut
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
deplină luciditate, să reconstituie solul pe care au apărut și s-au dezvoltat comunismul și Garda de Fier, să identifice combinația de idealism (al unora), cinism (al altora), retorică avântată și nevoie de justiție socială care a dus, de-a lungul unui secol, la "orbirea" atâtor generații de români și la atâta suferință. Autorul tratează subiecte atât de delicate cu totala lipsă de patimă și eleganța unei aristocrate care încearcă să înțeleagă cum a fost posibil. Chiar dacă a avut de suferit
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
stăruitor la faptul dacă ideologia are o justificare în psihologia cugetătorului. Nimic surprinzător în principiu pentru o asemenea năzuință, dacă nu ar fi vorba de un critic! E. Lovinescu a pus în relație întotdeauna, nu în aceiași termeni de-a lungul timpului, modul său de a gândi literatura cu propria biografie. Autodefinirea i se părea, în fiecare etapă a biografiei sale, o datorie de onestitate. A fost frământat fără încetare de întrebarea de ce gândește așa și nu altfel. Într-o primă
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
pe Zavaidoc în restaurantele țuluca, Stoica, Tralea, aplaudând impresionați de vocea, șarmul artistului care interpreta cu sensibilitate șlagăre precum „Foaie verde spic de grâu”, „Aș muri dar nu acuma” (Cântece pe care le-au preluat foarte mulți cântăreți de-a lungul timpului, dar... o spun cu părere de rău, , n-au catadicsit să-i amintească măcar numele înaintașului lor, ci s-au lăudat că-s creațiile lor. Păcat de așa oameni fără conștiința, Marin Voican-Ghioriu). Foarte puțini știu că Zavaidoc s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
trece dar care este foarte virulenta când e în plin apogeu. Era obiceiul să se facă niște mici fleșe de hartie ca să zic așa căci nu găsesc cel mai indicat mijloc să descriu. Adică o bucată de hârtie împăturita pe lung pe care o petreceai pe după un elastic și făceai un fel de praștie cu care aruncai glonțul de hartie în ceafa altuia care nu numai că avea surpriză să fie luat pe neașteptate, dar mai era și dureros. Într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
numărul 1 a portului Constantă. Din balconul clădirii se putea vedea întregul port și toată partea de sud a litoralului. Tot din acest balcon se vedea un parc mare cu flori. Pe aici se plimbă lumea spre seară de-a lungul parcului situat pe marginea mării, unde se află și Cazinoul din Constantă. Prietenii lui Stanley au aflat de venirea lui și îl vizitau mereu. Stanley le-a atras atenția că deși vin cu soțiile lor să-i vadă și să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Noul Teolog, Discursuri teologice și etice..., p. 118. footnote> și după a cărui amintire va păstra el și urmașii săi dorința înfocată de a se întoarce. De acum înainte el va parcurge un drum de suferințe, dureri, boli, de-a lungul căruia va purta în mod implacabil povara blestemului care cade asupra sa: Blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrănești din el în toate zilele vieții tale! Spini și pălămidă îți va rodi el și te vei
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (II). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
căuta pentru confirmarea lui simbolică, pentru acreditarea inteligibilă a unui mesaj măreț, cu un conținut cvasiteologic. Postsămănătorist răzvrătit, monumental și auster - ba chiar, după propriile-i mărturisiri, și puțin socialist cu adeziuni explicite la Internațională -, Camil Ressu are, de-a lungul vastei sale opere, o certă sensibilitate față de subiectele sociale, ceea ce imprimă picturii sale sau, mai exact unei mari părți a ei, un caracter de mărturie specifică. În această perspectivă, marile sale compoziții, indiferent dacă sunt realizate în anii douăzeci și
O sintagmă abuzivă: realismul socialist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10002_a_11327]
-
fatalitate din care nu vom ieși vreodată. Ea decurge din nivelul intelectual în curs de prăbușire al societății românești, din infantilizarea culturală și imbecilizarea galopantă pe care le vedem petrecându-se chiar sub ochii noștri. Am putut verifica, de-a lungul anilor, felul în care sunt pregătiți să-ți recepteze cititorii scrierile. Articolele așa-zicând ,serioase", documentate la sânge, atent scrise, oportune din punct de vedere cultural, publicate de mine, au avut rareori parte de receptarea la care mă așteptam. În
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
de (încă) o mediocritate. Ce a câștigat literatura rămâne de văzut. Sportul este fapt de civilizație Ce carte, netradusă la noi, v-ar corupe să vă întoarceți ,în meserie"? După ce cărți inaccesibile în românește ați tânjit, ca cititor, de-a lungul timpului? Absolut nici una. Mai am, ce-i drept, mici elanuri când citesc în engleză ceva pe sufletul meu, dar mă controlez. La ora asta, cel puțin, sunt de neîntors. Singurul regret pe care-l nutresc e că n-am tradus
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
să ai o clipă măcar condeiul înaripat și fermecat pe care-l avea, să ai ceva din imensa lui generozitate și dăruire, ar trebui să ai multe și meșteșugite daruri” - XVI - 2107. În pofida acestor dificultăți, s-au înregistrat de-a lungul timpului mai multe prezentări ale complexului muzician, care, adunate la un loc oferă posibilitatea unui portret cât mai apropiat de cel susținut de activitatea sa multilaterală de ctitor al etnomuzicologiei, muzicologiei, criticii muzicale și a unui sistem de educație muzicală
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
muzica primelor veacuri ale creștinismului; în: Monodia bizantină în gândirea unor muzicieni români, București, Editura muzicală, 1999, pp. 95 - 97; footnote> Gheorghe C. Ionescu, în cele două lexicoane, din 1994<footnote Ionescu, Gheorghe C. - Lexicon al celor care, de-a lungul veacurilor s-au ocupat de muzica de tradiție bizantină în România, București, Editura Diogene, 1994; footnote> și 2003<footnote Ionescu, Gheorghe C. - Muzica bizantină în România, Dicționar cronologic, București, Editura Sagittarius, 2003; footnote> , Nicu Moldoveanu<footnote Moldoveanu, Nicu - Istoria muzicii
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
sentimentalismul, dar nu și căldura afecțiunii, un intelect pătrunzător, cu vocația planului de profunzime și cu mai puțină prețuire pentru scânteierile de suprafață" (p. 114). Pulsul relațiilor dintre cerchiști este dezvăluit de câteva epistole primite de Deliu Petroiu de-a lungul timpului și reproduse în paginile cărții. Cei mai vajnici corespondenți ai săi au fost Radu Stanca și Ilie Măduța. Dacă din evocări aflăm cum îi vedea Deliu Petroiu pe colegii săi de generație, din unele scrisori se poate deduce care
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
și una dintre cele mai importante și mai autoritare șanse pe care natura le-a oferit spiritului uman. Că marmura, dincolo de calitățile sale strict decorative și higienice, este un adevărat depozit al umanității în care s-au strîns, de-a lungul a peste două milenii, gîndurile, frămîntările și aspirațiile sutelor de generații care s-au succedat în acest interval. Și atunci s-a decis, asistat de Mircea Bochiș, să transfere și în plan simbolic ceea ce pînă atunci avusese doar o expresie
Muzeul Florean, un bilanț la sfîrșitul lui 2006 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10027_a_11352]