3,421 matches
-
ce trebuie să știu, adică, ce pune la cale nemernicul ăla de comisar. Strada e mai plină de lume decât de obicei. Sunt mici grupuri în fața clădirii unde locuiește soția medicului, sunt oameni care locuiesc în acest cartier și care, mânați de o bârfă, în unele cazuri inocentă, dar de rău augur în altele, au venit, cu ziarul în mână, la locul unde domiciliază acuzata, pe care o cunosc mai mult sau mai puțin din vedere sau din mici dialoguri ocazionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care se odihnește după o vânătoare îndelungată. Și s-o fi întrebat ce fantezii îi populează lui visele. Oare nu cumva visa la nimfa care alerga prin pădurile Greciei urmărită de un satir înfierbântat? Nimfa fugea cu picioare iuți și mânată de disperare, dar el se apropia tot mai mult cu fiecare pas până când ea ajungea să-i simtă răsuflarea fierbinte pe obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot fără o vorbă. Și când în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și pentru mine era ceva cu totul înfiorător în felul cum își biciuia caii. Parcă ar fi vrut să dea uitării mortul lăsat în urmă. Din când în când zăream dricul legănându-se în fața noastră și vizitiul birjei noastre își mâna și el caii mai repede ca să nu rămânem în urmă. Și eu simțeam în sinea mea dorința de a-mi scoate din minte toată povestea. Începuse să mă cam plictisească o tragedie care de fapt nu mă privea și, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca asta! i-am răspuns. Cu multă vreme în urmă am avut ideea că e posedat de un diavol. Era pasiunea care-l ținea în puterea ei pe Strickland, pasiunea de a crea frumusețe. Asta nu-i dădea pace. Îl mâna încolo și încoace. Era un fel de pelerin etern urmărit de nostalgia divină, și demonul din sânul lui era necruțător. Există oameni a căror dorință de adevăr e atât de mare, încât pentru a-l dobândi sunt în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar face și bine. I-am trimis Atei un mesaj prin băiat că am să vin ori de câte ori va trimite după mine. Viața e grea și uneori natura are o plăcere cumplită de a-și chinui copiii. Cu inima grea am mânat șareta înapoi către căminul meu confortabil din Papeete. Multă vreme nici unul dintre noi nu scoase nici un cuvânt. — Dar Ata n-a mai trimis după mine, reluă într-un târziu doctorul, și întâmplarea a făcut să nu mai merg multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îl călăuzească, insuflându-i tăria de a Învinge starea de rău care pusese stăpânire pe el. În mai multe rânduri, bargello propusese să se facă un răgaz, Încurajat de bombănelile oamenilor săi. Însă Dante respinsese de fiecare dată această idee, mânat de o râvnă invincibilă de a termina cât mai repede. Rugul corăbiei ștersese urmele vizibile ale măcelului, Însă nu și dreptul acelor ființe de a fi răzbunate. Trebuia să găsească responsabilul, omul care fugise după comiterea acelei crime atroce. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din spate Îl făcu să sară ca ars, chiar la timp pentru a nu fi doborât de o căruță care apăruse pe neașteptate. Se lipi de perete, blestemându-l pe vizitiul care, fără să-i pese de el, continua să mâne caii. - La o parte, prostule! Îl auzi răcnind. Făcu un pas ca să se ia după dânsul, Însă căruța alunecă pe o piatră, deviind și apropiindu-se și mai tare de el. - Ia seama, messere! Îi strigă cineva de pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar fi exterminat deja. Numai frica de soldații noștri și de fortărețele pe care ni le-au ridicat Îl ține departe de ușa noastră. Dar poate că... - Poate că? - Poate că, de data asta, noi vom ajunge primii, continuă Franceschino, mânat de ura sa. Când vom fi toți! - Ce vrei să spui? Întrebă poetul. Dar celălalt părea să-și fi dat seama că vorbise prea mult. - Vei vedea când va fi vremea, Îi răspunse el atunci, Îndepărtându-se sub privirea cercetătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
la jug, sigur că În clipa următoare avea să simtă din nou mușcătura fierului. Iar de data asta rana avea să fie mortală. Însă, deodată, simți cum forța care Îl reținea cedează, ca și când mâna dușmanului s-ar fi deschis larg. Mânat de elan, se clătină, făcând câțiva pași În față, Înainte să se Împiedice și să cadă. Ajuns la pământ, se răsuci convulsiv pe spate. Între timp, izbutise În sfârșit să scape de pânză. Pentru un moment, bezna de afară Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ieșit la pensie de patru ani buni, se mai ducea din când în când la V. Gravul înhăma caii la ora zece fără zece. La zece fix, Destinat ieșea din Castel, se urca în trăsură și îi poruncea birjarului să mâne caii. Ajuns în oraș, mergea pe străzi, făcând mereu aceeași plimbare: strada Marville, Piața Prefecturii, aleea Baptiste-Villemaux, strada Plassis, strada d’Autun, scuarul Fidon, strada Bourelles. Gravul venea după el cu trăsura, la douăzeci de metri în urmă, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să fie două, că e mai bine, ele mai vorbeauuu, îl mai așteptauuu, pe cine?, pe el, c-așa așteaptă și mama. Se alinta... (muzică, lumini, se schimbă din nou în haine de lucru, de serviciu. Arhitectă. Nu are la mân[ funda albastră.) Îți spuneam că nici să respir nu am timp: proiecte, case, alerg, caut structuristul, merg la o firmă de construcții... draga mea, nu-mi văd capul. Știi, astăzi, în România, toți vor case cu termopan (pe fundal, melodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fluieră în timp ce‑o iau cu pas grăbit pe Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde răzbate vuietul tumultuos al instrumentelor de suflat și al celor cu coarde (și unde Anna ia ore de pian), trec la rândul lor ca mânați de tumult. Acolo tocmai au loc repetițiile orchestrei, programate întotdeauna așa de târziu ca să poată participa și cei ce peste zi lucrează. Cel mai bine ar fi s‑o luăm acum pe Kärntnerstrasse unde‑i o circulație nebună, gâfâie Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar împlinirea acestei dorințe, ci totodată scopul și finalul ei. Oamenii caută plăcerea, dar aceasta rămâne totuși fără rost. Colegii îi lasă în plata Domnului spunând că domnul profesor și doamna profesoară nu știu ce vorbesc. N‑au pus în viața lor mâna pe‑o pizdă sau pulă. Sophie Pachhofen trece ca o gazelă prin clasele îmbâcsite de praf de cretă și caută în portofel bani pentru detestabilul sandviș din pauza mare și pentru o cola. Invidioasă, Anna își ascunde felia groasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atât avea mai multe speranțe, nu? Nu conta că una din ele era sora ei mai mică. — Se spune că oamenii au preferințe, le plac anumite lucruri și detestă altele. Asta nu contează deloc. Când Îți dai seama că ești mânat doar de senzația de foame, e prea târziu, deja ai căzut pradă sentimentului de zădărnicie. Atunci când nu-ți mai e foame, când ai mâncat pe săturate ceva ce ți se părea gustos și-ți apare În fața ochilor ceva și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
alte animale neajutorate, iar acum era obligat să-și țină aceste tendințe într-o cămașă de forță mentală. Dar când soția lui nu era acasă, demonul rău al lui Kürten devenea câteodată prea puternic pentru a fi stăpânit, și îl mâna să comită crimele groaznice și sadice care aveau să-i aducă trista faimă. Acest sadism era sexual la origine, explica Berg. Situația de acasă îl făcuse pe Kürten să fie predispus la o deviație a instinctului sexual, iar experiențele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
halvale, Dormea-n trandafiriul lui șters și aburit. (Răsfrîngeri vechi... Cuvântul nencăpător nu poate Să zică iazul verde ce-mi tremurați și-acum... Biet turc legat de biete cleștare...) Dintre toate, El candelul mi-alese, apoi, adus a drum, Porni mânat de seară și înghițit de cale, Târând opinca-ntoarsă și creață, fără spor, Cădelnițând din coșul cu dulci zaharicale, Din donița-nflorită lovită de picior... Acolo... noapte, uliți și vaguri suburbane Topiră pe-ndelete năluca lui Selim. În candel, pânza lunii se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nostru de identitate generală: culoare ultimă și rembrandiană, ireductibilul animal de lumină. Experiența pe care se va întemeia un clasicism fără laicitate, o muzică fără pasiune. Cine își închipuie (fără ironie) sincronismul - o idee? Câinele în cerc după coadă e mânat de o idee. Idee de acest fel este la rigoare sincronismul. Însă, poezia și critica ei nu rabdă asemenea mizerii. Ea nu cunoaște decât ideile hrănite, ca niște plante, din straturi avare îndelung grădinărite (Gloire du long desir, Idees!1
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și lipan, însoțindu-l pe marele maestru în ale pescuitului, inginerul Guță, din ale cărui mâini ieșeau muștele pe culori, momeala răpitorilor. Am călcat cu piciorul, de nenumărate ori, locul pe unde apele Argeșului, ieșite din turbinele centralei subterane, sunt mânate înapoi în albie, după ce ies vijelioase de sub munte. La peste o sută de metri sub pământ, curgeau tot timpul niște izvoare subterane, care ne udau până la piele. Totul era luminat. Două brigăzi de mineri, una dintr-o parte, cealaltă din
GREAUA MOŞTENIRE , HIDROCENTRALA DE PE ARGEŞ DE ION C.HIRU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361306_a_362635]
-
89 și după '89. Dar niciodată trimis de statul român. Pe mine niciodată Ministerul Culturii nu m-a trimis să reprezint cultura română. Eu am fost invitat să reprezint cultura română. Eu am fost chemat de dor, n-am fost mânat de interese. - V-a fost vreodată rușine de faptul că sunteți român? - Niciodată! - Dar ați avut motive să vă fie rușine? - Ar fi fost. Ar fi fost când eram cu o delegație de francezi în zona Lyonului. Eram la un
INTERVIU CU MAESTRUL TUDOR GHEORGHE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361456_a_362785]
-
îi plăcea tare mult de mărunțica Ana și cum la țigani căsătoriile se aranjează din fragedă copilărie, spera ca tatăl lui să ’’negocieze” ca să o ia de nevastă pe Ana peste 2-3 ani, poate și mai devreme după tradiția țigănească. Mânat de aceste sentimente copilărești, toată ziulica cât era de lungă stătea cu ochii ațintiți pe capul uliței de unde trebuia să apară fătuca de la școală. Cum o vedea că se întorcea acasă, se și repezea să o aștepte, stând rezemat de
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
că dețin spiritul de sacrificiu atunci când este vorba de un membru al familiei lor. Oare, în acest caz, nu tot despre iubire să fie vorba? Când ești gata să te sacrifici pentru cineva, nu o faci din vreo obligație, ci mânat de sentimentul deplin de iubire, care, de multe ori este atât de copleșitor, încât inhibă chiar și instinctul de supraviețuire al omului, moștenire a regnului animal. Chiar dacă unii se sfiesc sau au rețineri să spună „te iubesc”, nu înseamnă că
DESPRE IUBIRE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364047_a_365376]
-
peste toate cele zece...nimănui nu-i dădu prin minte s-aducă vreun tun sau berbece... ...acum - în sfârșit - am ajuns cei mai buni prieteni: el - în extaz perpetuu - adâncit sub miresmele florilor din grădina cimitirească - iar eu - eu filo-zoon-ul - mânând cirezi de boi flămânzi - pe toată întinderea paradisiacei grădini de deasupra burții și buricului lui - de burjui „S.C. HRISTOS S.A.” e bine să prefaci bucuria în durere - e foarte bine să-i poți aduce pe cei săraci - la suferință și
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
împinge cu mâna spre spate agasarea ce deja s-a lipit - nechemata - de tine în fine închizi și taci îndelung lăsând sentimentul de a fi supraviețuitor să-ți toarcă molcom la picioare dar dincolo de geam auzi cum timpul iarăși își mână mustangii ce-aleargă răsfirând coame de flăcări în vânt și mușcă sălbatic cu dinții lianele albe-ale ploii te- apropii ca să vezi miracolul mai bine dar geamul este aburit sau poate numai ochii. Referință Bibliografică: DINCOLO / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
Nu ne uita! ELA: Amintește-ți de serile când, mângâiați de razele lunii, ne plimbam pe aleile șerpuitoare pentru a ajunge la lacul nostru. NIKY: Bătrâne, amintește-ți de partidele noastre de șah în care, uitând de timpul care își mâna orele, ne trezeam în miez de noapte întrebându-ne: „când Dumnezeu a trecut această zi?” Amintește-ți de disputele noastre literare și metafizice, de lungile noastre peregrinări când puneam lumea la cale, și nu uita nici chefurile noastre de pomină
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]