866 matches
-
nevoită să accepte inevitabilul, O să vin aici din când în când să deschid ferestrele, să aerisesc camerele, o casă închisă e ca o plantă pe care am uitat s-o udăm, moare, se usucă, se ofilește. Când au terminat de mâncat, și înainte ca Marta să se ridice pentru a strânge farfuriile, Cipriano Algor spuse, M-am gândit. Fiica lui și ginerele se uitară unul la celălalt transmițându-și parcă un semnal de alarmă, Niciodată nu ști ce iese când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
până la ultimul etaj, alteori coborând la parter, utilizând ascensoarele, în funcție de necesitățile de observație, când viteza maximă, când viteza minimă, avansând pe coridoare și pasaje, traversând saloane, ocolind enorme și complexe ansambluri de vitrine, tejghele, ghișee cu tot ce există de mâncat și de băut, de îmbrăcat și de încălțat, pentru păr și pentru piele, pentru unghii și depilat, sus și jos, pentru a atârna la gât, pentru a atârna de urechi, pentru a pune pe degete, pentru a clincăi la încheieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asta, la un moment dat mi‑a trecut prin cap ideea că pot părea destul de nerecunoscătoare dacă îi fac să comande o sticlă întreagă de vin și o las nebăută. Așa că rezultatul e că, în momentul în care terminăm de mâncat, eu mă simt destul de... Ei, da. Cel mai potrivit cuvânt cred că este „beată“. Altul ar putea fi „pulbere“. Dar asta nu e o problemă, fiindcă ne simțim chiar foarte bine împreună și eu sunt foarte spirituală. Asta poate fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Că epocele se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vre-o trandafirie și sălbatecă Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
epigenetice“, care analizează modul exact în care interacționează genele cu mediul, pentru a produce individul pe care îl vedem. Aceasta este o arie extrem de activă. Începu să explice aspectele complexe ale acestor studii. Unul câte unul, asistenții congresmenilor terminară de mâncat și începură să plece. Rămaseră doar câțiva, care își verificau mesajele pe telefoanele celulare. Oamenii de Neanderthal au fost primii blonzi Mai puternici, cu un creier mai mare și mai deștepți decât noi Mutațiile genetice pentru culoarea părului indică faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou imaginile detectivilor cu fata și arhitectul, cât timp va povesti de fata ei.) (Acum, ronțăie niște cornulețe încontinuu, a schimbat shoppingul cu mâncatul.) Vorbeam într-o zi, la firmă, cu o colegă, Nicoleta, arhitectă și ea. Scena discuției cu Nicoleta, fie pe ecran, fie în dreapta scenei, cum vrea regizorul. Tonul Emmei e dezinteresat, vorbește doar așa...) Tu de ce crezi că înșală o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cureaua fetei.) La facultate, studenții mă divinizează, colegii de Catedră la fel, mi-am schimbat firma la care lucrez, proiectele vin, am bani, sunt elegantă, dacă m-ai vedea, dacă mi-ai vedea colecția de pantofi, am schimbat shoppingul cu mâncatul, toată ziua ronțăi câte ceva..., nu, nu mă îngraș, nu m-am îngrășat... încă, dacă-ai vedea casa asta pentru care am muncit atât. Obiectele care ne stăpânesc, zicea fata mea, odată (oftează adânc... ascultă ce i se spune în telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
după câteva zile, în care timp pregătise tot ceea ce îi trebuia pentru nelegiuirea pe care o plănuise, el a dat un mare ospăț, la care l-a poftit pe Giovanni Fogliani, împreună cu oamenii de frunte ai orașului. După ce sfârșiră de mâncat și după ce se încheiară toate jocurile și distracțiile care se obișnuiesc la asemenea ospețe, Oliverotto, într-un fel dinainte pregătit, aduse discuția asupra unor chestiuni mai grave, vorbind despre măreția papei Alexandru și a lui Cezar, fiul lui, ca și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Îl strivesc valuri de amintiri, făcându-l inactiv și absent. O voce interioară, clară, limpede răspicată Îi spune că nu prea mai are mare lucru de făcut pe lumea asta. Rostul lui pământean Începe să fie inutil, de prisos: cerșitul, mâncatul, drumurile, răsfoitul unor ziare...cam asta. E prea puțin, Își spune. O voce Antoniu, privești vânzoleala din jurul tău și nu te mai saturi, ai ochii larg deschiși, oamenii mișună și se Îmbulzesc disperați că cineva le-ar putea Înhăța bucățica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cât privește împrejurările în care putea apărea boala, Sophianopoulo dă dovada unei desăvârșite fantezii; el relatează cu amănunte cum un mare boier din Iași, întîlnind sicriul secretarului său mort de holeră, a fost atins chiar în acel moment de boală. "Mîncatul unei pere - susține el -, al unei piersici, al unei prune, al câtorva cireșe, al dulceții, al jumărilor a fost deajuns pentru a provoca holera. Sărăcia este cauza sa cea mai activă. O plimbare fără izmene, o mare încordare sufletească, un
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei Își văd Înainte de mâncatul lor, nici nu se uită la tine. Și totuși, trebuie să fi știut că vii, altfel nu ar fi toți aici, toți, toți. Deci trăiesc toți, n-a murit nimeni. Deci scrisorile, telegramele, ferparele au fost mincinoase toate! Ce fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
avem de obicei răbdarea să ne purtăm cu cei despre care știm sigur că vor muri peste o zi, două. De altminteri, toate declarațiile viitoare ale celor de față vor consemna că de la Începutul serii Mihnea a fost șucărit, de mâncat, n-a mâncat cine știe ce, de băut, s-a vârât de la Început În tării, foarte repede s-a pilit, drept care a spus numai prostii - de pildă, ce-i povestise unul care văzuse nu știu ce pe un video. De mai multe ori Mihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
el, grozav trebuie să-l mai urască. Se gândea cu detașare la Chavel, ca la un alt om; își spunea că i se dăduse șansa de a-și pierde identitatea pentru totdeauna. Masa se desfășură în tăcere. Când terminară de mâncat, Madame Mangeot se duse direct la culcare. Acum nu mai ajuta deloc la treburile casei și nici nu stătea să o vadă pe fiica ei trebăluind. Ceea ce nu vedea nu știa. Familia Mangeot era o familie de moșieri: ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima, îți îndeși mâna înăuntru, dorința învinge rapid orice tensiune legată de mâncatul în public, și din una, două, trei, patru înghițituri sandvișurile s-au dus. Apoi o iei spre birou, ștergându-te la gură cu mâneca și oprindu-te la chioșc să-ți cumperi niște bomboane mentolate fără zahăr ca să ascunzi mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
asta, ei bine, în noaptea asta... da, am să recunosc că am fost tentată s-o vomit din nou, să-mi bag degetele în gât și să scap de toată mâncarea, numai că asta nu-i o soluție, așa cum nici mâncatul nu-i o soluție. Oricum, vomatul de mai devreme n-a avut legătură numai cu mâncarea. Nu, cred că a avut legătură și cu șocul de azi, cu combinația dintre ambele - și când mă gândesc la asta, chiar că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
a oprit de tot. Abia atunci s-a văzut cum unii purtau pe obraz picături de apă ce se rostogoleau domol despicându-se în firele de păr ale bărbilor nerase. Erau... lacrimile dorului greu de stăpânit. Când au terminat de mâncat, căpitanul a ordonat: ― Pregătiți-vă de drum. Într-un sfert de ceas, plecăm... Mergeau de câteva ceasuri bune. Mers fără spor. Stratul de zăpadă așezat pe pământul dezghețat era mic și călcau mai mult prin glod...Pe măsură ce trecea timpul, învălmășeala
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să-l audă? M-am străduit să-l ignor, dar n-am reușit. Urechile mi se transformaseră dintr-odată în niște microfoane din alea ultraperformante care se folosesc în documentarele televizate ca să auzi cum respiră furnicile. M-am concentrat pe mâncatul propriilor cartofi, dar nu mai auzeam nimic altceva decât pe John Joe molfăind, clefăind și pufnind ca un rinocer. Umerii mi s-au încordat din ce în ce mai tare, ridicându-se până în dreptul urechilor. Clefăitul și mestecatul au crescut în intensitate până când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că să-mi dau cu puțin fard de obraz și cu rimel, drumul mi-a fost blocat de sora Monica cea maternă. Micul dejun trebuia să înceapă, iar eu nu aveam voie să mă duc nicăieri până nu terminam de mâncat. —Dar... am spus eu cu o voce pierdută. —Spune-mi ce vrei din cameră și-ți aduc eu, s-a oferit ea cu un zâmbet cald, dar foarte, foarte ferm. Normal că nu puteam să-i spun. Ar fi gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
remontată instantaneu, totul părându-mi-se însorit și minunat. —Când ai ieșit? —Vineri. Ar fi trebuit să știi. —Ai fost la vreo întâlnire? m-a întrebat el. —Ăăăă, nu, am răspuns eu vag. Am fost ocupată, știi... Fusesem ocupată cu mâncatul de biscuiți, tândălitul prin casă și plânsul de milă. — Să nu le neglijezi, Rachel, m-a avertizat el cu blândețe. Nu, nu, am promis eu grăbită. Deci, ăăăă, vrei să ne vedem? Presupun c-am putea să ne vedem, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
doctorilor! reveni Pop sfătos în discuție. Dacă ei te sfătuiesc să te odihnești, știu ei ce spun, trebuie să-i asculți. Păi, asta și fac! De aceea sunt aici la dumneavoastră. Foarte bine! se arătă de acord Pop. Terminaseră de mâncat, doamna Maria adusese de la bucătărie și un platou plin cu clătite umplute cu dulceață și unse cu smântână. Cristian se delectase cu de toate, lăudând fiecare fel. Simion se îngrijea să fie paharele pline și îl tot îmbia să cinstească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mi trebuie doar pielea ta. -Te-am mai întrebat o dată. Ce să faci cu pielea mea? -Să fac măști pentru capetele mele. După ce-i prind pe prietenii tăi care stau ascunși prin tufișuri mă joc cu ei. Care sunt buni de mâncat bag în depozitul meu, zise șarpele uitându-se către burtă. -Nu sunt cu nimeni, a răspuns Stup, tremurând de frică, deși Căiță îl încuraja de zor. -Ce crezi că nu am mirosit? Dacă nu ești cu nimeni, cum ai ajuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
își notează. Va alcătui, astfel, un dicționar complet, mondial, al acestui cuvânt, operă la care ține, de asemenea, foarte mult, se pare. La prânz, în timp ce ne aflăm la masă, auzim în difuzoare vocea căpitanului. Toată lumea ciulește urechile, oprindu-se din mâncat. Căpitanul a hotărât să nu plecăm la ora 15 cum fusesem anunțați. E încă furtună de gradul 10 pe mare. Cu câtva timp în urmă, două nave au naufragiat pe o furtună care atinsese gradul 8, ceea ce nu înseamnă că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vei recupera cu succes peștișorii vărgați afumați, unul singur vei pierde pe drum, pe care îl va găsi o bătrână înfometată, care te va binecuvânta, fără să afli acest lucru vreodată. nouă deasupra: fructul cu gaură de vierme nu trebuie mâncat, s-ar putea să fie un vierme așezat acolo de către broaștele-care-spionează-pentru dușmanii-tăi, unele dintre ele au niște teci de piele la centură, e e în care poartă viermi modificați genetic să poată roade merele tale și să le schimbe conținutul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de bara de metal rece, care desparte pe cei ce se întorc de cei ce îi așteaptă urmăresc, prin deschiderea nemilos de scurtă a ușilor, mișcări, fără să disting fețe îmi amintesc lucruri mici, ca niște jucării, trăite cu tine mâncatul secundelor dulci cu bețișoare de lemn plimbarea pe chang an, ca pe un covor fermecat, sub soarele de toamnă ca o căpșună acoperit cu frișcă de nor pietrele semiprețioase din piața mătăsii, transformate în mici lumi colorate de zâmbete și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
m-aș fi aflat. Presupun că încă mai sunteți prieteni apropiați. — Nu tocmai. Nimeni nu e mai puțin demn de nădejde decât un vechi tovarăș de băutură. — Chiar așa? Cu siguranță, trebuie să vă amintiți, Stăpâne Katsuie, timpurile acelea de mâncat, băut și cântat până-n zorii zilei. Prietenii se luau cu brațele pe după umeri, dezvăluind lucruri despre care nu le-ar fi vorbit nici chiar fraților lor. Pe vremea aceea, credeai că cineva ți-e cel mai bun prieten pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]