7,613 matches
-
știut să asculte doleanțele noastre"), Regina îi cunoaște la Paris pe premierul britanic Lloyd George și pe ministrul de Externe J. Balfour. Emoția care o cuprinse la Elysée ("Românii mei au plâns de bucurie, iar inima îmi bătea cu o mândrie pe deplin justificată") pare cumva de moment, pentru că autoarea "memoriilor redescoperite" e silită să constate, probabil, și în urma altor întâlniri, indiferența, o anume stare de nervozitate a oamenilor politici importanți ai Europei față de "speranțele noastre tremurânde": Aproape că simțeam gândurile
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
geniu nefericit, cum îi șade bine oricărui geniu. Cu imaginația sa proliferantă, terorizat parcă de un perpetuu horror vacuum, căutându-l și venerându-l neobosit pe Creator printre creațiile Firii, întruchipează și el, pe cât de personal pe atât de plenar, mândria și grandofilia spiritului hispanic. A pornit acest proiect în 1883, la 31 de ani. A avut șansa de a-l vedea înălțându-se, dar nu și pe aceea, imposibilă, de a-l vedea terminat. L-au continuat cu intermitențe urmașii
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
de piele sosiți să îi ridice pe foștii negustori și meseriași privați. O mică răscoală în cartier, încheiată cu alungarea unor astfel de purtători de haine de piele a rămas în memoria colectivă sub forma unei legende urbane, prilej de mândrie pentru urmașii celor în cauză. Foarte credibile sunt personajele și faptele, inclusiv în intriga polițistă propriu-zisă. Devenit celebru, după uciderea unui cap al lumii interlope (corespondentul unuia dintre zmeii din basmul popular), polițistul Greuceanu este invitat la inaugurarea unui mare
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
sensuri a titlului, notează Cornel Ungureanu, semnatarul unei admirative prefețe , am putea descoperi și semne din amurgul imperiului agonic , atît de legat de manevrele de toamnă ale personajelor sale esențiale: ofițerii, soldații, luptătorii. Orașele de odinioară își puteau trăi, cu mîndrie, trecutul: se umpleau de trecut. Orașul manevrelor de toamnă se golește de trecut. Se golește de sine. Cronica Bătrînului evocă eșecul unei lumi - eșecul celui care scrie".Eșecul în cauză provine pe de o parte din șubrezirea structurii trupești, intrate
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
de rigoare și aducând interesante completări documentare. Nou este deocamdată numai romanul Jiquidi de Nicolae Breban. O surpriză plăcută este și traducerea în română a romanului O femeie pentru apocalips de Vintilă Horia. E o colecție ca un titlu de mândrie al Editurii Art, o carte de vizită dintre cele mai frumoase prin eleganță grafică și selecție. Editura Art iese pe piață, foarte sigură pe sine, situându-se la cel mai înalt nivel, putând concura, la start, cu cele mai bune
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
l-a înșelat într-o împrejurare nelegată de voința ei și că totuși i-a rămas fidelă, Kyo e cuprins de furie. Îi e totodată rușine că are o reacție haotică, nu poate totuși accepta senin un obstacol care contrazice mândria lui că e pe o treaptă superioară, că e înzestrat cu o conștiință revoluționară. Lângă el se înălța corpul iubitei, bereta aruncată pe pat, părul flutura vâlvoi și fruntea largă avea ceva masculin, când se apuca să vorbească parcă se
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
Horia Gârbea Curat constituțional! Muzica! Muzica! Ghiță Pristanda uzica este aceea care ne gîdilă urechile într-un mod plăcut. Așa o definește Marius Chicoș Rostogan. El și interpretează plin de mîndrie "La Zolfărino ghe vale". Elogiul bătăliei de la Solferino (24 iunie 1859), în care trupele lui Franz-Iozef au fost memorabil bătute, e firesc, chiar după cîteva decenii, la un fost supus chezaro-crăiesc. Are, desigur, răfuielile lui cu imperiul austriac, devenit austro-ungar
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
atât reprogramarea vechilor stăpâni pentru o oricât de bizară viață nouă, cât faptul că noua firmă de oratorie funebră își găsește suficienți clienți pentru a putea funcționa ca o înfloritoare afacere. Și trebuie să mărturisesc - cu o mică și jenată mândrie patriotică - că nu mi-o pot imagina funcționând în România. Vreau să spun că, presupunând prin absurd că ar exista un grup de foști securiști atât de nedescurcăreți încât să nu fi reușit să devină după '89 decât oratori funebri
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
împăcării cu trecutul, nu a decurs prea armonios nici în țări precum Franța, care se bucură de un mult mai solid postament al răspunderii civile și care beneficiază de o tradiție bogată de luptă pentru acel spirit republican ce face mândria oricărui Francez contemporan" (p. 169). La fel ca și romanele lui Nicolae Breban, eseurile par scrise dintr-o suflare, fără ca autorul să fi făcut textului o minimă corectură. Astfel apar formulări confuze ("Romanul modern, cel care după părerea mea începe
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
și doi de ani, mi-a spus pentru prima oară: "Cred c-ar trebui să plecăm din țara asta". La început, am crezut că n-aud bine. Născut și crescut la Timișoara, are, ca mai toți bănățenii, un tip de mândrie și un patriotism local indestructibile. Îi place atât de mult orașul în care locuiește, încât nu și-a pus vreodată problema c-ar putea să se mute în altă parte. Rarele călătorii la București i-au plăcut cu atât mai
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
Emil Isac, primul poet ardelean "modernist", cu alura lor de confruntare între "sănătatea" țărănească și tentația "decadentă": "Scriu data zilei de început oglindit într-o piatră lucie/ O aureolă înconjoară arinii și colina cu nume fantastic/ Unitatea de măsură a mîndriei este mama bătrînă/ Femeia cu care semeni și în somn și în cafeneaua clujeană.// Cînd te prețuiesc sînt un simplu țăran/ Care învață rugăciunea ce deschide sufletul/ Aud noaptea în jur arpegiile din unduirea șampaniei" (O zi a luminii la
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
noștri a fost un test grăitor, întrecând orice în lașitate și nemernicie... Și astfel, în plin capitalism, apare acest paradox al averii, - prefăcătoria, minciuna, ascunderea vinovată a bunurilor, păcăleala trasă tuturor, cu tupeu, de indivizii cu pricina. în loc să fie o mândrie faptul că ai realizat un mare beneficiu, că ai strâns o avere onestă, importantă pentru tine și pentru societatea în mijlocul căreia viețuiești, în singurul regim ce garantează inițiativa umană liberă și nelimitată, în cadrul legilor, începi să minți, să pui în
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
reprezenta o sursă de naționalism. Și astfel, genealogiile nu sunt bune decît ca teme cu aplicație heraldică, dar nu ca înfățișare plastică a unui șir de generații la capătul căruia cei de astăzi ar putea să încerce vreun sentiment de mîndrie sau demnitate. În al treilea rînd, comunismul nu numai că nu a înăbușit naționalismele locale, ci le-a întărit și mai mult, dovadă fiind exacerbarea conștiinței naționale în țările amintite deja. Iar unul din elementele-cheie în cursul procesului de învîrtoșare
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
de pace ale bătrânilor copaci. Te-ai rumenit bine, mărule, și obrazul tău dolofan pare tare încrezut! Iar tu, pară, ești galbenă de atâta invidie! -Eu, spuse un măr rotofei, săltând pe creanga pe care stătea, sunt bucuria bunicului și mândria toamnei. Uite, mâine-poimâine vor veni stăpânii livezii și, împreună cu suratele mele, vom umple coșurile grele! Te lauzi în zadar, rosti para, de pe o creangă a părului vecin. Noi, perele, suntem mari, zemoase și parfumate. Vom umple coșuri și mai multe
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
oferă un timp al răsfățului, cu sau fără asentimentul oamenilor, ignorând moralitatea unei vieți construite pe norme exterioare. Într-o lume în care vrei, nu vrei, se află tot ce mișcă, dragostea nebună le este descoperită și "simandicoșii pentru care mândria și ifosul contează mai mult decât orice" îi supun pe cei doi "obraznici", ce au sfidat planurile țesute de alții pentru ei, unei judecăți publice, în prezența mitropolitului, a familiilor și a unor martori mai mult sau mai puțin credibili
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
etaje, nici cu o vilă, dar nici măcar cu un apartament, deoarece a murit sărac...". Accente interesante pot fi întâlnite și la Ion Th. Ilea (în "Mărturisirile unui anonim", Ed. Cartea Românească f.a.) care a spus că Mircea Damian: "Avea o mândrie care era înțeleasă greșit și o fermitate în atitudini și acțiune care incomoda. De aceea a avut dușmani, dar tot de aceea a avut și prieteni. Mă socotesc printre aceștia din urmă și dovada prieteniei lui am avut-o în
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
Nichifor Crainic n-a respectat nimic, n-a stimat nimic, n-a înțeles nimic din frământarea vremilor prin care trecem. Domnule General, Noi, ziariștii, am fost constrânși în ultimii ani să ne dezbrăcăm de orice personalitate, să uităm de orice mândrie omenească, să ne scuturăm de orice demnitate profesională, spre a ne preface în slugile regimurilor dictatoriale ce ne-au cârmuit. Unii au făcut-o pentru că n-aveau încotro - alții, puțini desigur, au făcut-o cu plăcere și cu plată. Trebuie
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
altceva voi să spun. în seara aceleiași zile, petrecută la Brașov, Gelu îmi povestise cum l-a chemat în 1941, ca primar, la Predeal, în calitate de șef al statului, mareșalul Antonescu, o întâmplare istorică. Taică-său i-o povestise cu toată mândria lui de cărturar ardelean, din împrejurimile Brașovului, de la Satu Lung - ceea ce se putea citi și pe figura virilă a fiului... * înainte de unsprezece dimineața ajungeau la vila mareșalului de la Predeal. Cele două mașini de teren kaki, ca gemene, merseseră parcă în
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
lui Salvador Dali, de energiile ce-l animă, N. Tzone își salută "nebunia" și își etalează în continuare performanțele: "exersez cu succes mersul în degete voi deveni curînd campion mondial al datului steril din călcîie în vînt/ muțenia mea e mîndria mea cea mai de preț pe un tărîm unde se nasc din minut în minut odrasle care au spațiul de deasupra umerilor complet gol" (pentru moartea mea s-au făcut și nu pentru moartea faraonului piramidele). Se află în comportarea
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
țină de "aroganțe", numai ca să atragă atenția opiniei publice" (liviuman.de). Evoluția semantică se îndepărtează în acest caz și mai mult de uzul standard, în care aroganță este un termen abstract, cu sens peiorativ ("purtare obraznică și sfidătoare; atitudine de mândrie disprețuitoare", în DEX). Uzul popular dezvoltă sensurile "act de sfidare, provocare, jignire", "manifestare de orgoliu", în contexte ambigue, în care termenului i se atribuie și o interpretare pozitivă, strict personală (prin valorizarea afirmării de sine și a ostentației). Deocamdată, termenul
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
că Laur, "prințișorul mulatru", este la înălțimea modelului reprezentat de Motănica, mama codoașă, care stă cu pisicile ei în casa de pe Calea Griviței și se înviorează odată cu sezonul. "Noi nu suntem de felul nostru neam de tubari și salahori", declară cu mândrie fiul cu certificat de cefalo-schizo, care, altfel, nu ezită să vândă nămol și floricele pe litoral, când, tot așa, a început sezonul specific. Istoria acestor chestionabili, dar fermecători eroi picarești, mai ales în contextul slinos și sufocant al socialismului târziu
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
sportiv cu nume de rezonanță planetară, precum Ilie Năstase, face audiență afirmând fără jenă despre un individ care i-ar fi jignit fa-mi-lia: Dacă îl prind, îi tai limba!" Dacă un personaj care a furnizat, decenii în șir, motive de mândrie națională ajunge, acum, la un comportament de această factură, la ce te poți aștepta din partea unor dezmoșteniți ai soartei? Ilie Năstase e multimilionar, se îmbracă la marile case de modă, are vile și mașini luxoase, dar iată, în adâncul său
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
ghicesc un amestec cuceritor de discreție și nonconformism, de sensibilitate și forță. (I. R.) - Când tatăl meu a aflat că urmează să îmi acordați un interviu, a reacționat foarte spontan, rostind cu un soi de egoism inocent (și cu o mândrie nedisimulată) următoarea propoziție: ,,Augustin Buzura este ardelean de-al nostru!" Mulți dintre apropiații mei vorbesc despre dumneavoastră ca și cum ați fi "o proprietate" a spațiului geografic din care proveniți. A meritat să părăsiți Ardealul pentru a vă stabili în București? - Nu
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
romanului. "într-o dimineață din luna octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statură, cu față oacheșă, ochi negri plini de viclenie, un nas drept și cu vîrful cam ridicat în sus, ce indică ambițiunea și mîndria grosolană, îmbrăcat cu un anteriu de șamalagea rupt în spate, cu caravani de pînză de casă văpsiți cafeniu; încins cu o bucată de pînză cu marginile cusute în gherghef; cu picioarele goale băgate în niște iminei de saftian, care fuseseră
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
1880 se pare că este o vreme de cumpănă, a dezamăgirii de sfîrșit de veac, cînd toate sacrificiile au părut făcute în zadar. Că nu este așa, că istoria, oricît de compromisă, cînd progresul bate pasul pe loc, poate anima mîndrii deloc trecătoare, încearcă Odobescu să amintească. Luarea Plevnei, pe care literatura exaltată eroic a anilor acelora n-a ocolit-o, dimpotrivă, atrage și atenția lui Odobescu. Povestea se cunoaște. O fac mai pasabilă anecdotele, digresiunile, în care nimeni nu-i
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]