3,280 matches
-
se afla înăuntru. "Uită-te la mine!" mă rugă o voce imaginară. M-am uitat la Vladimir, dar el se uită la mine întrebându-se oare ce aștept. Nu era el. Sfetnicii erau neobișnuit de tăcuți. Cine... ? Eterna. Îi apucasem mânerul cu sete și o trăsesem în afară atât cât să-i văd tăișul. În acea clipă, un alb strălucitor umplu coridorul. Eram printre prieteni, iar unul dintre ei, cel de lângă mine, zâmbea. Balamalele ruginite au scârțâit când am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ei făcu holul mic de primire să răsune, dar Allston ori era de nestrămutat, ori ignora complet dorințele copilului lui. Prostii, zise el încleștându-și dinții. Se aruncă înainte vrând să apuce încheietura Anei. Fără să gândesc, mâna mea apucă mânerul Eternei și din teacă țâșni o scânteie roșie ce se opri la gâtul Ministrului sub forma unei lame ce râvnea sânge. Cei din Rombul Argintiu și-au scos armele și m-au luat în cătare, dar se treziră ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de istorie nepetrecută încă pentru a-ți satisface tu mofturile! Pur și simplu nu se face! Împăratul ieși din încăpere și se uită rece și calculat la mine, băgând de seamă în același timp palma pe care o țineam pe mânerul propriei mele săbii, Sevin. Se apropie și își puse mâna sa glacială pe a mea, împiedicându-mă astfel să ripostez. Privi în ochii mei și pentru o clipă am crezut că vrea să-mi vadă gândurile! Istoria aparține trecutului. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și sufletul și de o nerăbdare care-i făcea mâna rece să tremure. Cu pași rapizi trecu de prima fereastră. Fusese împușcat de două ori de cei doi care se ocupau de coridorul B. Băgă mâna în faldurile pelerinei, apucă mânerele reci ale She'le'ri și le scoase pe amândouă. Văzând că ținta lor nu se prăbușește, cei doi TEG țipară la ceilalți. Încă cinci gloanțe fură prinse de mantie până trecu de a doua fereastră. La strigătele primilor răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era înfipt în el și îl trăgea înspre moarte. Se întoarse spre stânga, roti sabia, îi trase cu mânerul una în gură, dezorientându-l, apoi o ridică pe Eterna deasupra capului său și se lăsă cu toată greutatea în clavicula osânditului, spintecând-o și lăsând-o pe jumătatea sa să guste până în inima inamicului, omorându-l. Țînând sabia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se opri când mă văzu. Cu mine! îmi ordonă el îndreptându-se spre ușa închisă a unei săli. O scoase pe Eterna din lăcașul ei și lama îi strălucea gri, a primejdie. În curând, aveam să înțeleg de ce. Trase de mâner cu putere și se aruncă înăuntrul clasei neștiind ce avea să descopere, dar teama, pe mine, mă țintui în pragul ușii, căci ce vedeam îmi îngheță sângele în vine! Era ceața care îmi displăcuse în acea dimineață și, făcând corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul în partea cealaltă și, în ultimul moment, când gura flămândă era la doar treizeci de centimetri de fața sa, el îi trase un mâner de sabie în bot, atât de puternic încât creatura își opri alonja și se prăbuși năucită la picioarele sale. Corvium se retrase. Știa că un animal rănit era unul periculos. Bestia se ridică cu eleganță și dădea să se retragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
al rasei și dublură a lui Augustus, în numele căruia - abia debarcat - oferă sacrificii zeilor penați. Tresare smuls din visare când aude vocea Marelui Flamin: — Apa lustrală! cere către grupul de copii ce stau în capul treptelor. Băiețelul de lângă el apucă repede mânerul carafei pe care a lăsat-o jos, dar degetele îi alunecă printre aripioarele unui Eros, mai-mai să verse conținutul. Împăratul se apleacă zâmbind asu pra puștiului, îl bate ușurel cu palma pe creștet și ridică vasul el însuși. Velleius Paterculus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să zâmbească, pentru că Jemima Jones a slăbit patru kilograme și jumătate. Încă mai e mult de făcut, dar Geraldine a avut dreptate, Jemima a reușit în sfârșit să slăbească. Jemima stă acolo ceva vreme, după care întinde mâna și prinde mânerul pe care stau prosoapele. Se lasă pe el și privește apoi acul cântarului. Cu cât apasă mai mult, cu atât dispar mai multe kilograme. Aș vrea eu, își zice. O să reușesc. Când se bagă în cadă, aude voci jos și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la care Ben a simțit că e cuprins de un soi de râs nervos. ― Nu, a răspuns el, reușind să se abțină. Sunt Ben. Ben Williams. ― Așa e! a exclamat ea. Ben Williams. Ben a sprijinit bucata de hârtie de mânerul căruciorului, conștient de faptul că alți cumpărători de prin apropiere se opriseră și ei, să vadă ce se întâmplă. Își dădu seama că toți îl priveau și toți îl recunoscuseră, dar din fericire nimeni altcineva n-avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ajuns înapoi la cabină. Când am reușit cu chiu cu vai să deschid ușa, lucrurile căzute de pe polițe se întindeau de-a valma la picioarele mele. M-am întins pe pat și mi-am găsit sprijin ținându-mă de un mâner prins în perete. La fiecare legănare a corăbiei lucrurile de pe polițe alunecau încoace și încolo. Zgomotele acestea se tot auziră până spre dimineață. În revărsatul zilei, vuietul din cală se mai potoli și zguduielile vasului se mai domoliră pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bronz. Doi preoți care îi așteptau la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în șir indian: senior Tanaka, senior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de peri scurți, coarnele mari, știrbite de la numeroasele lovituri date-n lemn, care se aplecau când el se pregătea să-l dea gata, și cât de ușor intra sabia, ca Într-o bucată de unt ceva mai tare; cum Împingea mânerul spadei, cu brațul stâng lăsat jos și ținut În cruciș, cu umărul stâng Împins În față, cu toată greutatea trupului lăsată pe piciorul stâng și cum, deodată, centrul de greutate i se mutase de pe picior. Se mutase-n josul abdomenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doctore“ Îți scot dinții din gură. — A, n-aș crede, doctore. Dick Boulton Îl privi. Dick era un bărbat puternic. Știa asta foarte bine. Îi plăcea să se bată. Acum era-n elemntul lui. Eddy și Billy Tabeshaw, sprijiniți pe mânerele țapinelor, se uitau la doctor. Doctorul Își mușcă barba de sub buza de jos și Îl privi pe Dick Boulton. Apoi se-ntoarse și o luă În sus, pe deal, spre casă. Chiar și privit din spate se vedea cât e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ochii. Bugs se ridică-n picioare. — Acum e bine, n-avem de ce să ne-ngrijorăm. Îmi pare rău, domnu’ Adams. — Nu-i nimic. Nick Îl privea pe Ad. Văzu bâta În iarbă și o ridică. Era mlădioasă și avea un mâner flexibil. Era făcută din piele neagră uzată și capătul tare era Înfășurat Într-o batistă. — Mâneru-i din os de balenă, zise negrul zâmbind. Nu se mai fac de astea. Nu știam cât de bine puteți să vă apărați și, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Într-o parte, strigându-l pe taur Toro!Toro! și Taurul ataca, ataca și Villalta și pentru o clipă deveneau unul și același. Villalta devenea una cu taurul și pe urmă se termina totul. Villalta rămânea drept, În picioare, și mânerul roșu al spadei se legăna greoi Între umerii taurului. Villalta stătea cu mâna ridicată pentru a saluta mulțimea și taurul răgea, cu sângele scurgându-i-se din gură, privindu-l fix pe Villalta În timp ce picioarele i se prăbușeau. O excursie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n foc. Capacul se desprinse și zațul se scurse pe marginea ibricului. Îl luă de pe grătar. Hopkins triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip pe care-l cunoscuse. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe care erau o cană mare pentru cafea și un pahar pentru coniac. În mâna stângă avea o sticlă de coniac. Le lăsă pe masă și un băiat care-l urmase turnă cafea și lapte din două ceainice strălucitoare cu mâner lung. Manuel Își scoase basca și chelnerul Îi observă coada prinsă pe creștet. Îi făcu cu ochiul băiatului cu cafeaua În timp ce turna coniacul. Băiatul privi curios chipul palid al lui Manuel. — O să lupți aici? Întrebă chelnerul În timp ce punea dopul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de barrera, i-o dădu lui Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu din cap. — E-n formă, spuse Zurito. — Exact cum ți-l dorești, Îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În apropierea taurului, Își trecu muleta În față de-a curmezișul și atacă. Când Înfigea sabia, se smulse Într-o parte ca să evite cornul. Taurul trecu pe lângă el și sabia sări În aer, strălucind În lumina reflectoarelor, și căzu cu mânerul ei roșu pe nisip. Manuel fugi și o ridică. Era Îndoită. O Îndreptă pe genunchi. Când se-drepta din nou spre taur, trecu pe lângă Hernandez, care stătea cu capa pregătită. — E numai os taurul ăsta, Îi spuse băiatul pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de adânc. Puteam să stau În picioare pe literele cu care era scris numele pe pupă și apa Îmi venea până la bărbie. Dar cel mai apropiat hublou era la vreo trei metri sub apă. Nu puteam ajunge acolo decât cu mânerul cuțitului de jupuit, și am Încercat să-l sparg așa, dar n-am reușit. Sticla era prea tare. Așa că am vâslit Înapoi până la vasul meu și mi-am luat o cheie pe care am prins-o de mânerul cuțitului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
decât cu mânerul cuțitului de jupuit, și am Încercat să-l sparg așa, dar n-am reușit. Sticla era prea tare. Așa că am vâslit Înapoi până la vasul meu și mi-am luat o cheie pe care am prins-o de mânerul cuțitului, dar nici așa n-am putut să-l sparg. Și uite-mă cum stăteam și mă uitam pe fereastra hubloului la tot ce era acolo, Înăuntru, și ajunsesem primu’ și nu puteam să intru. Cred că avea lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
M-am scufundat din nou cu cheia, da’ degeaba. Cheia aia era prea ușoară. N-avea rost să mă mai scufund fără un ciocan sau ceva greu cu care să sparg geamul. Pe urmă am prins din nou cheia de mâner, m-am uitat prin lupă, am lovit În hublou, și am tot lovit până s-a desprins cheia și am văzut limpede cum a alunecat de-a lungul vasului și apoi s-a afundat În bancul de nisip. Acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doar, să le aducă ceva bunicilor și avea să plece iute înapoi. Lui Cuțulache nu i-a venit să creadă că Sorin și Sorina nu erau în mașină. S-a dus până aproape de automobil și, sprijinindu-și labele din față de mânerul unei portiere, s-a uitat în mașină. Așa era! Cei doi lipseau. Tata l-a mângâiat pe cap și i-a spus cu blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
patru copite impunătoare ale lui și i-ar fi călcat În picioare făcându-i cu ușurință una cu pământul. Ce făcuse oare acest bivol Într-o viață anterioară de trebuia acum să se lase folosit drept trambulină și cal cu mânere? Prietenii mei continuară să meargă până Înconjurară complet gospodăria. — Pe aici, spuse Lulu și o luă Înainte intrând În bătătura din care se auziseră mai devreme țipetele acelea Îngrozitoare. Porcul proaspăt tăiat era așezat pe-o parte, pe o platformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]