4,645 matches
-
sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez ... Vreau să te uit în târziul întârziat ... Unde neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți iert tăcerea Și să te-alung din amintiri după
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
fi cel mai bine și vom avea de toate atingerea va fi măsura clipei și îmbrățișarea metafora din carte ne-om crește fericirea hrănind -o cu petale de floare răsărită în ambele priviri sfințindu ne căldura ieșită dintre palme cu mângâieri venite din zorile de zi ce vom atinge rămâne va al nostru lumii vom da doar poezii de dor să le citească seara când roua iubirilor virgine le piciură în vene dorințe de amor rămâi petală în gând pe tâmpla
MAI STAI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382536_a_383865]
-
clară-n depărtare, Vocea tristă, stinsă a unui oboi. Și se întinde murmurul de jale, Până ajunge necurmat la mine, Trecând peste păduri ce-i ies în cale, Întunecând chiar zilele senine. Ne-ar mai salva doar cântecele tale, Cu mângâieri ce vin de către tine. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: OBOI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OBOI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382553_a_383882]
-
întoarceri la rădăcini. Suntem, din nefericire, martori ai zbuciumului sufletesc (și nu numai) existent în multe familii de români. Observăm, la tot pasul, copii rămași fără supravegherea părinților, lipsiți de bucuria de a se trezi dimineața în brațele mamei, sub mângâierile și sărutările ei, fără să simtă mirosul de pâine caldă scoasă din cuptor ori prăjită la aparatul electric sau pe plita sobei... Vera Crăciun, trecând prin amintirile despre mama sa, care nu a avut parte de o copilărie prea fericită
DIN IUBIRE PENTRU COPII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382550_a_383879]
-
Sub apanajul metaforic al duelului m-angajez la un dialog sau o dispută în cele mai civilizate norme, crede-mă! Doar avem aceiași șapte ani de-acasă, nu?! -După așa primire, lesne prind curaj! Și aș putea rosti vorbe de mângâiere, dar... Juniorul stopă discursul citind pe fața celuilalt nu asmuțire, nu negare, nu revoltă ca-n alte dăți, când întâlnirile se finalizau în excluderi aprige, reciproce ale unuia din firea celuilalt. Acum Seniorul părea destins. Trupul, înaltul trup, primise între
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Nu știu exact ce este sufletul! Prin cărți și dicționare l-am găsit definit în toate felurile. În una dintre primele mele reprezentări, sufletul însemna zâmbetul, blândețea și mângâierea caldă a oamenilor. Cu trecerea anilor, am înțeles că sufletul nu are granițe, nu se poate compara decât cu nemărginirea, că poate avea, în anumite situații, într-un interval infinitezimal de timp, exteriorizări comparabile cu cele înregistrate într-o viață
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
au curs din ochi salbe de perle - o mare, la capul meu, măicuță, îl implorai și te certai cu El să nu-mi oprească anii; au plâns și sfinții din icoane și ruga-ți ascultară. Ce șoaptă, ce-adiere, suavă mângâiere, cântec de leagăn, dulce! Să nu îmi pleci măicuță, prezența ta mi-i aer! Să nu-ndrăznească viața, din lumea mea te rupă! (Poezia, „Sărut-mâna”, p.36). Și în același registru, „STATORNICIE”, p. 160, dar acuzator, cu averizare și bucuria
UN REGAL DE POEZIE, CULTURĂ ȘI ISTORIE, LECȚIE DE ISTORIA NEAMULUI ARTICOL SCRIS DE: ION N. OPREA [Corola-blog/BlogPost/382630_a_383959]
-
de-i peregrinarea unei unde pe o mare în furtună...! Oricum am trecut și trecem prin ani, chiar pieptiș, cu greul urcând, chiar curmeziș căzând, ori viclean, pe lângă greu, sau pe vreo cale făcută, inima voioasă răsplătește fiecare trudnicie cu mângâiere. Antologia spectacolelor de teatru are în alcătuire o capodoperă ce nu-și consfințește limitele sale în mijloacele cronicarului, ci în rosturi ce țin de vastitatea unui teatru cu poveste pătimașă, fermecătoare și de dragoste: Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din
VIVA REVISTA PEREGRINÂND MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383810_a_385139]
-
sex, voiau iubire, voia să fie mângâiată, să fie răsfățată, să fie respectată ca femeie. Nu i se mai întâmplase, era pentru prima dată,după mult timp, când a fost nevoit să sărute și să alinte o femeie, simțea cum mângâierile lui trezeau în femeia de lângă el simțurile amorțite, intrase în jocul ei, și-a pus în joc toată iscusința lui de don Juan. Jocul cu femeia făcuse să tresare și în el sentimente pe care nu le cunoscuse, nu le-
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
străbate labirintul desculța, la pas, călăuzita de amintiri și vise. La capăt, Dumnezeul meu, îți voi cere un troc: să îmi schimbi iubirea cu moartea! Voi muri frumos, fericită în fiecare zi, în îmbrățișări tandre, săruturi fierbinți, scrisori de dor, mângâieri calde și voi iubi o singură dată, etern, ca o înfrățire cu natura, va spune elevul, ca o înălțare la cer, va scrie poetul, ca o continuare firească a existenței în alt univers, va gândi filozoful . Și mă vei iubi
TAINA DIN LABIRINT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383918_a_385247]
-
stomacul e plin de fluturi cu aripile întoarse către tine. Mulți ne momesc cu oferte tentante Noi avem dorul astă nebun la superofertă ce ne ține permanent în dialog cu (Ne)liniștea. Dar am învățat să neutralizăm interferențele lumii apelând mângâierile dragostei la orice oră. - Hai, să ne abonăm doar la zâmbete! Am luat pe credit fericirea și am plătit-o cu prea multe lacrimi. De acum încolo, tu și cu mine ne vom întâlni dincolo de cuvinte, acolo unde ne vom
INIMILE NOASTRE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383948_a_385277]
-
GĂSIȚI CĂUTÂND ATENT ȘI SINCER ÎN VOI : DRAGOBETE De unde vin ? Motto: M-am scris pe-un colț de vânt pentru Iubita” de unde vin ? dintr-o răscruce de gust pelin și altul dulce în zborul lin o adiere de rozmarin ca mângâiere m-a rupt din flori să te îmbete cu reci fiori de Dragobete ca să rămân la ceas de seară lângă-al tău sân dulce fecioară purtat de dor de vrajă plin din ierbi covor de-acolo vin ! *** Blestemul Dragobetelui blestemat
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
Doamne, ființei Și-ai transformat în aur, ce-a fost lut. Acum Te rog Isuse, dă-mi putere, Să merg pe calea Ta curat și sfânt, Chiar și în clipe grele de durere, Eu să nu uit de dulcea-Ți mângâiere, Te-aștept să vii degrabă, pe pământ! Iar tuturor acelora ce-așteaptă Și viața lor e ca o frunză-n vânt, Le spune cu a Duhului Sfânt șoaptă, Că judecata vine și e dreaptă Și vai de cei ce nu
CĂLĂTORIA-APROAPE E SFÂRȘITĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383970_a_385299]
-
Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului A fost demult, pe undeva, Chipeș fecior prin cer umblând. Dacă-l mai știe cineva, E semn că suntem într-un gând. Năvalnicul! Un hoțoman De mângâieri și sărutări! Mândru, puternic băietan! Parcă era din alte țări! Dar e de-aici, de pe la noi Și l-am vazut adineaori; Trecea agale prin zăvoi Cu fetele de subsuori! Ba altădată l-am văzut La nunți, prin codri noștri dragi
NĂVALNICUL de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383965_a_385294]
-
printre fete: Îl primim la bătrânețe Tot vioi, ca-n tinerețe! Ne-ntâlnim cu fetele, Le desfacem pletele Și le sărutăm cu foc Prinzându-le de mijloc, Le-arătăm din ochi iubirea, Oameni mari, în toată firea! Le-nmuiem cu mângâieri, Ca pe vremuri, cavaleri, Oferim buchet de flori Să le treacă mii fiori, Dar când ele sunt încinse Și doresc să fie atinse, În adânc de trup iubite, Să se simtă împlinite, Ce ne facem noi cu știința Dacă ne-
PENTRU ZI DE DRAGOBETE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383954_a_385283]
-
sorb din ea-mpăcarea de fugar ce-a rătăcit cu gândul lui ștrengar și ca zălog că răul e uitat dă-mi sânul tău ca leagăn pentru vise cum marea îi adoarme pe năieri în zori când îl desmierd cu mângâieri aroma-i simt și puful de caise dă-mi mâna ta eu să te țin de mână opreliște spre-o nouă rătăcire consemn pentru necaz sau fericire și legământ că îmi vei fi stăpână *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - PĂCATUL / Ovidiu Oana
PĂCATUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383971_a_385300]
-
-i învârtești Și repede schimbi anotimpul. Ieri pietrele crăpau de ger, Crăiasa Zăpezii dansa în grădină, Azi soarele strălucește pe cer, Din ziua-ntunecată ai făcut lumină! Se va topi și ultima ninsoare Și, în curând, din lacrimile ei, Sub mângâierea razelor de soare Se umple câmpul cu ghiocei. Copacii vor înmuguri în soare Și fir de iarbă crudă o să răsară Iar cântul păsărilor călătoare Ne va vesti o nouă primăvară. Și-n roata timpului ne învârtim, Natura moare și reînvie
SPRE PRIMĂVARĂ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383999_a_385328]
-
pe ei învăluiți în puterea de nedeslegat a iubirii care împlinise deplinul cerului. Si revărsate peste voințele lor negândite și nemăsurate, iubirea și încrederea, dorința și tumultul împlinirii, frumusețea chipului și trupurilor lor s-au topit cu totul în simpla mângâiere a palmelor căptușite de căldura iubirii. A fost un vis, a fost o clipă de viață, a fost cântecul Campanellei revărsat în tumulturi tot mai duse de valurile neînsetate ale oceanelor dornice de aventura înălțărilor spre cer. Nu opri avalanșa
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
a fost o clipă de viață, a fost cântecul Campanellei revărsat în tumulturi tot mai duse de valurile neînsetate ale oceanelor dornice de aventura înălțărilor spre cer. Nu opri avalanșa lansărilor către cerul nemărginit al iubirii. Lasă trupul să simtă mângâierea veșnicei iubiri a omului și sufletul să străbată cu el înălțimile fericirii de-o clipă. Impreună. Noi doi. Voi doi. Ei doi. Străbătând nemărginitul în zborul chemat de Ingeri spre înălțimi, acolo unde mângâierea e împlinirea gândului de fericire, sărutul
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
al iubirii. Lasă trupul să simtă mângâierea veșnicei iubiri a omului și sufletul să străbată cu el înălțimile fericirii de-o clipă. Impreună. Noi doi. Voi doi. Ei doi. Străbătând nemărginitul în zborul chemat de Ingeri spre înălțimi, acolo unde mângâierea e împlinirea gândului de fericire, sărutul și privirea, leagănul veșniciei. Mai cântă inocența în tumultul notelor pianului reînviat de scara puterii. Si cântecul se revarsă peste chipurile care-și aruncă săgeți fierbinți din privirile pure și pline de speranță. Iubește
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
pianului reînviat de scara puterii. Si cântecul se revarsă peste chipurile care-și aruncă săgeți fierbinți din privirile pure și pline de speranță. Iubește. Iubește tot ce există. Tot ce te chiamă. Tot ce poate fi în visul tău. Iubește mângâierea și zborul înălțimilor cuprinse de gândul liber, îndrăzneț. Iubește trupul și chipul iubitului de lângă tine care aduce lumea întreagă la picioarele tale. Iubește femeia cu privirile ei de încredere și neputință în fața zborului prea cuceritor. Nu opri nimic din ce
LA CAMPANELLA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384024_a_385353]
-
grăbite, după cum susține în mesajul de început al cărții sale: “Versurile mele sunt lacrimi de dor izvorâte atunci când pentru o clipă am crezut că fericirea chiar există”. Întelegând profunzimea versului, Dumitru Marian Tomoiagă îi dă semnificații remarcabile. Versul îi este mângâiere și tainic zbor spre absolut, leagăn de alinare, dar și refugiu. În versul său se împletește speranța cu iubirea nemărginită, iubire prin care poate atinge înălțimi nebănuite. Uitarea nu-și găsește loc în legile firii, căci dorul nu poate fi
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
sunt și leac/ Sunt secundă și sunt veac/ Sunt și grabă și răbdare/ Amintire și uitare./ Sunt izvor și sunt un munte/ Sunt și talpă, sunt și frunte/ Sunt și beznă și lumină/ Iertare și ghilotină.../ Sunt și bici și mângâiere/ Neputință și putere/ Liber și legat în lanț/ La tribună și în șanț.../ Sunt tânăr și sunt bătrân/ Preacucernic și păgân/ Sunt blestem și sunt urare/ Sunt și ploaie și ninsoare... Sunt și iarbă și stejar/ Semn și piatră de
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului dor dor-odor mă doare dorul sânge sângerând doară dor și-adorm dorințe cântecul cântând. dar o văd și trece norul dorul liniști liniștind. *** mai rabd un dor pe coapsa ta voi ninge mângâiere de ghiocei cernuți pe iarba udă stârni-voi dans nebun de paparudă torcând în negrul nopții mlădiere adie voaluri dezvelindu-ți nurii ademenind poftiri de trup măiastru înveșmântată-n astre și albastru vârtej pierdut în freamătul pădurii mai rabd un
DORUL [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384027_a_385356]
-
dă rod printre cei sfinți. Nu lăsa durerea-n suflet să te-apese cu-ndârjire, Orișicât de grea e crucea, Dumnezeu ți-a dat putere Ca să biruiești ispita. De privești a Sa jertfire, Vei primi prin Duhul Slavei o deplină mângâiere. Iar de greul te oprește să înaintezi, gândește, Ce-s 80 de ani pe Terra, ce-i trăirea-n veșnicie, Te încrede-n promisiunea Celui care te iubește, Încât Și-a jertfit chiar Fiul, ca să-ți fie bine ție. Nu
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]