1,030 matches
-
după sângeroasa înfruntare ne schimbam ultimele pansamente în spitalele din Bârlad. Odăița de bejenie a lui Vlahuță ne aduna în fiecare seară”. Și tot el, continua confesiunea: „În accelerat, tren de marfă sau cu o simplă locomotivă, sosirile mele prompte, mânjite de funingine, erau primite de membrii Academiei Bârlădene cu exclamații de epopee.” De altfel, în „Florile Dalbe”, sub egida cercului literar de 334 la Academia Bârlădeană, a debutat I.Valerian cu poezia „În albastru”: Cu ochii duși departe În zarea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
îndrăzni să grăiască în numele meu ceea ce nu i-am poruncit Eu să grăiască, și care va grăi în numele altor dumnezei, pe un astfel de profet să-l dați morții (Deut 18, 20); lui Iosua să-l dea morții pe Acan, mânjit de furt față de Domnul, cu toții copiii săi, băieți și fete, care erau inocenți și toți izraeliții i-au ucis cu pietre și după ce i-au ucis cu pietre, i-au ars cu foc (Ios 7, 25); nu l-a mustrat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din Roma, mai ales cei din casa Cezarului (Fil 4, 22), mult mai conștienți de imoralitățile sale, de a critica și de a condamna, în public și în privat, depravările nocturne, matricidul, uxoricidul și alte numeroase delicte, cu care se mânjise Nero, devenind obiect de ură, înjosire și dispreț general? Ne vine greu să credem. Persecuția neroniană dezlănțuită pe neașteptate, poartă amprenta clară a stăpânului decis să o sfârșească cu acele situații neplăcute și cu mulțimea nu doar ostilă, ci și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dragonului steaguri, ce flutură în vânt, Ci duc cu dânșii lemnul glorios care dragonul a înfrânt. E o lașitate să pregătească săgeți mâinilor agile, Să lovească zidurile cu mașini, să umple câmpul de șanțuri, Și mâinile mizerabile să-și le mânjească, prin crude masacre. Atunci căpetenia curții pământești, cu strășnicie poruncește, Ca fii lui Israel din urmă, de altar să se atingă, Să sacrifice idolilor întunecați și pe Cristos să-l părăsească (31-42). Aruncați, comandanți de trupe, și voi, tribuni, abandonați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chiar dă colțu'." Urmează unul scris doar cu majuscule, ca și cum autorul ar fi vrut să-l bată în cuie, pe poarta țărnii ca să-l vadă tot satu': „poate îl împușcă cineva! : ȘI CÂT M-AM BUCURAT! COMANDASEM DEJA O COROANĂ MÂNJITĂ CU RAHAT PE CARE DOREAM S-O DAU FAM. BĂSESCU ! POATE OR ȘTI BĂIEȚII CEVA? MĂI SĂ FIE? SĂ ASISTĂM ÎN CURÂND LA UN ASASINAT? NU AR FI DELOC PĂCAT! CRED CĂ 99% DINTRE ROMÂNI AR CHEFUI O LUNĂ DE
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de plutire. Gândi, oare de ce nimeni nu-și întoarce privirea spre ea, poate că și ea face parte din inventarul acestei săli alături de scaune, mese, difuzoare, pahare, hârtie igienică... Oamenii începură să vină în grupuri, probabil majoritatea constructori, cu hainele mânjite de var sau vopsele, cu fețe obosite dar vesele, trăgând scaunele cu mișcări repezite, strigând după ospătară să le aducă vin și să dea măgăoile acelea să cânte mai tare, că-s sătui de toate și tu-i ceara și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de leu, ba a și scăzut în valoare absolută din cauza creșterii prețurilor. Și deocamdată știu și când se va adăuga ceva și o spun aici cu jale, de abia în 2012 care este an electoral și atunci trebuie să ne mânjească, iar la ochi cu ceva ca să-i votăm, tot pe ei fiindcă ar fi păcat să alungăm pisicile acestea parlamentare atât de grase și care torc atât de frumos când dorm în fotoliile lor capitonate. Așa că, de doi ani ne
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
greu război . Nenorocitul care vorbea la televizor ar trebui să întrebe pe membrii unor asemenea brigăzi voluntare dacă au fost aduși cu baioneta la muncă și cred că ar căpăta un scuipat consistent de vechi brigadier direct între ochii săi mânjiți cu ceva euroi occidentali. Și totuși rezistență anticomunistă a fost, dar nu din partea orășenilor și nici măcar de partea celor care fuseseră exploatatorii de pe timpuri rămași fără avuții, orășenii nu aveau nimic de pierdut ci numai de câștigat totul, iar șobolanii
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să bată la unison o inimă imensă, sincronizată perfect cu a conducătorului său suprem. Voi cei de azi, nu știu dacă veți apuca vreodată asemenea vremuri și probabil asmuțiți de cozile de topor, care au fost veșnic antiromânești și au mânjit la modul criminal asemenea momente, cred că veți lua de bună imaginea strâmbă proiectată peste timp de aceste lepre scârnave. Iată ce citesc într-un articol semnat de Cristina Deac: „Mărturiile de epocă spun însă că în acel august fierbinte
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un altul"54, spune Monica Lovinescu. Clandestini inocenți, de bună credință, sunt Marin Sorescu, Ștefan Bănulescu, Nicolae Manolescu, N. Steinhardt, Nichita Stănescu. Dintre suferinzii de "spionită", cum spune autoarea, face parte Adrian Păunescu, "cel mai fățiș profitor al sentimentului național, mânjindu-l cu vorbărie, retorisme și ridicol doar pentru a-și asigura un prezent de aur"55. Autoarea reconstituie imaginea clandestinilor, la câțiva ani după momentul '89, într-un articol înseriat în Diagonale, având la îndemână distanța față de evenimente și oameni
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Și mai ales, și-a permis să se amestece în treburile prealuminatului, supărându-l foarte. Nu rămânea decât ghiaurul să fie aspru pedepsit. Pașa privea cu mândrie și încredere spre puternica lui armată. Se desfășura ca o uriașă dâră neagră. Mânjea albul dealurilor și văilor ninse. Se furișa ca un iatagan spre inima acestui principat mărunt. Știa că era ascunsă într-o cetate de la miazănoapte pe care nimeni nu o cucerise vreodată. Totuși după câteva zile, trufia pașei se mai înmuiase
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mormânt trăiesc! Victimele de odinioară se răzbună acum prin sângele celor ce le-au luat viața”. Aceste cuvinte citate din Electra lui Sofocle sunt rostite în momentul în care Oreste și Pilade reapar în pragul palatului, cel dintâi cu mâinile mânjite de sângele Clitemnestrei, sânge împrăștiat pe altarul lui Ares, pe altarul furiei ucigașe. Aducerea la îndeplinire a răzbunării prin mijlocirea lui Oreste e o dovadă a puterii regelui dispărut. Prin actul fiului său, el e acolo, de față, erinie vie
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce amintește de masca lui Gorgo? Un chip care, atunci când se privește într-o fântână, o umple de groază. În apele vălurite ale fântânii îmi văd reflectată imaginea, care pe mine însămi mă-nspăimântă! Cu o claie de păr zbârlit sprâncenele mânjite cu negreală, așa e imaginea lui Sakagami răsfrântă de-a apelor oglindă, pe valurile nopții, imaginea mea delirantă. Orbul părăsit și biata smintită care nu-și găsește nicăieri locul se vor întâlni datorită muzicii și vor jeli laolaltă, împletindu-și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
portret elogios făcut de comandantul Titus: privirea îi e cruntă, glasul tunător, loviturile pe care le dă par niște bubuituri și fac să se cutremure pământul (ceea ce nu înseamnă că nu îi vom vedea și pe Marcius, și pe Aufidius mânjiți de sânge din cap până-n picioare, ca niște măcelari). Când, în actul al doilea, Marcius se întoarce la Roma rănit, cuvintele mamei sale, Volumnia, îl descriu ca pe un învingător ce-și răpune necruțător vrăjmașii, un erou întâmpinat cu urale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
degrabă cu un lup sau, și mai exact, cu un câine, acel câine diabolic despre care vorbește regina Margaret, acel câine venit din iad, ai cărui colți ascuțiți, crescuți chiar înainte ca pruncul să facă ochi, sfâșie mieii și se mânjesc cu sângele lor; victimele sunt urmărite până în mormânt. Richard este bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
neașteptatele și înfricoșătoarele lor apariții. Acest sânge sacrificial este însă acela al fiului Tamorei, jertfit, spune Titus, „pentru ca moartea lui să dea satisfacție umbrelor tânguitoare ale celor ce nu mai sunt”. Dar ambivalența sacrificiului nu poate fi evitată: „Nu-ți mânji mormântul cu sânge”, îl avertizează Tamora. Căci sângele vărsat tocmai pentru ca fantomele eroilor morți să nu se întoarcă și să ceară răzbunare va stârni mânia altor morți, a altor răzbunători, cu atât mai mult cu cât corpul sacrificat al lui
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
imposibilitate de a mai realiza concesii, limitând-o doar la actul de a concepe o răzbunare crudă, inumană. Astfel, când află de moartea lui Patroclu, ??178 durerea lui Achille devine „înspăimântătoare”: întins pe pământ, refuzând orice hrană, smulgându-și părul, mânjindu-și hainele și fața cu cenușă, el suspină — ni se spune în epopee — și se gândește la propria-i moarte. Apoi, când aceeași durere îl readuce totuși la viață, gândul lui „e numai măcel și sânge și vaier de moarte
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
agresiune bioconcentrică și de dinafară și dinlăuntru Uniunea Sovietică din departe și regimul comunist din aproape; două amenințări permanente care se susțin reciproc și în numele cărora ar fi trebuit, chipurile, să îndurăm toate erorile unui socialism construit din hîrtie igienică mînjită cu lozinci. Stop!; Pactul de la Varșivia (cei patru vecini din piesă) se suie în crăcile stejarului de la Scornicești și se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-i un amărît? Cu ce vrei să cumpere? Că s-au înmulțit nevoiașii... Ehe, înainte nu era așa... adică erau și-nainte, da nu ca acu'! Octav: Așa e, doamnă, așa e... Cu ce vă mai servim? Femeia: Auzi, să mînjești frumusețe de monument cu fel de fel de... aduse de prin celea locuri străine... Octav: Ăsta-i cavoul unui bogătaș... boier mare... prinț... sau așa ceva... s-au șters literele... Așa că trebuia privatizat... Altul al rînd! Femeia: Mda... Și nu ți-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ai poveștii. Tico-ul e oprit de poliție înainte de producerea accidentului real, pentru că se filmează ultimele planuri din filmul fictiv, iar BMW-ul trece după accidentul real, în momentul când tehnicienii împachetează materialul, dar când încă mai zac pe asfalt hainele mânjite de sânge folosite ca elemente de scenografie. Roțile mașinii trec încet peste ele, în vreme ce crește senzația de Unheimlich pe care o au spectatorii. De fapt, ideea filmului în film (un fel de dublare a teatrului cinematografizat) e importantă și în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
te ferești. Cînd te încalți în pat, îți mănîncă lupii rîmătorii*. Cine mănîncă carne scoasă din gura lupului se îmbolnăvește de „colț-de-lup“, de care scapi tot cu legături cu carne încolțită*. Dinții de lup, buni pentru mușcătură de lup. Să mînjești piciorul stîng de dinainte al vitelor cu baligă, căci astfel lupul nu se va atinge de ele. întîiul copil născut din flori de cătră o fată mare nu trebuie să însereze prin locuri pustii sau pe timpuri grele, că-l
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
au văzut, înțeapă creasta unui cucoș negru, ca să iasă sînge. Cînd tai porcul de Ignat, să dai de pomană o strachină de făină și o mînă de sare, ca să nu-ți piară porcii de boale. în Ajunul Crăciunului, copiii se mînjesc pe față cu sînge de porc. Porcii care se taie la Crăciun după ce se pîrlesc se crestează mai întîi la ceafă, ca o cruce, apoi se presară sare, ca să fie carnea lui primită de Dumnezeu cînd va da din ea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la din contra, acela ar fi mîncat de pureci prin întreg anul. Nu este bine a se lucra miercuri după Paști, căci e rău de pureci. Pentru a scăpa de pureci, taie în ziua de Paști cucoș negru, iar cuțitul mînjit de sînge înfige-l după ușă, și purecii se vor strînge la el. Cînd se lasă post la 1 mart, să mături prin casă și să arunci gunoiul pînă la ziuă, pe la vecini, cu capul gol și dezbrăcată pînă-n brîu
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vasele în apa în care fierb ouă, căci ies bube pe țîțele vacilor. Pe locul unde a născut vaca, dacă înfigi un țăruș de corn, va făta vițel; dacă pui țăruș de salcie, fată vițea. (Gh.F.C.) De Sf. Gheorghe, femeile mînjesc cu găinaț vacile, ca să le apere laptele. (Gh.F.C.) Vacile cînd fată vițele plîng și cînd fată viței rîd. (Gh.F.C.) Vaca-domnului (insectă) Să nu omori vaca-domnului, că-i păcat. Cînd vezi vaca-domnului mergînd pe o cărare lungă e semn că ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
nemaivăzute în jocul cu soldățeii de care nu se desparte niciodată. Esența copilăriei fără copilărie din romanul lui Lucian Zup se află în ceea ce este gașca de cartier: "Stăteau la cîteva scări mai încolo de blocul lui. Pe treptele reci, mînjite cu tot felul de chestii cleioase, ciobite pe alocuri, ca și cum cei bătuți ar fi mușcat din piatră în cădere. Dacă locuiai acolo și te apuca să-ți vizitezi apartamentul, trebuia să te strecori printre picioarele și coatele lor, cu grijă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]