8,611 matches
-
Unde este Biserica, acolo este și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt, acolo este și Biserica și tot harul”. Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi comparat cu nimeni din adunările omenești. Cât despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și Duhul Sfânt și unde este Duhul Sfânt, acolo este și Biserica și tot harul”. Biserica este comoara spirituală a unui sat, fără aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi comparat cu nimeni din adunările omenești. Cât despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-i intre în gură, poate se îneacă și scapă de toate, ce simplu ar fi, dar mai am mult de mers, încă n-am găsit Calea, Calea, ce nebunie, unii o caută mereu, au nevoie de ea, au nevoie de mântuire, caută un sens, fără sens sunt pierduți, alții trăiesc ca niște viermi în coconii lor de mătase, lumea lor e completă și perfectă. Lumea bărbatului meu e cum nu se poate mai completă și mai perfectă, în afara lui nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
goale. Acolo se află toate promisiunile în alb. Cucerirea lor echivalează cu crucificarea. Drumul în deșert, postul, revelația, bucuria luării în stăpânire a Corpului, scufundarea în Univers, revenirea între semeni, gelozia, ura, patimile, drumul Crucii, Golgota, Crucificarea. Acesta este prețul mântuirii, ea nu e dată oricui. Este a Celui care urmează Calea, Crucificarea, Moartea, Învierea... notează Aide în jurnalul ei, jurnal pe care îl ține de când nu mai poate face plajă în pielea goală în curtea lor din centrul orașului. Aluneca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
tuturor, ignorând comentariile concurenților, nu peste mult ne vom împreuna în piețe, prin parcuri, pe băncile din autobuze, pe scările instituțiilor publice, așa cum fac câinii maidanezi, sub picioarele călătorilor, stârnind invidia acestora, ea trăiește dragostea ca pe un ritual de mântuire, ca pe ceva unic, rotund, perfect, deplin, nu vrea să îl ia în posesie pe cel pe care îl iubește, fiecare om are nevoie de momentele lui de singurătate, dar revenirile la celălalt trebuie să le simți ca pe niște
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și i-au și mai cinstit cu câte un pahar de vin, le a spus: mulțumesc frumos, băietani, că m-ați scăpat și de găină și de chiotul mașinii. Trăiască Patria Noastră! Trecusem, de nenumărate ori, pe lângă această catedrală pentru mântuirea sufletelor aproape de sfârșit, ale celor care, decenii la rând, au slujit țara, pe noi toți ne-au slujit, cu pricepere, încredere și devotament. O slujiseră, ne-au slujit, dar, iată, că, ajunși în piscul propriei existențe, aceasta i-a aruncat
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o mișcare din bărbie i-a fost suficientă pentru a desțeleni camionul proptit În vitrina unei agenții de turism. A clipit de trei ori scurt din pleoapa stângă (sau i s-a bătut ochiul?) și un autobuz și-a găsit mântuirea, apoi, cu o volută largă din baston, a dat Împărtășania unui mic grup de scutere care veneau dinspre Via delle Fettuccine. Ce miracol! Intersecția Începuse din nou să fie circulabilă, mașinile intrau În rezonanță cu viziunea sa asupra timpului și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul și pălăria și pleca iar la lucru, nu-și mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună în pericol siguranța familiei sale „în caz că vor veni zile ploioase“. „Alex“, îmi explica el, „omul trebuie să aibă o umbrelă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am zis că titlul s-ar putea să-i trezească interesul). Însemnările unui fiu al acestor locuri de Baldwin. Titlul cursului? A, nu știu - „Introducere în studiul minorităților umilite“ de Profesorul Portnoy. „Istoria și funcția urii în America.“ Scopul cursului? Mântuirea acestei șikse stupide; eliberarea ei de ignoranța rasei sale; transformarea acestei fiice a opresorului inuman într-o studentă aplecată spre studiul suferinței și al oprimării; instruirea ei într-ale compasiunii, într-ale sângerării pentru suferințele acestei lumi. Acum înțelegi? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mării Egee! Egeea lui Dovlecel! Americanca mea poetă! Sofocle! Hăt demult! Ah, Dovlecel, scumpo, mai zi o dată. De ce-aș face-o? O ființă ce-și cunoștea valoarea! Atât de intactă din punct de vedere psihologic încât n-avea nevoie de mântuirea sau salvarea mea! N-avea nevoie să se convertească la glorioasa mea religie! Poezia pe care mi-o citea la Antioch, educația literară pe care mi-o făcea, perspectiva complet nouă pe care mi-o deschidea întru înțelegerea artei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care ar fi emigrat în Israel dacă nu l-ar fi găsit pe Morty, s-o salveze. Dar pe mine cine să mă salveze? Șiksele mele? Nu, nu, eu le salvez pe ele. Nu, mi-e clar că pentru mine mântuirea se cheamă Naomi! Poartă părul ca o fetiță, împletit în două cozi - asta ține, desigur, de tehnica hărțuirii adversarului e o tehnică a visului, dacă a existat vreodată așa ceva, menită să mă-mpiedice să-mi aduc aminte de fotografia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vină și pedeapsa imediat, ca vagonul după locomotivă? Porc! Cine, eu? Și, dintr-o dată, totul se repetă, mă trezesc din nou înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind pe podea, cu AMINTIRILE MELE! Nesfârșită-i copilăria mea! Și n-o mai slăbesc deloc - sau nu mă slăbește ea pe mine! Care din două? Îmi amintesc de ridichi - cele îngrijite de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din spatele lui. — Știți de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă? zice Mona. Poate că nu doar ca răzbunare sau pentru a pune capăt crimelor, zice. Poate că de fapt ne dorim ca ucigașul să-și găsească mântuirea. Detectivul este mântuitorul ucigașului. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Hristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Să-mi spui tu mie cum o să mă mântuie Dumnezeu. Cu răsuflarea duhnindu-i a bere, zice: Să-mi spui tu mie! Mona ar vrea să-i spun adevărul. Să-l mântuiesc pe omul ăsta. Să-mi găsesc și eu mântuirea și s-o mântuiesc și pe Helen. Să ne împăcăm cu condiția umană. Poate că omul ăsta și soția lui se vor împăca, însă în momentul acela se va afla de poem. Milioane de oameni vor muri. Restul vor trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și a dat un țipăt. Vaca-fariseu a ridicat un picior, indreptând copita spre măcelari, și a zis: — Calea spre moksha nu trece prin durerea și suferința altor ființe. Moksha, zice în Buletinul miracolelor paranormale, este un cuvânt sanscrit care înseamnă „mântuire“, sfârșitul ciclului karmic al reincarnarnărilor. Vaca-fariseu a vorbit toată după-amiaza. A zis ca oamenii au distrus natura. A zis că omenirea nu mai trebuie să extermine alte specii. Oamenii trebuie să-și limeteze numărul, să creeze un sistem de cote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
om întors din morți sub chipul unui catâr. Trebuie să învețe ceva pe cineva, ca să-și poată salva sufletul. Spiritul unui om ocupând corpul unui catâr. Îmi sună din nou pagerul; de la poliție sunt, mântuitorii mei, care mă îmboldesc spre mântuire. Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică stomatologică e risipită în miliarde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
este întreaga lume. — Tu și cu mine, zice Nash, nu putem să avem încredere în nimeni. Bun venit în infern. Dacă Mona are dreptate când vorbește cu cuvintele lui Karl Marx, a-l ucide pe Nash ar însemna pentru el mântuirea. Întoarcerea la Dumnezeu. Readucerea în sânul omenirii prin spălarea păcatelor. Privirea mea o întâlnește pe a lui, și buzele lui Nash încep să se miște. Trăsnește a chili. Rostește descântecul. Apăsat, ca și cum ar lătra, rostește fiecare cuvânt atât de apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Număr: 4, 5, 6... Pentru că am picat la examenul de etică. Sunt un criminal în serie, exact ca Waltraud Wagner, Jeffrey Dahmer și Ted Bundy, și pedeapsa mea începe în felul ăsta. Dovada liberului meu arbitru. Aceasta e calea spre mântuirea mea. Și vocea polițaiului, răgușită și mirosind a țigară, zice: — Procedura standard în cazul tuturor deținuților considerați periculoși. Și număr: 7, 8, 9... Și polițistul mârâie: — O să simțiți o ușoară apăsare, așa că vă rog să vă relaxați. Și număr: 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu e vorba de nici un drum al Damascului, ca în cartea sensibilei doamne Dorina Jela. Pintilie spune așa: comunismul a fost prilejul, nu cauza dezlănțuirii răului în România. Încetați să pomeniți ideologia ca scuză în fața lui Dumnezeu. Există în români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de zile - vom avea astfel, dacă nu Ierusalimul ceresc, un Ierusalim pământesc, extins la tot globul. Nu știu dacă noua relație a omenirii cu moartea va influența celelalte religii, dar religia lui Hristos ar putea fi zdruncinată din temelii. Catedrala Mântuirii în Țara Mântuieliitc "Catedrala Mântuirii în }ara Mântuielii" Îi invidiez din adâncul sufletului pe cei care cred în Dumnezeul din Biserică. În momentele grele ale vieții, mai au un sprijin, o ultimă, sau primă, instanță la care să facă apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dacă nu Ierusalimul ceresc, un Ierusalim pământesc, extins la tot globul. Nu știu dacă noua relație a omenirii cu moartea va influența celelalte religii, dar religia lui Hristos ar putea fi zdruncinată din temelii. Catedrala Mântuirii în Țara Mântuieliitc "Catedrala Mântuirii în }ara Mântuielii" Îi invidiez din adâncul sufletului pe cei care cred în Dumnezeul din Biserică. În momentele grele ale vieții, mai au un sprijin, o ultimă, sau primă, instanță la care să facă apel. Când primesc o lovitură nedreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
care nu credem, e mult mai greu. Suntem singuri în fața răului, cu puterile noastre omenești, că la bine, pe aici, prin România, lumea nu prea are nevoie de Dumnezeu. Sunt însă unii care au nevoie de o catedrală. Una a Mântuirii. A te mântui înseamnă a te salva, a te izbăvi, a fi iertat de păcate. Cine să fie iertat? Neamul, firește, nu ei, că neamul face păcate, nu ei. Neamul românesc trebuie adus și trecut om cu om prin catedrala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în urmă pentru iertarea păcatelor. Numai că pentru toate păcatele puternicilor zilei n-ar fi de ajuns nici o catedrală cât Casa Poporului. Asta într-o țară nicidecum prosperă economic, nicidecum puternică politic, o țară mizeră, al cărei simbol nu este Mântuirea, ci continuă să fie Mântuiala - superficiul, lucrul grăbit și prost făcut, de ochii lumii, nu pentru liniștea lăuntrului tău. Și mai îndrăznesc să spun că, până la Dumnezeu, neamul se salvează singur, prin conducătorii pe care și-i alege. „Un ateu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
82 Certificat de înger pentru Dracu 86 Non omnis moriar 92 Aiudul de lângă MTV 94 Omul care este 98 Poetul Președintelui 103 Patinatorii politici 105 Semn rău 110 Românii, mizeria și moartea 114 Frumusețea crucii 119 Religia morții 123 Catedrala Mântuirii în Țara Mântuielii 127 Frumos e ziaristul mort 132 Literatură domestică și literatură sălbatică 134 Imaginea paralizantă 137 Heroina Ceaușescu 141 Călăi fără cagulă 144 Chirurgie buco-facială 150 Un bacău pentru România 154 Putna - porți și bariere 159 Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și-l ascunsese Întocmai ca o babă... Cine să fi fost? Nu-și putea aminti. Războiul și tot ceea ce se Întîmpla În jurul lui nu păreau să-l privească direct. Digby simțea că bătrînul patriarh se Înșelase: fusese prea obsedat de mîntuirea propriului său suflet. Nu e oare mai bine să iei parte chiar la crimele acelora pe care-i iubești, să le Împărtășești la nevoie și ura, și să suferi laolaltă cu ei pînă la moarte, decît să te mîntuiești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]