1,061 matches
-
eu timp de mai bine de douăzeci de ani, ca și când aș fi trăit în visul șters și mediocru al unui impiegat de cale ferată. Probabil că am orăcăit și eu nopțile, strâns înfășată în scutece ude, luptîndu-mă să-mi scot mânuțele afară, cred că-am mers mai târziu la școală și m-am îmbrîncit în recreații cu colegele, și m-am mânjit de cerneală pe degete, pe obraji și până și pe limbă... Oi fi fost și-o fetișcană moale și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imens și privesc în sus enormul puț huitor, cu niște mațe de cabluri cățărîndu-se pe pereți. Mi se face greață de acea înălțime infinită, mă las pe vine și cineva mă trage brusc înapoi. Este mama, care mă ia de mânuță și-ncepem urcușul pe scările pline de același moloz, uneori atât de abundent, că trebuie să escaladăm pur și simplu grămezile cenușii. Intre palierele cu uși de apartamente sânt altele, goale, sinistre, cu gemulețe prin care se vede moara și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dinții înfipți în maxilare și sticlea globul ocular ca o mingică de sticlă. Fiecare organ, diferit colorat, putea fi desprins pe partea jupuită, ca să se vadă și cele mai din interior, așa că am rămas repede cu un volet costal în mânuțe, ținîndu-l ca pe un nai. Tata, care n-avea încă nici un fir alb în părul pieptănat lins pe spate - era mult mai tânăr decât sânt eu acum - s-a sculat, înroșindu-se de furie, să mă atingă ("Ia vezi, că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și pe o tăbliță prinsă de postament și însoțite de explicații savante, care pentru mine nu erau decât niște ornamente ghimpoase. Am încremenit în fața tragicei sculpturi, cu privirea pierdută în ochiul ei sferic, susținut de mușchii orbiculari ca de niște mânuțe care-ar înălța o ofrandă. Ochiul albăstrui, de porțelan, avea irisul de sticlă căpruie, în care sclipea o țandăra de lumină. Cu capul mult dat pe spate, căci nu-i veneam jupuitului de viu decât pân-la buric, contemplam racursiul sinistru
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la care ședea cu chirie și care nu mau văzuse de două luni un ban de la el, iar Frosica - grațioasa lui ve-l cină, nevasta mitocanului de la numărul 14. Nu putuse refuz" cu nici un chip, mai ales că simțise, când sărutase mânuța înmănușată a amantei lui, acea strângere discretă care-i provoca ime-l diat o erecție, pe care hainele țepene cu greu o puteau ascundea De câte ori degețelele angelice nu i se plimbaseră, în sus și-n jos, pe membrul său viguros de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
părea să se bucure nespus de tremolo-urile și pizzicato-urile strunelor din mațe de oaie, căci sosi la măsuța celor trei dirijând și înălțînd din sprâncene ca să arate cât de bine o aduceau țiganii. Frosica se ridică și-ntinse mânuța cu cel mai fermecător zâmbet al ei, dar Mr. Swan nu păru să bage de seamă, cum nu văzu nici bărbia, mai împinsă-nainte ca niciodată, a proprietăresei. Trase un scaun de la masa vecină și, fără să ceară îngăduință, se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trecând, la fiecare etaj, prin fața gurii căscate unde avea să fie ușa liftului încă neinstalat, rugînd-o pe mama să mă lase să privesc în jos în acel puț, apropiindu-mă cu o frică teribilă de buza prăpastiei, ținut strâns de mânuță și, după o singură privire, repezindu-mă la piciorul mamei și apucîndu-l strâns prin fusta aspră. La sfârșitul primei veri tata m-a luat în brațe (împlinisem șase ani) și am ieșit din apartament lăsând ușa larg deschisă. Mergem cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce osuar geanta-nvechită a mamei! Cu cozile mele de la trei ani, cu actele-alea străvechi! Cu pozele care arată c-ai fost altădată într-un alt corp, altfel și altceva, că fotonii unui soare mai tânăr au ricoșat din mânuțele tale goale până la umeri, din costumașul cu arici pe piept și din ghetuțele scorojite, au pătruns prin lentila unui aparat foto și s-au adunat pe-o emulsie, mânjind pe filmul virgin o secțiune de timp, o oroare și-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
asemeni celui din somn sau de dinainte de naștere. De vreo două ori mai trecusem pe Silistra și recunoscusem tulburat fostul centru al stelei de mare, acum un mic punct pâlpâitor, îndepărtat și aproape ostil. Altădată, între mama și tata, cu mânuțele ridicate-n sus și prinse-n palmele lor, uitîndu-mă spre capetele lor între care ardea luna plină, mă-ntorceam din oraș printr-o avalanșă inexplicabilă de lumini, pe sub ganguri gigantice, depășind mari statui care mă speriau pentru că mi se păreau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spate pe lângă tomberoane și privi în hăurile camerelor de la demisol, dar nu puteam înainta pe terenul viran pe care erau sacrificați uriașii diavoli de mare. Uneori, o umbră se revărsa peste mine și cineva, ivit în spatele meu, mă apuca de mânuță. Mă-ntorceam speriat către adultul cu cap de căpcăun, aplecat zâmbitor către mine. Alteori, copiii pe care abia dacă-i cunoșteam mă vârau într-un fel de balet absurd numit joacă. Dar fețele lor erau tot niște baloane îndepărtate. Nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de stranie! Un băiețel într-o sală de baie întunecată. Stă în cadă, într-o apă violetă, luminat doar, stins, clar-obscur, de flăcăruia de gaz a cazanului. Copilul, pe ale cărui tâmple curg șiroaie de sudoare, își privește mirat o mânuță. A patra felie era ca un tablou olandez: zeci de patinatori în straie colorate lunecând pe gheața verde a unor iazuri. Sălcii încărcate de zăpadă pe maluri. Foarte departe, aripa neagră a unei mori de vânt. Unul după altul căzură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
insula Ada-Kaleh, care-i plăcea atât de mult. "Republică biruitoare", cântau copiii, pufnind la giumbușlucurile celor cu steagurile, "în veci de veci să înflorești,/ Puternică și apărată/ De brațe tari, muncitorești". La sfârșitul cântecului, tovarășa Dogaru, care dirijase însuflețit cu mânuțele ei pline de inele, făcu un gest de parcă ar fi prins o muscă din zbor, la care copiii tăcură mâlc. La un semn din sprinceană, președinta, Pena, ieși în fața clasei și dădu raportul tovarășei, salutând. Tovarășa salută și ea. Briza
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o hală foarte mare cu strunguri galbene, murdare de păcură. Pe strungul la care lucra tatăl lui scria ceva, iar Mircișor, care avea ceva mai mult de un an și jumătate pe-atunci, se smucise din brațele mamei și-ntinsese mânuța către scris: "Aicea chie ate paf!", spusese el în gura mare, în mijlocul colegilor tatii, toți mânjiți ca vai de ei cu aceeași păcură. Asta credea el că scrie peste tot, ca pe cutiile lui de lapte praf de acasă. Toți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea ceva pe cap și părea că râde. Trebuia să fie totuși groaznic să stai pe scaunul ăla-nroșit. El se fripsese la mână, când era mic de tot, cu fierul de călcat și-l usturase rău. Se vedea stând cu mânuța într-un ibric cu apă rece iar alături, pe masă, era fierul de călcat din cele vechi, cu cărbuni. Asta fusese-n Silistra, unde locuise prima oară. Era foarte interesant să te uiți prin microscop. Lupele, binoclurile, microscoapele, caleidoscoapele și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cîte-un măscărici chel și cu o claie de păr roșu-mprejur, cîte-o femeie rimelată excesiv și lucios, cîte-un îngrijitor în costum vărgat, ca de pușcăriaș. O delicată și fermecătoare față de păpușă bosumflată, albă ca dată cu făină, se arătă între mânuțe cu degete la fel de albe, roti îndelung privirea prin sală și-și strecură înapoi buclele complicate ca un palat de păr negru unsuros. Lăsă-n urma ei o absență ciudată, cumva dureroasă. Nu fețișoara în sine ar fi mirat pe cel
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fată: "Tăticu' meu e bitsiv, a băut banii și tsuică!" Coca-i făcu iar cu mâna și-i zise rîzînd: "Să nu mai zici așa, Mircișor, că cine te-aude te crede!" "Pa, pa, Coca, pa, pa!", făcu Maria mișcând mânuța băiatului, apoi îl lăsă să meargă pe jos și intră, de mână cu el, în casă. Ușa se-nchise chiar în clipa-n care Coca cobora ultima treaptă a scării și punea vârful pantofiorului ei din imitație de piele de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rudiment de coloană. Un cap mare și străveziu, cu petele catifelate ale viitorilor ochi, răsucit către piept ca vârful ferigilor în desfășurare, un trup curbat ca o codiță de animal. Muguri din care se dezvoltă membrele. Degete străveziu-roșietice la capătul mânuțelor. O inimă zvâcnind ca a mormolocilor prin membrana toracică. Doi embrioni crescând încetișor, grăbind spre îmbrățișare. Curând, gloanțele fură față-n față, vârf în vârf, cu o precizie de microni. Fetușii de carne și plumb se roteau acum în sens
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
joace cu Gioni, cățelul șchiop, să se uite atent la lalelele roșii și galbene, înalte cât el, să se ardă de marele fier de călcat cu cărbuni de pe masă (și să-și amintească apoi - atât de limpede! - cum stătea cu mânuța vîrîtă-ntr-un ibric cu apă, în camera pe care-o visase apoi atât de des, dar despre care nu va putea niciodată să spună nimic, căci nu era o cameră care să poată fi descrisă, pentru că descrierea nu se născuse încă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Curând se potolise însă totul, căci nu-i păsa de fapt nimănui de neînsemnata curvă din cartier, care părea să nici nu aibă, ca toate celelalte, niscaiva rude pe la țară. Tânăra femeie îngenunchie smerită-n fața copilului, care-și întinse mânuța și-i atinse stângaci zulufii din creștet. "Coca", pronunță el cu vocea limpede și totuși voalată a băiețeilor de vârsta lui. Zâmbea inocent, dulce, inconștient de propriul lui destin, incapabil să-și citească numărul de fiară scris pe frunte, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al dragostei ne-mpărtășite, al urii neputincioase, al umilinței, al remușcării, al adunării păcatelor și ticăloșiilor în sufletul omului matur. Era vinul căutării disperate-a lui Dumnezeu, vinul amar al nemaigăsini lui, teroarea fără margini a copilului rătăcit în mulțime, cu mânuța scăpată din mâna mamei sale, pe care n-o va mai revedea niciodată. Vinul speciilor ce se sting, al civilizațiilor ce dispar, vinul sfârșitului de neocolit al umanității, al ștergerii de sub stele a fiilor și fiicelor noastre, vinul tnlioanelor de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să chei, Ca ziua de ieri, Ca roua de floare, Ca spuma la soare, Iar capul cel deocheat Să rămâie luminat Și curat Și de boală scăpat!” Apoi lega copilul cu un fir de ață roșie la gât și la mânuța dreaptă care trebuia purtat 40 de zile. Urmează apoi botezul, scăldăciunea și cumetria. Copilul creștinat de preotul satului însoțit de nași (un bărbat și o femeie care sunt căsătoriți), care devin părinții spirituali ai copilului și de moașa care aduce
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Erau acolo câteva rânduri de vie, destul de lungi, pe care bunicii le rostuiră, fiecare dintre copii știind apartenența fiecăruia. La intrare în imaș exista un nuc bătrân, imens, atât de mare ca și circumferință, că de-abia îl cuprindeam cu mânuțele noastre, eu și fratele meu. Când am rămas doar cu Maia, veneam destul de des la imaș pentru că cineva trebuia s-o facă; se așeza sub nuc și vreme de un sfert de oră, cel mult jumătate de oră, o lăsam
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
șoptit, în picioare și cu ochii închiși. Spunea bunica faptul că astfel eram mai aproape de îngerași și nu cădeam pradă unor tentații în câmpul nostru vizual. Totul se finaliza cu semnul crucii, la noi cei mici trebuia să ne poarte mânuțele așa cum se cuvenea și cum cerea rânduiala creștină, dar o făcea cu atâta răbdare, evlavie și responsabilitate încât, uneori replica: - Mae, faci crucea mare să-ți ungă corpul și ține-ți minte, crucea și semnul său creștin ne-au ținut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
naturală cu ajutorul căreia mama ieșise cu mine din impas. Bunica găsea leac la toate pentru cei dragi și în acest sens îmi lucrase o pereche de mănuși dintr-un material extrem de moale pentru a nu-mi expune fața la „atacul” mânuțelor rebele. Era pricepută bunica la toate, extrem de înțeleaptă, lucra manual toate tipurile de broderie, dantelă la croșet, tricota și făcea bucate excelente. Mi-am petrecut copilăria între „sulurile” de pergament ale bunicii, pe care mă punea din când în când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și o grafică sugestivă. Așa am adus acasă „Prâslea cel voinic și merele de aur”, ce-mi captase atenția prin formula sa de prezentare, „Harap-Alb” și „Petre Ispirescu - Basmele românilor”. Ne erau atât de dragi, încât le-am ținut în mânuțe tot drumul până acasă, ce-i drept consumându-se și-un mic incident între noi copii, deoarece fiecare voia cartea cu Prâslea. Tata rezolva de fiecare dată orice stare ușor conflictuală între noi cu mare eleganță, numai că eu, fire
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]