1,032 matches
-
pusese capul pe sânul ei veșted și adormise. Nu se simțea nici o mișcare și nu se auzea nici o voce. Nu știu cât am stat așa în timp ce el moțăia, dar îmi amintesc că mă durea spatele când a deschis ochii. Și-a pus mânuțele în jurul gâtului Bunicii și a sărutat-o. L-a îmbrățișat și ea și apoi l-a dus înapoi la mama lui care a lăcrimat când a văzut zâmbetul de pe fața băiețelului ei și apoi a plâns din nou când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aici e casă răcoroasă. Fratele tău mănâncă bine. Poftă bună, Hamu bun, poftă bună, de ce nu-l chemi și pe Hamu rău la masă? Ieși de-aici, Hamu rău, ieși de-aici, ieși de-aici.... Unu răsuflă adânc și duse mânuța la gură. Gula Îl dăduse cu grăsime din creștet până În tălpi. - Of, of, măi Krog! - se plânse Enkim. Se apropie de mine și, pentru o clipă, Îmi trecu prin minte că... - Hai să ieșim. Unu e pe calea cea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ucigaș. Cea care punea vorbe la cale alături de Krog. - Mmh! făcu Marea deodată și se smulse de la țâța mumă-sii. Se lăsă să alunece pe iarbă și o luă de-a bușilea spre Unu. Îl apucă de păr și Întinse mânuța spre țâța pe care o lăsase să atârne, mare și grea, Încă doldora de lapte. Runa nu era la fel de lăptoasă precum femeia mea, iar amărâtul ăla de Unu venea mereu să cerșească la Nunatuk. Nunatuk, of, of... Nici că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de spălat în opt timpi, model italian, capacitate 12 litri, ultimul răcnet. Țâncul de nici doi ani poate silabisi deja câteva mantre cum ar fi Bo-na sau O-mo și poartă hăinuță de la Stefanel și căciuliță împletită de mamaia. Ridică o mânuță către ceasul de mult ieșit din uzul rațiunii și gângurește astfel: ─ Ta-ta-ma-ta-ko! Ta-ta ko! Ko! Iar mama lui îl înțelege și-i răspunde: ─ Co-co-do? Nu-i, nu-i pui. Ia cu pa-pi, ba-pi. Însă mititelul se rățoiește: ─ Ko-ko-to! Ko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe napolitană, poftim, o face mii fărâme, pe care le aruncă dând din mânuțe peste tot. ─ Băiatul mamii! Pui-pui-pui! se îngrijorează femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
că o ajutasem și mă murdărisem. Asta mă supăra. După ce a mulțumit, a răsuflat tare și a leșinat. Sau poate a adormit. Mogâldeața de pe ea s-a trezit și a prins să i se târască liniștită peste sâni, dând din mânuțe. Ai fi zis că o face numai așa, ca să arate că e vie. M-am ridicat în picioare și am întredeschis ușa de lemn a grajdului. Lumina m-a izbit în plină figură, cu toate că soarele era acoperit cu o pâclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai tari și calculați în momentele de criză majoră. Mă întrebam cât din reacția lui Violet trebuia pus pe seama șocului și cât era disimulare, ca să câștige timp. Oricum, tot ce zicea Violet era literă de lege pentru Sophie. Îi luase mânuța lui Violet într-a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie, un zuluf la o parte de pe frunte. — Ce s-a întâmplat, zise Sophie, liniștind-o. Philip, nu-i așa? Tu l-ai găsit așa? Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se albeau în timp ce aceasta se ținea strâns de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am putut să țip. La început nici nu mi-a dat prin cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o petrecere! O clipă am rămas paralizată. Nu-mi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
copilului. — Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și-l îmbrăca pe nenorocitul ăsta de copil. Ca să nu mai spună că se și trezea de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dracu’...? Supărată, Alice s-a scuturat de brațele care încercau s-o cuprindă. Recunoscându-și tatăl, Theo a început să plângă cerând atenție. Hugo a căzut imediat în genunchi, lângă cărucior. Și-a sărutat fiul și l-a ciupit de mânuțele înghețate. Apoi, epuizat, s-a uitat la Alice. Îmi pare rău. Pieptul lui Hugo se umfla de parcă era lovit de un piston. Sângele îi bubuia în creier. — Am rămas blocat, a dat el o explicație lamentabilă. —Blocat? a exclamat Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
detaliile. Inclusiv cu amenințarea privind răpirea nepoatei. Până acum reușise, cu eroism, să-și țină sentimentele vulcanice pe acest subiect sub preș. —Ei, știi, i-a răspuns Alice absentă, surâzându-i Rosei care împingea în sus butonul de volum cu mânuțele ei grăsuțe. „Bobby Shaftoe“ a izbucnit asurzitor. Nu, draga mea, nu știu. Spune-mi. Alice a tăcut, apoi cuvintele i-au venit în gură ca un torent. — Azi-dimineață m-am întâlnit cu Hugo. La psiholog. A închis ochii o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de fasole într-o mână și de un borcan de gem în cealaltă mână. În timp ce prima serie se difuza, o a doua intrase deja în producție, și asta spre încântarea Rosei, care sărea pe poponeț la fiecare episod, arăta cu mânuța către ecranul televizorului și zicea „Dada“. Acum că nu mai trăia în minciună, relația lui Jake cu fiica și fosta lui soție era de-a dreptul înfloritoare. Aproape la fel de important era că Alice făcuse un efort colosal ca să dea uitării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
morcovi? Câteva frunze de salată ar fi potrivite pentru mamiferul din clasa rozătoarelor, vânat pentru blană și carne, așa cum spune dicționarul. Nu J&B-ul, ce fel de iepure ești tu? A, da, unul alcoolic, toți copilașii lumii vor duce mânuțele la gurițe și vor striga aaaaaaaaa!, vai de ei, tot ceea ce credeau despre drăgălașii de iepurași se duce pe apa sâmbetei... Vocea Magicianului i se prelinse în ureche, fierbinte, ca un firicel de ulei încins. - Te-ai întrebat vreodată dacă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu ne-am mai găsit În zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătĂtorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce În ce mai sus, pe glezne, pe burtă și În ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi În locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătĂtoreau mai multă zăpadă În jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mână afară. Pentru o clipă, lumina ne-a orbit și nu ne-am mai găsit în zăpadă. Deodată am simțit niște mâini mici bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Îl aștepta o altă mașină, care urma a-l duce la editură, pentru a da, bun de tipar, unei noi cărți de povestiri. Înainte de a face colțul, de la geamul portierei din față, a mașinii prietenei, bătu, strălucind argintiu În soare, mânuța Gabrielei, ca un neuitat porumbel misterios. Avu loc, deci, o zbatere dureroasă, zbatere de adio, după care, și mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al bucuriilor și tristeților
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
altul, al fostelor tale domenii Înfloritoare. Acum? Acum. Da. Și, de-acum, ce fac? Eu pot săți ofer o soluție. Care anume? Vino cu mine. Dar eu sunt atât de urât și tu ești atât de frumoasă?! Ea Îi puse mânuța pe gură, după care, retrăgându-și-o, lin, Își puse buzele micuței guri pe buzele lui mari și răsfrânte; Întâi, blând, apoi, mai apăsat, iar, către sfârșit, sălbatec de apăsat, Îl sărută cum nu fusese el niciodată, sărutat, În viața
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un om voinic și frumos, ca dintr-o fermecătoare poveste, ducând de mână un copil, ca un Înger, atunci Înviat, de prin cărțile sfinte. Ea, făcu rapid prezentările de rigoare. După care, soțul se scuză, și, purtându-și odrasla de mânuță, ieși pe poarta opusă părții de curte prin care intraseră, mai devreme, Aura cu Aristotel. Are ore, Îi explică, ea, la universitatea Spiru Haret. Și acolo nu poate Încăpea nici o secundă, măcar, de Întârziere. Iar copilul? Princhidelul are programul său
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Zdravăn. Voinic. Pocnind de sănătate și de forță. Doamna educatoare Iuli continua să-l privească, surprinsă, dar, mai degrabă, cu aceeași admirație, cu care-l primise, În urmă cu mai bine de treizeci de ani, În ușa grădiniței, adus, de mânuță, de către mamă-sa. Acum, el se Încovoie, Îi luă cu delicatețe mâna și i-o sărută, apoi, o mângâie, pe părul, lovit, prin culoare și desime, de patina vremii și a vieții, Îi mângâie și umerii, o Îmbrățișă de-a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și umerii, o Îmbrățișă de-a binelea, după care, reveni la verticalitatea staturii sale atletice. Ea, la rându-i, clipi, des, emoționată, și-n fața ochilor i se ivi, decupată din istorie, parcă, imaginea de Început a aducerii, copilului, de mânuță, de către mamă, la grădiniță. Îi reveniră În amintire dialogul, dintre mamă și educatoare, durerea mamei, durere ce-i marca expunerea necazului foarte mare, Îngrijorarea și frica fără margini, a motivului care o adusese aici, la doamna educatoare Iuli. Anume, despre
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
conchis, ea. După câteva zile, mama a revenit. Nu singură. Cu mutișorul de mână. Și-au zâmbit, una alteia, de la distanță. Și n-au mai fost necesare, ulterior, nici o Întrebare și nici un răspuns. Educatoarea l-a luat pe mititel de mânuță și a intrat cu el În sumedenia de plozi care zburdau prin marea curte a grădiniței. S-a amestecat printre ceilalți. Și-a găsit o jucărică și a apucat a se juca. Și, Întreaga zi, s-a tot jucat. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
privirea Întoarsă după căluț. În cealaltă zi, dis-de-dimineață, s-a dus În sala respectivă, și a rămas cu ochișorii țintă la căluț. Educatoarea a luat căluțul În mâinile ei. I l-a apropiat de față, i l-a trecut prin mânuțe, sa prefăcut că i-l dă, Însă, și-a retras imediat mâna, Îndemnândul: spune: Lo! El a privit-o cu neputință. A Înghițit În sec și a schițat un gest. Voia căluțul. Ea a repetat: spune: Lo! El iar a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă spre baie, dar după doi pași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
zâmbească, bucurându-se cu adevărat în sufletul său, gândind la ceva foarte frumos. A fost rândul Laurei să rămână încremenită pe scaunul său. Nu-i venea să creadă că Daniela este în brațele lui Iustin și îl ține strâns cu mânuțele pe după gât. Planul nu prevăzuse întâlnirea de pe hol și era oarecum descumpănită. Era sigură că fusese o idee a Marianei. Nu știa ce se întâmplase, ce își vorbiseră. Era derutată și temătoare să nu strice ceva din acest tablou, care
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de maldăr de reclamații sau procese verbale, mâzgălite de mânuța, de-acum putrezită, a gazdei sale roșcovane. Și în care propriul lui nume îi sări în ochi de două ori. Ce-i trebuia ei, la paceură, să-l reclame pe el, la garaj, c-ar fura benzină. Ori, că-n
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]