1,063 matches
-
Aveau niște ochi mari, pătrunzători și atât de puternici, încât simțeai că ți se oprește respirația atunci când îi priveai. Cu toate acestea, primul doritor să muște din carne de om pare a fi un balaur care se ridică din lac mârâind. Picături de apă neagră se scurgeau pe pielea cornoasă a acestuia. David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau. - Dar ce se întâmplă, a întrebat Lea, brusc amuzată. Fata e chiar lovită. Uitați-vă la ea. Ați mai văzut-o așa roșie până acum? - Ce ți-a făcut, a întrebat-o Laban, mârâind ca un câine care simte un străin în apropiere de turma lui. Și-a încleștat pumnii și și-a încruntat sprâncenele și apoi s-a întors cu totul spre Rahela, fiica pe care n-o lovise niciodată, fiica pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei și cu toții aveau să mănânce ceva bun. Dar mă grăbesc cu povestea. Pentru că au trecut ani până când Lea și Rahela au învățat cum să împartă un bărbat. La început erau ca niște câini care-și dădeau roată și se mârâiau, ținându-se departe una de alta, în timp ce explorau granițele dintre ele. Se părea că era un fel de egalitate, pentru că la următoarea lună nouă nici Rahela n-a mai avut ce face cu cârpele sau cu fânul. Amândouă surorile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care-l transforma într-o umbră, era așa de ciudat încât am crezut că e un vis. Dar vocea bărbatului meu, dintr-odată întunecată și amenințătoare, m-a trezit la realitate. - Cine intră în casa mea fără să bată? a mârâit el, ca un câine care simte pericolul, pentru că se vedea bine că nu era vorba de un tată disperat în căutarea unei moașe. - E Iosif, am șoptit. Am aprins o lampă și Benia i-a oferit fratelui meu cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ține, Dzsátá, mi-a spus, folosește-o sănătos. Lui frate-su, evident, nu sapă i-a dat, ci caramele, e frate-miu, le-a zis muncitorilor, o să mă ajute pe mine, la care muncitorul pe nume Traian a început să mârâie, dar cel numit Feri a zis că e-n regulă, voi doi o să fiți șefi de brigadă, dar dacă nu merge treaba, o să găsim pe alții în locul vostru, o să vedeți ce treabă nobilă e munca patriotică, ce sentiment înălțător e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb, iar mașinăria s-a întins după mâna mea, dar încet și scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat de pe tabla de șah piesele, care s-au împrăștiat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut că se deschide ușa barăcii și, unul după altul, ies trei câini ciobănești uriași, fiecare era cam cât un Saint-Bernard, aveau capete mari și rotunde ca de urs, s-au oprit dinaintea noastră, nici nu lătrau, nici nu mârâiau, ne priveau numai, dar și-atât era de-ajuns, pentru c-am simțit cum mi se răcește și mi se-ngreunează trupul, și pe mutra celorlalți se putea citi că sunt cel puțin la fel de înspăimântați ca mine, dar atunci caporalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-l ajutăm să-și inventarieze moștenirea părintească, fiindcă se teme că singur n-o să reușească, nu-i e prea ușor, așa, cu cârjele, și spunând asta a întins spre noi una din ele, la care câinii au început să mârâie, iar Zsolt a spus că-i de la sine înțeles, măcar ăsta-i puținul pe care-l putem face. Atunci caporalul a dat din cap, și-a mai suflat o dată nasul și ne-a spus că ne mulțumește foarte mult, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Zsolt o și pornise spre baracă, chemându-mă și pe mine, eu nu prea aveam chef, dar nici să mă-mpotrivesc nu-mi convenea, ei, și cum ne îndreptam noi spre baracă, câinii și-au ciulit urechile, au început să mârâie, și de-abia atunci am băgat de seamă că toți aveau o ureche tăiată, iar caporalul s-a răstit la ei să se așeze, că noi nu trebuie să fim păziți, noi suntem prietenii lui taică-su, câinii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
i-au făcut, ce-au făcut din el și, dându-mi drumul, a trecut pe lângă bunica și a pornit-o repede spre tata, ocolise deja pe jumătate catafalcul, însă atunci unul dintre gardieni i-a tăiat calea și i-a mârâit că e interzis să te apropii de deținut, iar atunci mama a strigat că ei să nu-i dea ordine nimeni, o să se ducă la el, orice-ar fi, o să se ducă la el, și să crape cu toții, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o fac pentru mine, prefer să-mi păstrez mintea limpede. Marie Îi aruncă o privire agasată, Întrebarea ei deveni involuntar agresivă. - Și ce făceai aici? - Trebuia să-mi tăvălesc prin noroi un costum nou și o pereche de pantofi Weston, mîrÎi el lipăind prin apă. Simți că Începea să se enerveze. - Așteaptă, fotografia pe care am găsit-o la picioarele Sfintei Fecioare n-am născocit-o eu, Își pledă ea cauza, probabil că logodnicul meu a lăsat-o acolo mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui, dar nu veni s-o Îmbărbăteze, cum ar fi făcut-o mai Înainte. Ea Încercă să lege o conversație. - Ce idee să ieși În larg pe o astfel de vreme... - Furtuna e timpul cel mai prielnic ca să te antrenezi, mîrÎi el Întorcîndu-se ca să pună astfel punct discuției. Ea preferă o altercație tăcerii, măcar asta Îi amintea de clipele lor de gîlceavă din copilărie. - Procurorul a trimis un polițist pentru anchetă... Un specialist În crime ritualice... Un parizian... Își atinsese ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar afacerile merg prost... Am tot mai multe datorii, laboratoarele sînt ipotecate... Chantal se făcu lividă. - De ce nu mi-ai spus nimic? Îi tremura vocea. De emoție pentru soțul ei sau de disperare că era ruinată? - Ca să te cruț, iubire, mîrÎi el. Ca să nu te pierd. E amuzant, nu-i așa? Acum ți-o pot spune, și casa e ipotecată, nu mai avem nimic, conturile noastre sînt goale... Propunerea familiei Kersaint mi-ar fi adus o groază de bani, doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec cu bastonul În podea, Îl făcu pe PM să se Întoarcă spre el și mîrÎi aruncîndu-i o privire rea. - N-ai nervii tari, după cum n-ai nici minte! Și greșești luînd-o pe fata asta drept o idioată! Acum, Îți poruncesc să-mi spui imediat unde erai și ce făceai În noaptea cînd a murit Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înșelat, era doar un interogatoriu de rutină... Avansăm, da, dar sîntem pe o insulă, altfel spus la capătul lumii... Desigur, nu e o scuză... Respectele mele, domnule procuror. Închise telefonul furios. - Șacalul de Kersaint n-a stat cu mîinile-n sîn, mîrÎi el. Marie Îi adresă o privire plină de lehamite: gările, aeroporturile, punctele de taxă pe autostrăzi, totul era sub supraveghere, Îi sunaseră pe toți prietenii lui Nicolas, toate relațiile lui Chantal, și unul, și celălalt erau de negăsit. Fersen ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Mă Întorc pe jos. Am nevoie de aer. Yvonne se Îndepărtă cu pași mari, simțind În urmă privirea albastră și fermă a fiicei ei. Stéphane Își băgă prudent capul prin ușa Întredeschisă a biroului lui Fersen. - Pot să intru? Polițistul mîrÎi ceva fără să-și ridice nasul de pe ecranul computerului. Morineau prinse atunci curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl măsură cu dispreț. - Nu știi să-ți păstrezi cumpătul. Pentru un polițist, e păcat! zise ea, Întorcîndu-se către cei doi OPJ care se holbau la ea uluiți. Nu vedeți că deranjăm? Ce mai așteptați? - E adevărat, ce mai așteptați? mîrÎi Lucas, stingherit. În alte Împrejurări, s-ar fi arătat mai incisiv, dar acum simțea capul Mariei cum Îi atîrnă pe umăr, iar lacrimile ei Îi curgeau pe gît. Plînse cu sughițuri mult timp, lipită de el, lăsîndu-se fără opreliște În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În plus ca să-i ceară lui Morineau să scotocească un pic, se gîndi Fersen. Bacul acostă un ceas mai tîrziu, iar Yvonne coborî prima, de cum se puse pasarela. Lucas o urmări din ochi, cu amărăciune. - La dracu’ cu toată prescripția! mîrÎi el printre dinți. Chiar dacă a fost comisă cu patruzeci de ani În urmă, o crimă rămîne tot o crimă. E dezgustător s-o vezi că scapă nevătămată după ce le-a făcut bebelușilor. - Are să plătească altfel, spuse Marie. Parcă spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea să zică disprețuitoare. - Ai rămas cumva fără argumente? Ne-ai deprins totuși cu ceva mai bun. E adevărat că e greu să recunoști că ți-ai ridicat Întreprinderea cu prada de pe urma unei spargeri... - Nu pricep nimic din ce spui, mîrÎi Yvonne. - O, ba da, pricepi foarte bine! spuse Marie pe ton rece. Ai așteptat cu grijă moartea lui Leguellec pentru a face să treacă mana asta neașteptată drept o primă de asigurare la fel de falsă ca și paternitatea lui. Mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas. Destul de grosolan, de altfel. Scopul nu era cîștigarea premiului Întîi la estetică, ci terorizarea tatălui dumneavoastră. Se apropie de bătrîn și Îi flutură fotografia pe dinaintea ochilor. - Fiul dumneavoastră vă adresează un mesaj, domnule de Kersaint... - Eu? Astea-s prostii, mîrÎi PM. - Nu deții monopolul filiației, după cîte știu! decretă rece Lucas Înainte de-a se Întoarce spre Arthus. Ryan, sau mai curînd Erwan, vrea să vă Înștiințeze că, oriunde ați fi, oriunde v-ați duce, el va fi mereu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apa Începuse să vâjâie, izbind pereții trecătorii cu nori furioși de spumă. Vuia tot mai tare, așa că trebuia să strigăm ca să ne auzim. Nu trecu mult și trecătoarea se lărgi, lăsându-ne să zărim malurile joase, acoperite cu copaci. Enkim mârâi de durere și dădu să se ridice Într-un cot. Iarăși Îi curgea sânge din pășitorul care i se umflase precum un șobolan mort de multă vreme. - Blănurile, ne strigă el deodată, arătând cu mâna spre mal. Să ne acoperim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Oricât de mică ar fi piatra, dacă îi cade în ochi îi scoate ochiul. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu i-l scoate... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și dacă i-l scoate? BĂRBATUL CU BASTON: Important e să-l facem să mârâie, nu? Dacă e mort nu contează, iar dacă e viu o să mârâie, nu? (BĂRBATUL CU PĂLĂRIE ridică o piatră.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O fi bună? BĂRBATUL CU BASTON (O cercetează.): Nu prea e bună... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE ( Ridicând mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
scoate ochiul. BĂRBATUL CU BASTON: Poate că nu i-l scoate... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și dacă i-l scoate? BĂRBATUL CU BASTON: Important e să-l facem să mârâie, nu? Dacă e mort nu contează, iar dacă e viu o să mârâie, nu? (BĂRBATUL CU PĂLĂRIE ridică o piatră.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O fi bună? BĂRBATUL CU BASTON (O cercetează.): Nu prea e bună... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE ( Ridicând mai multe.): Poftim, alege. BĂRBATUL CU BASTON: Important e să nu aibă BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oameni. Poate că își închipuie că suntem câini. BĂRBATUL CU BASTON: Nu contează ce-și închipuie că suntem. Chiar dacă își închipuie că suntem câini, știe că aici sus e cineva lângă el. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dacă ne-ar simți ar mârâi. BĂRBATUL CU BASTON: Nu poate mârâi chiar tot timpul. Iar dacă tace e semn bun. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Adineaori spuneai că e semn rău. BĂRBATUL CU BASTON: Da, dar acum mi se pare că e semn bun. Înseamnă că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
suntem câini. BĂRBATUL CU BASTON: Nu contează ce-și închipuie că suntem. Chiar dacă își închipuie că suntem câini, știe că aici sus e cineva lângă el. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Dacă ne-ar simți ar mârâi. BĂRBATUL CU BASTON: Nu poate mârâi chiar tot timpul. Iar dacă tace e semn bun. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Adineaori spuneai că e semn rău. BĂRBATUL CU BASTON: Da, dar acum mi se pare că e semn bun. Înseamnă că e liniștit. Gândește-te că ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]