2,168 matches
-
de la Ministerul de Interne din București și ne-o tot luat pe rând la anchetă, să afle cine o fost inițiatorul... „Nimeni! Nimeni! Ofițerul de servici! El ne-o spus să nu intrăm Înăuntru dacă avem mămăligă, noi am avut mămăligă și ne-am Întors În dormitor.” Ei vroiau să pedepsească pe câteva dintre noi, dar noi am ținut-o sus și tare că nimeni, numai ofițerul de servici. Dar a fost cineva anume care a inițiat greva? Noi ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că așa se chema... Acolo nu erau carcere, dar erau niște camere jos la parter, izolate, goale, unde nu exista nici o mobilă, fără sobă, nici iarna, nimic-nimic. Erai pedepsit așa: la trei zile numa’, primeai hrană caldă, Încolo primeai numa’ mămăligă sau o bucată de pâine și o cană cu apă. Saltea ți se dădea numai de la ora zece, până dimineața la cinci. Iarna ți se arunca o saltea nenorocită și-o pătură. Peste zi n-aveai nimic, nici sobă, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tot timpul În picioare sau așa guguț... Dacă stăteam o clipă, Înghețam, așa că ne-am apucat și ne-am jucat acolo, că eram toate șase Într-o cameră... Și fiind mai izolat, că acolo nu venea numa’ să-ți aducă mămăliga și apa, ne-am jucat baba-oarba, să fugim... Eram toate tinere, asta-i adevărat... De fapt, nu mai eram așa de tinere, dar nici bătrâne... la 32-33 de ani. Și așa am putut sta cele șapte zile câte ne-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și-or reținut rația lor de marmeladă care ne-o dădeau dimineața, cât un cub de zahăr... Și le-o reținut pe toate, și cele o sută de grame de pâine care o primeau dimineața... Că În rest era doar mămăligă. Și săracele n-o mâncat pâinea și ne-o ținut-o nouă pe când am ieșit, că am fost lihnite de foame... Vă puteți Închipui? Asta a fost prima mea pedeapsă... Și celelalte pentru ce le-ați primit? A doua a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
toamna, culesul porumbului. Toată ziua rodeam mălai, ca porcii. Lumea flămândă, n-o fost mâncare... Mălaiul mucegăit o trebuit să-l deie la porcii din colonie, da’ ăla nu l-o mâncat, și dintr-ăla mălai ne-o făcut nouă mămăligă... Și cum l-o dat Dumnezeu, fără să-l cearnă, nu nimic, nu conta... Mălaiul ăla o avut ceva, habar nu am ce, da’ gândeai că e prenandez. Dacă l-o luat acuma de pe foc și l-o turnat În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ai avut de făcut, și dacă ai făcut bine, dacă nu, n-o zis nimeni că de ce nu ai făcut. Și acolo ne-am pus niște tablă pe cărămidă și am făcut foc, da’ nu mare, și am putut prăji mămăliga. Și o prăjeam În așa fel până ieșea toată apa din ea, da’ ușor, nu să se pripească dintr-odată. Și așa am putut mânca mămăliga... Ați menționat că ați făcut o pleurezie. Cum s-a Întâmplat, ați putea detalia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tablă pe cărămidă și am făcut foc, da’ nu mare, și am putut prăji mămăliga. Și o prăjeam În așa fel până ieșea toată apa din ea, da’ ușor, nu să se pripească dintr-odată. Și așa am putut mânca mămăliga... Ați menționat că ați făcut o pleurezie. Cum s-a Întâmplat, ați putea detalia? Nenorocire pe capul meu... De nu știu câte luni de zile n-am făcut baie, că la colonie nu era... Și o venit frigul, da’ cam de timpuriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n-avea mai mult de 50 de grame, iar a doua zi luam ultimul... Cel care lua ultimul avea dreptul să ia și firimiturile... Duceam o foame cumplită... Seara ne dădea niște arpacaș cu marmeladă și cu o bucată de mămăligă... Cât ați stat acolo? La Strâmba am stat aproape trei ani și jumătate... Problema era că toate zilele erau la fel de grele și de monotone. În fiecare zi făceai aceleași lucruri, aveai același program infernal... O experiență neplăcută am avut aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
rău gardian din pușcării, ne-a adus un hârdău cu arpacaș. Cel mai bun arpacaș să știți c-a fost În Jilava... Era făcut cu subproduse de-ăstea: cu buze, cu urechi... Era gustos... nemaipomenit. Așa..., și cu bucata-aia de mămăligă, am mâncat de ne-am săturat... Pe la două noaptea a venit și ne-a luat hârdău’. Noi i-am mulțumit, el iar ne-a Înjurat... Dar acum ne-a venit poftă și de fumat... Aveam țigări, da’ cum să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bă, parcă sunteți În cavernă?”. În loc de tavernă... „Ce, mă, aicea sunteți În Texai?” Auzisă probabil și el de Texas, da’ nu reținusă complet... Și Într-o duminică, tot ăsta..., Zăgan, ne scoate afar’. Nu ne-a lăsat să mâncăm Înăuntru. Mămăliga-aia care era și cu zeamă de varză sau ce era... Și partea proastă era că tot nisipu’ venea În gamele..., Și io atuncea n-am vrut să mănânc, și n-au vrut după mine toată brigada noastră, 50 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
care răspundeau de respectiva localitate. Pentru că a doua zi se declanșa campania de recoltare a păioaselor trebuia să fiu la Ghiduleasa, pe tarla, odată cu răsăritul soarelui. Am servit o masă îmbelșugată, cu pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o rezervă din spital. Abia adormisem, când, aud gălăgie pe hol . Unde-i tovarășa Țâru? Era vocea secretarei de la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să lase o femeie în ploaie, a exclamat femeia necăjită, în timp ce îmi usca părul cu un prosop aspru cu miros de brânză. De pe masa improvizată dintr-o scândură și doi țăruși, de sub un ștergar, femeia a scos un boț de mămăligă cu brânză de oi, un ou fiert și o oală prinsă, nesmântânită. Mi-a spus cu glasul blând: Luați de mâncați și apoi om vedea noi cu ce ajungeți până în sat, iar de acolo vă ajută inginerul cu mașina sau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aceea târzie din noapte. Ne cam pierdusem speranța că vom sta la masă. Două femei scunde, grase și crăcănate, transpirate, însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini făcute rasol, usturoi și mămăligă”, a spus milițianul mulțumit nevoie mare că și-a îndeplinit în cele din urmă misiunea. „-De ce a durat atât de mult?, am întrebat nedumerită și supărată. Și de ce trebuia să faceți cinci găini?” Între timp, foamea dispăruse și nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era foarte apreciat de șefii de la județ. Lingușitor și serviabil, cunoștea necesitățile șefilor și toate mașinile lor își făceau plinul prin ușa din spatele clădirii cooperației. Restaurantul din centru avea două separeuri unde se mânca pui pe grătar cu mujdei și mămăligă, se fumau țigări scumpe, se beau băuturi fine și se umpleau portbagajele cu purcei de lapte, cu roate mari de caș, cu găini și curcani și cu multe alte bunătăți la care orășeanul de rând nici nu visa. În caz
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noroaie, de aceea mă opream la casa unui gospodar. În orice casă intrai, prima întrebare era: Beți o cană de vin fiert sau o țuică fiartă? 163 Ceva de mâncare nu aveți?, întrebam cu sfială. Uneori pe masă apărea o mămăligă, ceva brânză proaspătă de la putină, niște ouă prăjite cu șuncă sau o farfurie cu ciorbă. Alteori, la câte o casă de gospodari eram așteptată cu plăcinte poale-n brâu cu brânză. În timp ce stăteam la masă, gazda frământa puțin aluat și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau mici, sărăcăcioase, înconjurate de curți mari pline de verdeață. Puteai intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau la câmp toată ziua, de aceea satul părea părăsit. În spatele caselor, într-o parte era pășunea inundabilă în verile ploioase, iar pe cealaltă 166 parte era un deal acoperit cu o livadă bătrână de meri și de pruni
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi însemnat încă o ratare. Crăciunul l-am petrecut deci în stil tradițional, acasă în România. Mama îmi pregătise cu grijă toate mâncărurile mele preferate: sarmale în foi de viță și de varză, chișcă, cârnați moldovenești, tochitură și mai ales mămăligă de-a noastră gustoasă. Nu mă mai simțeam deloc singur. Și mai era și patria mea, despre care îmi plăcea să scriu poezii, tehnic bine realizate, incitante și filozofic vorbind, profunde. Visam iarăși la succesul literar. În camera mea îmi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
gura : Atunci, cum de ținea digul ? Și cum au fost tăiați bolovanii ?" Bătrânul îi ciufuli părul blond și-i spuse : "N-ai auzit tu de iarba fiarelor?" Firește că auzisem cu toții: deschidea orice lacăt iar fierul se făcea moale ca mămăliga dacă-l atingeai cu ea. "Ei bine, nu numai fierul dar și piatra ne spuse, ca pe un mare secret, bătrânul. Și uite-așa, era ușor de tot să șlefuiești bolovanii, ce spui ?!" Ce să mai spunem, văru-meu rămăsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o să-l ducă pe frate-miu la spital ? Ce să fac ? Ce să fac ? (aleargă la pat, pune mâna pe fruntea copilului) Uite, arde la fel. (încearcă să-l trezească). Te rog, hai, înghite oleacă de lapte, uite, avem și mămăligă fierbinte, îți aduci aminte că mama ne făcea sănătoși cu asta ? Hai, te rog, tu nu trebuie să mergi mâine la spital, mâine e Crăciunul, ce să cauți tu la spital ?! A mers mama pentru noi la spital, tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mama ne făcea sănătoși cu asta ? Hai, te rog, tu nu trebuie să mergi mâine la spital, mâine e Crăciunul, ce să cauți tu la spital ?! A mers mama pentru noi la spital, tu nu trebuie să mergi acolo ! (ia mămăliga, o pune pe o basma și o așează pe pieptul copilului din pat, care începe să tușească) Uite, așa o să te și încălzești, îți trece și tusea! (lumina din candelă crește, afară răsună colindul ) Copilul face câțiva pași în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Cred c-ai visat ! Hai, ia și bea niște lapte, uite, ți l-am adus cald ! Și mâine e Crăciunul! Pruncul Iisus te-a făcut sănătos, nu uita să-I mulțumești când mergem la biserică. Acum, după ce mănânci lapte cu mămăligă să-ți facă bine la piept, am să te las să dormi. Să nu ieși afară. Dis-de-dimineață, vin eu să văd ce faci, te speli, te îmbraci frumos și mergem la biserică. Ai să vezi acolo bradul de Crăciun, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și pe prietenul său, Cătălin Andrei Păduraru, să vină la ea, să se joace cu cei doi băieți ai ei, să-i ducă la săniuș pe străzile din Țicău, iar seara îi aștepta cu tocăniță de cartofi fierbinte și cu mămăliga mare, aburind pe masă... Apoi... Nu! Sub nici un chip nu vrea să-și mai amintească ceea ce a urmat... O lasă pe Margartea să stea acolo, în colțul rezervat icoanelor; preferă să-și continue amintirile cu doamna Mia, șefa de Cadre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va trage, trebuie să cadă ceaunul agățat, justificînd astfel replica: "Ia-l și pune de mămăligă". Tu spune unui actor să-ți intri în ritm și, luînd-o la modul serios... Gata, coane! se ridică actorul, să reia scena. Ca-n Shakespeare: grav ca Hamlet, tragic cît Othello, suav ca Ofelia, păcat că nu am cosițe, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar... Asta nu se face bătînd din palme. Hai, nu mai fi supărat. Ne vedem deseară la vizionare. Mihai murmură un salut și iese. Dinspre scenă se aud glasuri, focul unei arme, apoi ceaunul căzut. "Ia-l și pune de mămăligă" spune în gînd Mihai, începînd să rîdă de unul singur. La intrarea din spate a teatrului, zăpada s-a înălțat peste genunchi. Mihai răzbate cu greu pînă la trotuar, unde s-a format o urmă de la cei ce trec. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]