1,008 matches
-
era nevoie de contribuția satului întreg pentru diferite munci agricole. Boierul punea la dispoziția „clăcașilor” mâncarea, băutura și distracția, altfel participarea celor care puteau munci ar fi fost îndoielnică. Și după reglementarea zilelor de muncă pe moșia boierească, răzeșească sau mănăstirească, claca (munca neplătită) a rămasă în condițiile de dinainte. Claca n-a dispărut din societate, și-a schimbat doar numele: muncă voluntară, muncă patriotică, muncă nenumită făcută de angajați peste cele 8 ore de muncă legale, la diverși patroni și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipeni și Fruntești), cel care comisese asemenea faptă putea să-și răscumpere vina față de familie, plătind cu averea, dar împăcarea între părți nu scutea făptașul de judecata și de pedeapsa domnească, decât în cazuri de excepție. ranii dependenți de pe moșiile mănăstirești și boierești erau judecați de stăpânăii lor, egumenii mănăstirilor și boierii, prin slugile boierești. În mod frecvent se aplica bătaia, punerea în butuci și ținerea în fum, în apă înghețată. Preoții și diaconii erau judecați și pedepsiți de mai marii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că în lăzi s-a găsit lenjerie de "cocotă" din anul 1916. El consemna și observațiile directorului vămii din Constanța, care insista să spună că "după deschiderea unei jumătăți din toate lăzile, până în prezent s-au găsit numai câteva acte mănăstirești mai valoroase". (Vezi Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. II, București, 2005, p. 21-22.) Peste decenii, preluând conducerea României, regimul comunist, prin Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, a căutat să determine guvernul sovietic să restituie Tezaurul aflat - cum bine scrie Viorica Moisuc
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
procese verbale cu obiectele de preț ridicate de la diferite mănăstiri și evacuate la Moscova Azi, 13 octombrie 1916, subsemnații, întruniți în baza ordinului Marelui Cartier General No.30/11 octombrie 1916, prin care Dl. Tzigara-Samurcaș este însărcinat a transporta Tezaurele mănăstirești, ne-am întrunit în Archondăria Sfintei Mânăstiri Slatina, județul Suceava, și după ce am deschis ascunzătoarea din peretele Paraclisului Sf. Nicolae, unde odoarele erau ascunse, am ales ca mai de preț următoarele odoare, pe care delegatul guvernului le-a ridicat spre
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Gherontie Negruț ss. Evloghie Nichita ss. Paisie Cozma ss. Ambrozie Florescu Primarul Comunei Găinești ss. Iacob Dumitral PROCES-VERBAL Nr. 2 Potrivit înaltului ordin al Marelui Cartier General Nr. 30/11 octombrie 1916, prin care subsemnatul sânt însărcinat a transporta Tezaurele mănăstirești, ducându-le provizoriu la loc de siguranță, azi, 14 octombrie 1916, de față fiind Cuvioșia Sa superioară și Consiliul Spiritual și Economic al Sfintei Mănăstiri Agapia, județul Neamț, am ales din vestmântăria mare următoarele odăjdii și odoare ce urmează a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
va întocmi porunci amănunțite despre felul cum trebuie să treacă pământul în seama comitetelor și cum acestea trebuie să orânduiască treaba pământului. Pădurile, apele, bogățiile de sub pământ, câmpurile de încercare, răsadnițele, ogoarele pentru sfeclă, precum și viile și livezile boerești și mănăstirești, bisericești și ale udelurilor și în sfârșit toate curțile boerești, fiind avere obștească a norodului, Vor trece în seama Comitetului Pământesc General al Republicei Moldovenești. 3. Să orânduiască treaba îndestulării norodului cu hrănile și mărfurile de întâia trebuință; să orânduiască
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
care exprimă voința și interesele întregului popor, este convins că acest act prietenesc va fi o contribuție importantă a colaborării frățești, de nezdruncinat, dintre popoarele sovietic și român“. Partea a III-a MĂRTURII 1. Al. Tzigara-Samurcaș: Trista soartă a odoarelor mănăstirești Mulți, față de situația gravă, părăsiseră țara, deși sub presiune tot mai mare viața își urma cursul. La 28 sept., Louis Basset, secretarul regelui Carol I și casier al Societății de Geografie, de la înființarea ei, plecă în Elveția, patria sa. Comitetul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
pe îndârjitul reclamant împotriva mea. Întors la București, m-am pomenit cu vizita administratorului Casei Bisericei, Gârboviceanu, care, din întâmplare și trecând pe la Muzeu a cerut să vadă originalul adeverinței Mitropoliei din Iași, atestând depunerea celor șapte lăzi cu odoarele mănăstirești, deși ea fusese - oficial - confirmată de prefectul Iașilor ! După război, interesându-mă de soarta odoarelor depuse la Iași, am primit de la Ministerul Cultelor și Artelor, cu adresa nr. 19426/22 aprilie 1923, răspunsul că cele șapte lăzi depozitate la 3
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
General (Secț. I. Bir. oper.) prin care eram însărcinat, din înalt Ordin „a inventaria și transporta Tezaurele monăstirilor din țară”, amenințate de invazia inamicului. Urmând înaltele indicațiuni date, de a proceda cât mai neîntârziat și a începe cu salvarea Tezaurelor mănăstirești din Moldova, m-am și prezentat a doua zi, chiar d-lui general Prezan, comandantul Armatei de Nord, la Bacău, de unde, primind permisiile rusești și românești de circulație, am pornit spre Mănăstirea Slatina din jud. Suceava, trecând apoi la Agapia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
vechile Hale5 la Hôtel de Ville 6. Se trece pe malul stîng, unde se află clădirea Sorbonnei, Cartierul Latin, Saint-Germain-des-Prés. Al șaptelea arondisment este foburgul Saint-Germain, cartier inițial periferic constituit începînd din secolul al XVIII-lea pe terenuri legumicole și mănăstirești. Creat pentru aristocrație, el a devenit, după Revoluție, cartierul democrației: astăzi găsim aici sediul Adunării Naționale și numeroase ministere. Pe partea dreaptă a rîului se află arondismentul al optulea, al foburgului Saint-Honoré și bulevardului Champs-Elysées. Cartier al puterii politice unde
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
zice curaj, a sosit duminica viitoare într-o brișcă încărcată cu aparatele necesare; mi-a plombat la repezeală dinți care ar fi avut nevoie de un tratament, a scos câteva măsele maicelor și a plecat în grabă, încărcat cu stofe mănăstirești... [Germanii strângeau pe capete tot ce le putea servi: mașini, aparate electrice, ventilatoare, curele, sticle, fără a mai vorbi de apro vizionări și vite...](Ibidem, p. 183. ) mizerii Noi mâncăm pâine groaznică de-a populației române. La București, două zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
teribilă, i s-a făcut o puncțiune, s-a constatat puroiul în adâncime și, înainte de a putea fi operată, s-a sfârșit fără durere și liniștit. Au adus-o îndată la Pasărea și au așezat-o în mormânt, după obiceiul mănăstiresc, numai cu haina de pânză albă, fără coșciug, direct pe pământul groapei, cu capul între patru cărămizi, ca să nu-i zdrobească chipul când se va arunca țărâna pe dânsa. Din pământ ai ieșit și în pământ te vei întoarce. După
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mici amănunte ale cultului. Avea multe cunoștințe în lumea din București și protecțiuni serioase. Nu lipsea niciodată de la bise rică, chiar în timpul ultimei boli. Făcuse îmbunătățiri și visa să refacă clopotele luate de germani și să repare clopotnița. Regreta viața mănăstirească din copilăria ei, mai severă ca acum, și masa în comun la trapez. Era foarte indulgentă pentru păcatele lumești ale cucoanelor care veneau, în veselă sau intimă companie, să petreacă câteva zile la maici, considerând aceasta ca un venit pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-se la Ioniță ca la un băiat singur și atât de doritor: doritor să trăiască, să aibă, să ia și să fie pe val. La urma urmei, nici nu era un om rău, îl vede încă aievea îngenuncheat în fața porții mănăstirești și îl trece un fior de solidaritate. Acum. Dar atunci i se păruse de neconceput. S-a trezit în bezna totală din pivnița casei lui Mihnea. Era legat cu multe rânduri de lanțuri groase, făcut pachet de sus până jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai, descoperise că doar lemnul platanului are putere asupra lui și îi poate suge viața. Atunci însă, la primul contact, fusese crunt. Și avea impresia că a murit odată cu Pampu. Privea invariabil lacul, pădurea, cerul și lumea bulucită în fața porților mănăstirești pe care apăruse din senin icoana făcătoare de minuni. În primele zile, imediat după ce un călugăr tânăr dăduse cu ochii de Zogru, ținuseră slujbe și sfințiseră poarta albicioasă în carnea căreia părea întipărită imaginea strălucitoare a lui Pampu, înconjurată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mestece orice, iar ceea ce îl irita pe Zogru era că nu putea să facă nimic. În noua lui viață era slab, aproape inert, ar fi vrut să zacă toată ziua în lumina soarelui ori să bea vin roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl chema Augustin, era de neoprit, mergea în ce direcție voia el, se scula cu noaptea-n cap și mesteca fără oprire tot felul de materii. Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a început să-i cheme Stan, Stana și Stănescu, și-au mai schimbat și ocupațiile. Pe vremea în care urmașii lui Ioniță erau logofeți și funcționari domnești, ai lui Iscru prinseseră gustul cărților. Unii se călugăriseră și lucrau în tipografiile mănăstirești, alții erau cântăreți în strană, iar cei mai mulți erau dascăli pe la școlile domnești. Și au continuat așa mai bine de un secol. Pe la 1880, la Comoșteni rămăsese Ion Stănescu, și el dascăl de școală, cu o moșie măricică și cinci băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe aleea pietruită, ajungem într-o poieniță plină de lumină, ferită cu grijă de priviri, probabil căutat loc de meditație pentru cel ce se încumetă să părăsească câteva clipe îndeletnicirile mănăstirești, după cum o atestă băncuța joasă de lemn, bătută de ploi și zăpezi, și din câteva linii chipul însorit al călugărului Veniamin se însăilează pe foaia ta de desen, desprinzi grăbit această foaie, ceva nu-ți place, reîncepi desenul, el cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la mănăstire, din punct de vedere administrativ, se grăbește el cu completarea, ca nu cumva eu să trec concluzii greșite, mor de foame, părinte, ce concluzii să trag? Părintele Ioan era o fire mai contemplativă, s-a dezinteresat de bunurile mănăstirești, nici eu n-am crezut până n-am ajuns stareț că birocrația își întinde ghearele și în acest Ioc care prin definiție ar trebui să fie rupt de tot ce-i lumesc dar, îmi umplu farfuria cu un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îi consemnează erudiția și personalitatea. Ierarhul e prezent la convorbirile de pace cu polonii (1612 și 1616), arată competență în materie juridică (e inițiat în dreptul bizantin), statornicește norme ale vieții monahale (printr-un „așezământ” dat în 1627, reglementând funcționarea obștilor mănăstirești). Prin stăruința și cu cheltuiala sa, ia ființă la Suceava (în 1619) primul spital urban menționat documentar în spațiul românesc (ce va anexa, în timp, și un azil pentru săraci). Ca miniaturist și caligraf, C. ilustrează școala de tradiție slavonă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
În plus, un drept de veto limitat, privarea prelaților de calitatea de membri de drept ai Adunării, votul universal (condiționat totuși, printr-o sintagmă vagă, de „poziția onorabilă” a electorilor). Prevederile referitoare la culte erau deosebit de radicale: pe lângă secularizarea averilor mănăstirești, dezideratele lui Boerescu priveau interzicerea „recrutării” de călugări, căsătoria civilă și adoptarea calendarului gregorian. Proprietatea avea să devină „sacră și inviolabilă” , ceea ce nu afecta Însă proiectul de reformă agrară, legitimat prin considerente de utilitate publică . Proiectul expus În La Roumanie
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
lămurite, ultimul domn fanariot, Alexandru Șuțu, Tudor Vladimirescu, pornea spre Gorj și Mehedinți hotărât să ridice poporul la lupt pentru recâștigarea drepturilor sale. La 23 ianuarie 1821 lansează la Padeș, Proclamația către Țară, prin care cerea: răpirea pământurilor boierești și mănăstirești și Împărțirea acestora țărănimii, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozanie, redobândirea drepturilor pierdute. Tudor atribuie taberei sale un rol militar dar și de Adunare a Poporului. După ce organizează În nordul Olteniei puncte de sprijin ale revoluției, Tudor, Îndreaptă Adunarea sa
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
lui Al. I. Cuza pentru activitatea sa reformatoare, acest cabinet a fost instalat la 11 octombrie 1863. În noiembrie, la deschiderea Adunării, Cuza anunța În mesajul său, programul legislativ: reforma electorală și agrară, organizarea armatei, reforma instrucțiunii publice, secularizarea averilor mănăstirești, etc. În 13 martie 1864 a Început dezbaterea chestiunii rurale. Adunarea, dominată de marii proprietari funciari, a dat vot de neîncredere guvernului Kogălniceanu. Cuza a preferat să mențină cabinetul și să dizolve forul legislativ. Lovitura de stat din 2 mai
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
aur cade mai îmbelșugat ca niciodată asupra tânărului cuplu, dar mâna care o oferă se ascunde mai bine sub nor. Capitolul 4 Mănăstiri Trebuie vizitate pentru a cunoaște bine țara • Primele împrejurări ale întemeierii lor • Delapidarea mănăstirilor zise închinate • Bunurile mănăstirești ocupă trei cincimi din teritoriu • Câțiva călugări învățați • Alegerea așezărilor • Mănăstiri de femei • Ospitalitatea Mănăstirile au o înfățișare cu totul deosebită; călătorul care nu le-a vizitat nu se poate lăuda că ar cunoaște țara și nici că o descrie
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
instrucțiunea publică: idei liberale, religioase care, dacă ar fi fost executate cu exactitate, ar provoca astăzi invidia țărilor celor mai avansate. Dar, cu excepția ospitalității oferite trecătorilor, celelalte condiții au ieșit din uz. S-a văzut în paginile precedente cum bogățiile mănăstirești sunt întrebuințate cel mai ades pentru satisfacerea ambițiilor personale sau pentru întreținerea trândăviei și a viciilor care decurg din ea. Abuzul a fost dus și mai departe. Cum câțiva ctitori rânduiseră să fie făcute ofrande anuale mănăstirilor grecești de la muntele
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]