1,739 matches
-
acum, știam la ce să mă aștept. De exemplu, de curând, Bea mă târâse la un cocktail la Soho House. Petrecerea dată în cinstea unei amice, tânără scriitoare, care tocmai își publicase prima colecție de povestiri. Am urmărit cum un mănunchi de petrecărețe de frunte, toate îmbrăcate din cap până-n picioare în alb (care e noul gri al sezonului, care a fost noul negru al sezonului trecut), s-a poziționat într-un colț, lângă niște rafturi cu cărți. Patrick McMullan, fotograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i trase casca de baie peste față. Părintele St John Froude vâsli surprinzător de constant pentru un om cu o jumătate de sticlă de whisky înăuntrul lui și cu inima cuprinsă de mânie. Cu cât se apropia mai tare de mănunchiul de prezervative, cu atât mai puternic îl fulgera mânia. Nu era vorba pur și simplu de faptul că avusese parte de un acces de spaimă inutil legat de starea ficatului său la vederea obiectelor respective îacum, când se apropiase, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era gata să-și toarne în pahar, câmd privirea îi căzu pe iedera lăsată de Eva pe scaun. Lăsă repede sticla jos și rămase cu ochii ațintiți pe frunze. Iată un alt mister venit să-l bulverseze. Cum ajunsese un mănunchi de iederă pe scaunul din biroul lui? Știa sigur că nu era aici atunci când plecase de-acasă. Apucă mănunchiul de iederă cu mare grijă și îl puse pe birou. Apoi se așeză și îl contemplă, cu un sentiment de neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
repede sticla jos și rămase cu ochii ațintiți pe frunze. Iată un alt mister venit să-l bulverseze. Cum ajunsese un mănunchi de iederă pe scaunul din biroul lui? Știa sigur că nu era aici atunci când plecase de-acasă. Apucă mănunchiul de iederă cu mare grijă și îl puse pe birou. Apoi se așeză și îl contemplă, cu un sentiment de neliniște tot mai accentuat. Cu lumea din jur se petrecea ceva, iar el nu putea să înțeleagă ce. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
casa parohială, observă bucuros că deasupra de Eel Stretch cerul era gol și că prezervativele dispăruseră. Așa se întâmplase, de altfel, și cu iedera de pe masa lui de lucru. Preotul se uită cu strângere de inimă la spațiul unde fusese mănunchiul verde și se mai întremă cu niște whisky. Ar fi putut să jure că atunci când plecase, acolo fuseseră niște fire de iederă. în momentul în care termină ce-i mai rămăsese în sticla de whisky, mintea i se umplu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
doar 7,50 dolari; și o să fie frumos să am ceva de despachetat când mă întorc la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia aceea argintie, vă rog, și niște panglică roșie... și un mănunchi din acesta de fructe de pădure argintii. Doamna ia hârtia și începe să‑mi împacheteze geanta cu gesturi sigure - mai frumos decât am împachetat eu vreodată ceva în viața mea. Dacă vreți să știți, e chiar amuzant! Poate ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește nucile într-o tigaie cu fundul rotund, deasupra unei mici plite portabile. Flacăra i se reflectă pe piept. Ai zice că băiatul ține un mănunchi de lumină. * Așa încep. Doar cu o plimbare, mai întâi. El vine să o ia și o duce în locuri în care nu a mai fost niciodată. Cu o țigară între degete, el își etalează cunoștințele. Pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de umplut. Se întâmplă chiar atunci, în plină noutate a situației. Însă nu folosește la nimic. Nimeni nu poate să scape de soartă. Trebuie să fim împreună, să împărțim această cărare, să împărțim priveliștea băiatului cu nuci de gingko și mănunchiul de lumină. La câteva zile după incidentul cu rusul, semnăm un contract de închiriere pentru un mic apartament din partea de nord a Shanghaiului. Ne mutăm acolo și începem să trăim împreună. 6 Nu-și aduce aminte cum au început necazurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
concentra pe plăcere. Îmi îndrept ochii în altă arte, la un suport pentru creioane de pe biroul lui. E făcut dintr-o legătură de bețe de bambus. E plin de pensule și stilouri, care stau în sus, spre tavan, ca un mănunchi de orhidee limba-dragonului. Sunt stimulată în mod ciudat. Am creat un mit, spune el mai departe. Le-am spus generalilor mei să fie jucăuși cu Chiang Kai-shek. Să ia o mușcătură, apoi să fugă, să mai ia o mușcătură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nuci de gingko și aude lozinca lui de vânzare: Xiang-u-xiang-lai-nu-u-nu! Tonul băiatului e plat, monoton. Clar, însă. Vântul de la miezul nopții mătură străduța lungă și întunecată. Băiatul se lasă pe vine în fața tigăii lui cu fundul rotund și ține un mănunchi de lumină. Se vede pe ea însăși în celula din închisoarea națională Qin-Cheng, unde soția vicepreședindelui Liu, Wang Guang-mei, petrece doisprezece ani înaintea ei. Doamna Mao se așază cu fața la perete. I se ordonă să facă păpuși pentru export. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ceilalți Măneni: Mo-șâ-ia-cob, În patru silabe, ci ca mama, ca tata: Moș-iàcob! În două, „Iacob” fiind Înghesuit În una singură). Păstrez și acum, «aici, la inimă» (Basarabeanul, când spune: „inimă”, Își coboară pleoapele peste ochi și apasă, repetat, cu degetele mănunchi, pântecele, Între buric și lingurică), păstrez, deci și acum, În inimă consistența strigătului meu de dimineață, cu tot ce avea el de-pregătire, de-așteptare, de-promisiune. Apoi răspunsul lui: - Hă! Răspuns pe măsură: Moș Iacob Îl Împroșca, Îl Împușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Plecase din Shahkot ca să fie singur. Și ei ce făcuseră? Se luaseră după el. Observă un cărăbuș care se târa afară dintr-o gaură a scoarței chiar sub nasul lui. Înveșmântat într-o armură verzuie, strălucitoare, cu antenele ridicate, cu mănunchiuri de aripi ca niște jupoane transparente ițindu-se ridicol de sub carcasa lui dură ca o scoică; părea o dovadă vizuală a absurdității propunerii tatălui său. Treptat, se calmă. Cât erau de frumoase insectele acestea din jurul lui, cât de incredibil de frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
jocurile, comportamentul lor obraznic - lipsa de rușine și farmecul lor revoltător... Privi copacul ce reprezenta un cămin atât de bun. Crengile sale netede și spațioase, de un argintiu întunecat, care se întindeau până departe în noduri și curbe răsucite și mănunchiuri delicate de frunze. Cât de important devenise pentru el. Aici, așezat nici prea sus și nici prea jos, văzuse pentru prima oară lumea extrem de limpede, cu zilele izvorând parcă purificate din nopți de o întunecare curată și strălucitoare. Lumina soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mobile sunt În vogă, spuse ea, cu acea solemnitate nepământeană cu care specialiștii se referă la ultimul răcnet al modei. Foarte În vogă. Mai aruncă o privire prin garsonieră. Ochii ei de vultur, ca un reflector În mișcare, trecură peste mănunchiul de unelte, sârma, bucățile de metal și celălalte rămășițe de pe podea; pentru o clipă, mi s-a părut că fiecare gioarsă era evidențiată și etalată În toată splendoarea sa. Te implor, nu te uita la alea, am scâncit eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o să mă pot întoarce liber la iubita mea cu corp de păpușa africană. Dar nu: ușa s-a dat de perete, înăuntru a dat buzna Maria Firidă cu un aranjament de Crăciun ridicol în mână: o lumânare înfiptă într-un mănunchi de crenguțe de brad. Era tot ce găsise venind în goană până la Oficiu. O anunțase secretara ofițerului, cu care fusese colegă de liceu. Asta te exasperează în provincie: toată lumea e înrudită cu toată lumea. Dacă nu sunt rude de gradul întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o roată de alamă de mărimea naturală a uneia de la car, cu douăsprezece spițe, suspendată cu trei lanțuri zdravene de tavan, pe a cărei circumferință ardea o duzină de becuri electrice țuguiate, precum flăcările înghețate ale lumânărilor și care trimiteau mănunchiuri de răsfrângeri reci și tainice, în unda eterică a cristalului neguros, venețian. Fapt remarcabil, pe peretele din stânga se înșiruiau, într-un cortegiu enigmatic, melancolic, reflectat extra-mundan de apele oglinzii chintesență a penitenței refulate, reproduse în ulei, pe pânză cele trei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sunet cu totul aparte se iscă și porni să străbată culoarele pustii. Numai membranele timpanelor artificiale îl interceptară și-l recunoscură. Era un zgomot care de multă vreme nu mai fusese auzit pe Nostromo. Semnaliza o intruziune neobișnuită. În acest mănunchi de clinchete și străluciri, univers logic de procese ce conversează și-și răspund, se găsea o sală specială. Înăuntrul acestui habitaclu de metal lucios se odihneau șapte coconi de plastic alb ca zăpada. Țipătul unei sirene umplu acest spațiu, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu calm Dallas. ― Mai întâi trebuie să folosim un mijloc care să împiedice împroșcarea acidului, îi avertiză Brett. Este prima condiție. Lamele și sondele lungi nu intră în discuție. La fel și pistoalele. Mi-ar fi ușor să fasonez un mănunchii de tuburi lungi, metalice cu niște baterii în interior. Avem de-amândouă în magazii. Le fac în câteva ore. ― Tijele și plasa? ― Bine-nțeles. Nu-i complicat. Lambert nu mai suporta. ― De ce ascultați aiurelile astea? Dallas examină ideea pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
purpurii și de culoarea ambrei, cu nenumărate falduri și ondulații. Moluștele aveau ca vedetă uriașa caracatiță, palidă și grețoasă în borcanul ei gros cât o conductă de canalizare; alături se afla nautilul cu cochilia sa portocalie striată cu negru, cu mănunchiul său de tentacule pornind chiar din ochi. Și apoi nenumăratele insectare, prin fața cărora am trecut scoțând tot felul de exclamații, de parcă am fi inspectat fauna stranie de pe altă planetă. Cum erau posibile atâtea forme hidoase ale materiei? Mai întîi termitele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
puțin omenești. Ca să nu aibă timp să dea înapoi, stinse farul și se repezi la portiera din față. Cum trase de ea, aceasta se desprinse din balamalele putrede și căzu în iarbă ca o bucată strâmbă de cochilie. Apucă ferm mănunchiul de degete dinspre el și începu să le ciopârțească furios. Sânge și bucăți de degete se prelingeau pe corpul devenit unsuros al lui Emil Popescu, dar el părea să nu reacționeze în nici un fel. Degetele rămase din mănunchi continuau imperturbabil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Apucă ferm mănunchiul de degete dinspre el și începu să le ciopârțească furios. Sânge și bucăți de degete se prelingeau pe corpul devenit unsuros al lui Emil Popescu, dar el părea să nu reacționeze în nici un fel. Degetele rămase din mănunchi continuau imperturbabil să fojgăie pe clape. Un miros greu, ca de odaie în care naște o femeie, se răspândi pe sub cetină. Când și ultimul deget căzu zvâcnind pe cauciucul striat de la picioarele arhitectului, saxofonistul, sclipindu-și barda sub stelele mici
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
căzu zvâcnind pe cauciucul striat de la picioarele arhitectului, saxofonistul, sclipindu-și barda sub stelele mici, făinoase, ocoli prin față resturile de caroserie prin care, pe alocuri, se vedea motorul întunecat și apucă strâns în pumn ciotul din care pornea celălalt mănunchi de degete. Dar, de data aceasta, când vru să izbească din toate puterile, se petrecu un lucru uimitor. Deodată degetele văluriră gingaș, ca o tresărire a antenelor unei filoxere, pe claviaturile suprapuse, și din marea sferă de plasă metalică se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din O noapte furtunoasă. Au mai rîs o vreme jos, În holul de la intrare, au mai rîs apoi sus, În biroul secretarei, care le-a spus că directorul s-a Închis după ușa capitonată, impenetrabilă, după ce pompierul i-a dat mănunchiul cu toate cheile teatrului. Au sunat pe numărul de interior, unul din actorii tineri a zis că ar putea să ajungă pînă la balconul lui pe balustrada orna mentală, dar pentru că e udă de lapoviță e mai bine să nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
privind cu frunțile lipite de fereastra rece mișcările din stradă. Tot teatrul Începe să vuiască, vocile cresc, oamenii schimbă Întrebări și informații. La 8 dimineața, holul de la intrarea actorilor e neîncăpător, pompierul Își face cu greu loc spre ușă, cu mănunchiul de chei. Cei doi maeștri ies, Împreună cu alți actori și personalul din teatru care și-a petrecut noaptea aici, ca prizonieri ai directorului, sînt Înghițiți și despărțiți de mulțimea care Încă se mai scurge spre piața prefecturii, scandînd Însuflețit. Actorul-rapsod
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de fapt și-a băgat-o În buzunar și i-au luat foc izmenele pe el. Pe de altă parte, se mai spune că... iată, pentru postul de santinelă la steagul unității există un dispozitiv special, clandestin, făcut dintr-un mănunchi de sîrme Împletite, care-i permite soldatului să doarmă În picioare, legat la un capăt de centură, iar la celălalt de țeava unui calorifer (ziua e ascuns chiar În piedestalul pe care se află steagul). Acum, din experiența mea și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]