3,738 matches
-
tot atât dispreț, o generație sastisită, și prevăd că acești bravi purtători de torțe vor ceda la rândul lor locul altora. Nu există ultimul cuvânt într-o asemenea privință. Noua evanghelie era deja veche când Ninive își înălța spre cer măreția. Aceste cuvinte îndrăznețe care le par atât de noi celor ce le rostesc au fost spuse cu accente repetate aproape fără schimbare de o sută de ori până atunci. Pendulul se leagănă înainte și înapoi. Cercul se împlinește încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Tatăl său era dulgher și stătea într-o căsuță veche de cărămidă roșie, curățică și frumușică, de pe malul unui canal cu apă lenevoasă. Străzile erau largi și pustii. De două sute de ani orașul era pe moarte, dar casele aveau încă măreția din vremurile bune. În ele își duseseră viața calmă și prosperă negustorii bogați, care-și trimiteau mărfurile până în Indiile îndepărtate, iar în declinul lor decent își păstrau încă parfumul trecutului lor splendid. Te puteai plimba de-a lungul canalului până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
despre Van Gogh; și am mari îndoieli că le-a văzut vreodată tablourile. Nu-l interesau prea mult impresioniștii. Îl impresiona tehnica lor, dar bănuiesc că atitudinea lor i se părea banală. Când Stroeve a ținut un discurs interminabil despre măreția lui Monet, Strickland a zis: „Îl prefer pe Winterhalter“, dar presupun că a spus-o doar ca să-l enerveze. Și a reușit. Sunt dezamăgit că nu izbutesc să reproduc nici un fel de extravaganță a opiniilor lui despre maeștrii clasici. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fac de râs. Dar n-am văzut niciodată vreo pictură care să mă impresioneze atât de mult. Tenez, am avut exact, același sentiment ca atunci când am intrat în Capela Sixtină de la Roma. Și acolo am fost copleșit și înspăimântat de măreția omului care pictase plafonul acela. Era vorba de un geniu și era uluitor și copleșitor. M-am simțit mărunt și insignifiant. Dar pentru măreția lui Michelangelo ești pregătit. Nimic însă nu mă pregătise pentru surpriza imensă produsă de prezența acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atunci când am intrat în Capela Sixtină de la Roma. Și acolo am fost copleșit și înspăimântat de măreția omului care pictase plafonul acela. Era vorba de un geniu și era uluitor și copleșitor. M-am simțit mărunt și insignifiant. Dar pentru măreția lui Michelangelo ești pregătit. Nimic însă nu mă pregătise pentru surpriza imensă produsă de prezența acestor picturi într-o colibă a băștinașilor atât de departe de civilizație, în sânul vegetației de pe un munte de lângă Taravao. Iar Michelangelo era sănătos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am aflat de proiect la Toulouse, când m-am dus acolo să mai schimb aerul. - La Toulouse? murmură Dante căzut pe gânduri. Și pe urmă de ce aici, la Florența? Cecco izbucni În râs. - Poate că vor să aducă un omagiu măreției orașului tău! Sau, mai probabil, s-au gândit că pe aici există mai mulți preoți, mai mulți bani și mai mulți proști decât În altă parte. Sigur că aș fi vrut să trag pe sfoară Siena mea, dar se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cei Închipuiți. Nu a existat nici o femeie din haremul său care să nu se fi lăudat că a procreat cu el. Iar Împăratul nu era omul care să dezmintă anumite zvonuri. Dimpotrivă, era convins că fertilitatea e unul din atributele măreției și că o descendență numeroasă avea să contribuie la Întărirea dinastiei și, În același timp, la potolirea ambițiilor și a poftelor moștenitorilor legitimi. Nu voia să renunțe la sceptru Înainte de ziua stabilită de mama natură. - Printre ei, exista cumva unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
omenesc, oglinda pe pământ a ordinii divine? Și dacă Cronica avea dreptate și Arrigo era cu adevărat un impostor? N-ar fi putut deviau și de la face totuși să se Împlinească, pornind această impostură, un vis de pace și de măreție? N-ar fi fost el, oricum, un mare Împărat, ogarul atât de așteptat, care cobora să Îi judece pe lupi? Mâna Îi căzu pe lângă trup, lipsită de vlagă. Fețele vulgare din Colegiul priorilor, trufia cardinalului de Acquasparta, ferocitatea Inchiziției, obișnuințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
picioarele ei, tot mai decrepit, tot mai stins, cu gesturi încetinite și pasul mai lent. Ei doi se îndepărtau tot mai mult unul de altul. Moartea brutală răpește lucrurile frumoase, dar le păstrează în aceeași condiție. Aici e adevărata ei măreție. Nu ne putem împotrivi. Lui Destinat îi plăcea să privească timpul scurgându-se și nu făcea uneori nimic altceva decât să stea la fereastră într-un șezlong de lemn, sau pe banca ce ieșea în afară, datorită unei mici movile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
era să se lase În voia curentului, să viseze și să se bucure de o duzină de noi prietenii În după-amiezile de aprilie. Într-o dimineață, Alec Connage a venit să-l trezească În plină strălucire a soarelui și cu măreția specială a lui Campbell Hall oglindită În fereastră. — Scularea, Păcat Originar. Adună-te. Să fii În față la Renwick’ Într-o jumătate de oră. Cineva are mașină. A scos Învelitoarea de pe birou și a depus-o precaut, cu toate articolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plan inferior și acum nu mai râvnea decât să-i atingă rochia, cu acea Înțelegere pe care trebuie c-a avut-o și Iosif privind Însemnătatea eternă a Mariei. Dar s-a auzit rostind mecanic: — Dar eu te iubesc... Orice măreție latentă pe care o simt este... of, nu mă pot exprima În cuvinte, dar, Clara, dacă mă Întorc peste doi ani și am o situație care să-mi permită să mă căsătoresc cu tine... Ea și-a scuturat buclele. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tot așa, un idol din von Hindenburg? — Ce dă naștere acestei situații? — Timpul, naiba s-o ia! Și istoricul. Ce bine-ar fi dac-am putea Învăța să considerăm răul drept rău, indiferent dacă e Înveșmântat În murdărie, monotonie sau măreție. — Doamne! Nu perpelim de patru ani universul la foc mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
presus de orice, frumusețea femeilor. De fapt, avusese prea puține contacte cu libertinajul și cu permisivitate. Lucrurile slabe erau adeseori frumoase, dar lucrurile slabe nu erau niciodată bune. Iar În această nouă singurătate a sa, pe care o alesese În vederea măreției pe care ar fi putut-o dobândi, frumusețea trebuia să fie relativă sau, fiind ea Însăși o armonie, avea să-l conducă numai la discordie. Într-un sens, această renunțare treptată la frumusețe fusese cel de-al doilea pas, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lucrurile care‑l interesează cel mai mult pe băiatul ăsta superficial, însă mai are timp să învețe să se uite și în interior. În sine însuși. Pe deasupra, mai e și tropăitul și târșâitul picioarelor în spațiile extrem de mari, adaptate perfect măreției lui Dumnezeu; EL nu se vede, dar are nevoie de foarte mult loc. În stânga stau băieții, tinerii slujitori ai Domnului, iar în dreapta fetele, tinerele slujitoare ale Domnului. Pe mijloc răsună anunțul domnului decan, care spune că bunul Dumnezeu tocmai i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără urmă odată cu el; apoi apar mereu alții care vor dispărea la rândul lor, fiindcă viețile pe care le duc sunt neînsemnate. Nimeni nu‑i consemnează și nu‑i numără. Hans n‑o să dispară, ci o să se desfășoare în toată măreția de care e capabil la un liceu seral. Iar în timpul liber va pune destul de des mâna pe racheta de tenis. Când faci sport, simți că trăiești într‑un mod foarte intens, ceea ce tăticul necunoscut nu mai poate să simtă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cu care cheltuiam pe seară câte două milioane de yeni. Ce mai chefuri trăgeam! Iar acum am ajuns să cerșesc În mijlocul vagabonzilor din New York. Tocmai ăsta e șpilul poveștii mele: am gustat și din paradis, dar și din iad. Am cunoscut măreția și mizeria. Crezi că am chef să-ți povestesc ție toate astea? Crezi că am chef să-i povestesc cuiva viața mea plină de suișuri și coborâșuri? Nici vorbă! Keiko și-a Închipuit că aș face așa ceva? E de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Pentru că viața merită să fie trăită; nu este decât una; ocaziile de neplăcere, de suferințe și necazuri sunt prea numeroase ca să mai sporim și noi tragismul existenței prin nepricepere, incompetență ori ignorarea a ceea ce trebuie făcut. într-o lume fără măreție, fără noblețe, copleșită de meschinărie, marcată de fragilitate și de efemeritate, în fața numeroaselor supărări și a nenumăratelor ocazii de suferințe fizice și psihice, atunci când trebuie să suporți apăsarea socialului și pregnanța colectivului încă de la cea mai fragedă vârstă, filosofia aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în pământ, scări prăbușite, pietre desprinse din zid și împrăștiate, țărână și ierburi pârjolite acoperă ceea ce a fost splendoare și măreție altădată, iar acum seamănă cu un câmp de ruine, cu un puzzle din care unele piese majore vor lipsi întotdeauna. Dar ceea ce a rămas permite respingerea afirmațiilor răuvoitoare și readucerea lui Aristip din Cirene la demnitatea unui gânditor autentic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
unei existențe terne, scutită de neprevăzut. Viața unuia dintre cei mai mari matematicieni moderni, neamțul Bernhard Riemann, ce-a fost altceva decât viața unui izolat, aproape a unui călugăr? În opoziția cu această claustrare, cu această "stilizare" ce-și are măreția ei, în Franța, istoria gândirii, ca de altfel istoria pur și simplu, amplifică semnificația tragicului dincolo de margini. Fie încenușarea înaltelor haruri geometrice ale lui Pascal pe rugul unei credințe mistuitoare; fie duelul stupid care, într-o dimineață lividă, ni l-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Gauss), Felix Klein și colaboratorii lor: Bachmann, Paul Stäckel, Schlesinger, plecați peste paginile îngălbenite și enigmatice ale vestitului Tagebuch, angajați într-o acțiune supraomenească, de reconstituire a unui continent scufundat. Spectacolul e dureros dar nu lipsit de o anumită măreție. Da, virtualitățile din opera lui Gauss au o acțiune mai vie decât achizițiile sale indiscutabile. Cu marginile ei mișcătoare, această operă e practic infinită. Ea devine. Ne solicită să emulăm cu dânsa. * În felul acesta, Gauss ne este aproape un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
capul său foarte nobil și nemișcata-i statură. Dimineața următoare, înainte de ceasul 9, sicriul deschis, înconjurat de făclii și ramure de cipri, se găsea în aula Observatorului. În întîmpinarea acelei ore grave, trăsăturile mortului se turnase parcă în alte tipare. Măreția lor actuală nu păstra nimic din dulceața înfățișării de ieri. Fruntea înaltă, înconjurată de laur, sprâncenele cu arcul lor frânt, ușor ridicate, profilul poruncitor, gura exilată în tăceri, îmbrăcaseră nu știu ce tulburătoare demnitate, ca pentru un sacru. Pe treptele unde ni
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Boerescu pune la îndemână proiecte ingenioase și adecvate. Terenurile intrate pe mâna investitorului Mihnea Boerescu sunt preluate și livrate înapoi oamenilor, cu o contabilitate decentă, cea mai ieftină de pe piață, pentru că apoi să ajungă că atinse de o nuia fermecata, măreții arhitecturale, fascinații peisagere! Vânzând mai ieftin, Mihnea Boerescu are șansa de a câștiga cota de piață. Și o va avea în continuare! Folosind sistemul „îmi dai bani când poți”, vinde în medie, un loc de casă pe săptămână și cumpără
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
cel mai zugrăvit în cântecele Vioricăi Flintașu. Născută la Brașov, dar cu părinți de la Săliște de Beiuș, artista Viorica Flintașu nu a avut a îndeplini toată viața ceva mai potrivit cu natura sa, decât, să se lase fermecată și să cânte măreția și frumusețea bogatului Bihor, în pură cultură și tradiție. Artista a dovedit că limitele sale de returnare a ceea ce a extras din valorile locului depind de har și trec peste ale multora. A ajuns o crăiasă doinitoare a Crișanei pentru că
VIORICA FLINTAŞU. CÂNTECELE CRIŞANEI, ÎNMIRESMATE ŞI ILUMINATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364446_a_365775]
-
și sentimente dintre cele care, nouă, celor din jur, adesea ne scapă. Cu o finețe feminină dar defel feministă, autoarea translatează imaginile personale în sfera comuniunii, a locului și a timpului unde individul dispare - ca entitate de sine stătătoare -, devine Măreție, motiv pentru care merită să trăim pe pământ. Volumul debutează cu poemul ,,Tot ce vă spun,,- o mărturisire a căii sale golgotice, un fel de destin inițiatic care îi perminte autoarei să pună degetul pe rana lumii-înconjurătoare, să spună că
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
din diferiți teologi sau învățători, autorul realizează un autentic manual de studiu, ce ne inițiază în taina întâlnirii cu Dumnezeu. Printre titlurile meditațiilor din acest volum se numără „Armonia dragostei”, „Cum vorbim lui Dumnezeu”, „Glasul Domnului”, „Lumina și mântuirea mea”, „Măreția Domnului”, „Minunata noastră nădejde”, „Misiunea profetului”, „Pâinea cea adevărată”, etc. Din martie până în august 2001 Petru Lascău -autorul volumelor “Pași spre lumină”, „Biserica în asediu”, „ Între zâmbet și suspin”, „În răcoarea dimineții”, "Apostolii Domnului Isus","Familia patriarhilor",„Semnătura iubirii” - ajunge
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]