1,135 matches
-
pământului contras, imagine plastică, totuși lansată prin vocabule atât de diferite, ca registru semantic, de la ipoteză la demonstrația propriu-zisă. Dacă în incipit lumea era imaginată la dimensiunile unui glonte, în aventura pe lună, pământul s-a făcut mic ca un mărgăritar albastru. De la glonte la mărgăritar, intratextul marchează evoluția abordării răului din lume de la o pagină la alta a aceleiași proze. Cât despre intertextul venit din traducerea Criticii socotinței curate, mai poate fi semnalat un punct de diferențiere hipotext filosofic/hipertext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lansată prin vocabule atât de diferite, ca registru semantic, de la ipoteză la demonstrația propriu-zisă. Dacă în incipit lumea era imaginată la dimensiunile unui glonte, în aventura pe lună, pământul s-a făcut mic ca un mărgăritar albastru. De la glonte la mărgăritar, intratextul marchează evoluția abordării răului din lume de la o pagină la alta a aceleiași proze. Cât despre intertextul venit din traducerea Criticii socotinței curate, mai poate fi semnalat un punct de diferențiere hipotext filosofic/hipertext epic. Naratorul lansează premisa în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
certîndu-se, înregistrînd victorii diplomatice în chestiuni minore, aparent ridicole, dar care țin de importanța (și presiunea) ritualului. Survin episoade insolite, precum pierderea cailor în stepă, transformarea înalților dregători în căutători de perle (mai înainte, "askaniama spusese solului că uneori găseau mărgăritare care luminează noaptea"), întîlnirea cu idolii de piatră ("Unul era îmbrăcat ca un filosof, celălalt ca un războinic") și chiar momente de nostalgie neașteptată ("În ziua aceea, askaniama l-a rugat pe ambasador să-și pună oamenii să cînte cîntecul
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ale spătarului Nicolae Milescu (1956-1958). SCRIERI: Catalogul poveștilor românești, RF, 1960, 1-2; Les Légendes populaires roumaines, „Acta etnographica” (Budapesta), 1964, 1-4; Analiza istorică a basmului „Fata cu mâinile tăiate” (Ath. 706), REF, 1966, 1; Câteva observații la basmul „Înșiră-te mărgăritar” (tip 707 c), REF, 1968, 4; Quelques constantes dans la structure du conte populaire roumain, „Zeitschrift für Balkanologie”, 1971-1972, 1-2; Motifs concordants dans les narrations populaires des peuples de la Péninsule Balkanique, „Zeitschrift für Balkanologie”, 1973, 1-2. Ediții: Din înțelepciunea poporului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285636_a_286965]
-
degrabă, de un soi de „încântare”. Călătorul, informat într-o oarecare măsură, notează cele văzute sau auzite („marele lac Sara-nor în care, după cum se spune, s-ar găsi scoici mari cât o farfurie albă și în aceste scoici se găsesc mărgăritare” fosforescente), verifică uneori autenticitatea știrilor, nu lasă să-i scape întruchipările particulare („aici se înalță o kumirniță de piatră a locuitorilor chinezi, în care sunt așezați feluriți zei de ai lor, unii sculptați, alții pictați. În mijlocul acestora este așezat marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
bine ce s-a întâmplat. Nu ești vinovat, nu. Alții sunt vinovați. Și a plecat doamna dirigintă obosită și foarte tristă, strângând catalogul la piept cu duioșie ca pe un prunc, lăsând să-i cadă asupra lui două boabe de mărgăritar de mila unui copil tare nefericit. "Voi milui pe cine vreau să miluiesc și mă voi îndura de cine vreau să mă îndur." (Romani, 9:15 Odată, mai demult mi s-a-ntâmplat Pe când eram la școală într-un sat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
totalitar de dictatură comunistă. Pe ei, pe acești colegi ai mei frumoși, buni și nevinovați, îi păstrez în mintea și inima mea cu iubire, cu dragoste aleasă și infinită gingășie așa precum scoica își apără comoara neprețuită sub formă de mărgăritar. Îi caut și îi chem permanent și tot mai emoționat, amintindu-mi perioada fascinantă și neprihănită a copilăriei apusă pentru totdeauna, însă păstrată surprinzător de proaspătă și de reală într-un colț al creierului meu ca în picăturile rășinoase și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
comunice celorlalți experimentează un fel de respingere și aversiune atunci cînd trebuie să îl propovăduiască celor nedemni, părîndu-le că ar deveni răi prin profanarea și încălcarea venerabilei sanctități. Aceștia resimt puternic înțelesul acelor cuvinte prin care Cristos interzice să arunce mărgăritarele la porci 90. De ce vechii învățători, după cum îi descrie Clement Alexandritul, "aplicau proba timpului și judecau cu atenție, făcînd distincție între cei ce puteau asculta cuvintele lor, observîndu-le vorbirea, obiceiurile, deprinderile, viața, mișcările, modul în care se îmbrăcau, aspectul, făceau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Eu zic s-o scurtăm cu gluma și să le spunem dumnealor și alte întâmplări care-și așteaptă rândul. Întăi, pe la sfârșitul lunii mai 1883, ai primit o scrisorică de la dragul matale prieten înstrăinat - Eminescu: „Frate Ionică, chelbosului tichie de mărgăritar îi trebuie. Așa se întâmplă și cu mine. Boierii au hotărât să mă trimeată la Iași ca să-i reprezint la Serbările inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare. Altfel nu puteam să scap de salahoria gazetărească. Numai când mă gândesc la
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
afla pe acest teritoriu străin, încât ajunsese să se simtă ca acasă, aici la atâta depărtare de țara sa de origine și de orașul său din provincie. În fiecare zi se hrănea cu zorile dimineților, strivind cu privirea roua de mărgăritare. Fiecare zi ar fi vrut să-i fie ca azi. Parcă le vedea fețele alungite și pline de uimire ale prietenilor săi după ultimul său joc. În apropierea hotelului se auzea un râu șipotind pe vale. Apele care se adunau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Joșia, apoi de aici trecu la București, unde i se încredință una din noile parohii greco-catolice proaspăt înființate. A lucrat cu mult zel pentru binele sufletelor, a ținut exerciții spirituale în sate, orașe și mănăstiri, a scris cărți documentate, ca: „Mărgăritarul evanghelic”, „Religia strămoșilor” și altele. O dată cu prigoana din 1948, s-a retras în Moldova și a fost paroh de Faraoani circa 4 ani. De aici a fost arestat pentru că nu a subscris pentru trecerea la ortodoxie. A fost timp de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o pisicuță uitată în ploaie. Voichița, de emoție, gâfâie ușor, cu buzele întredeschise. Ștefan îi îndepărtează o șuviță lipită pe frunte. Voichița zâmbește, face o plecăciune și cântă încetișor presărând flori: De Sânziene, pentru Măria ta: cicoare, busuioc, sulfină, rozmarin, mărgăritar și... și "Nu mă uita". Cântă, după cum cere datina: "Să răsară florile, Să le-adune fetele, Să le pună pe mărgele, La sânul inimii mele, Eu îl rog pe neicuța, S-o culeagă ușurea, Arz-o focu', dragostea!..." Voichițo, îngână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de sănătate Cazimirului, i-a spus: "Voi trimite și eu ambasadorii mei pentru ca prietenia frățească statornicită între noi să se închege și mai puternic..." Și Cazimir a încheiat și mai vârtos "prietenia" cu un superb pieptar de zibelină , bătut cu mărgăritare și nestemate, încheie Duma cu ironie. Ce?!?! răbufnește Ștefan. "Prietenie frățească"?!?! Între Cazimir și Mahomed?!?! exclamă Ștefan uluit, cu mânie. Cum... cum este posibil aiasta?... bâiguie el. Cum?... Alt pumnal înfipt în spatele Moldovei, șoptește el cu glas răgușit. Și tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
trup, siluit la suflet, nu-ți vei mai aparține... Și mai presus de toate "tributul de sânge" 500 de copii pentru ienicerime... Anafura lor de... se scapă Mihail printre dinți. S-o creadă ei... Nu pricepeți? Cetățile de la Mare sunt mărgăritarele Moldovei, sunt ferestrele noastre către lume. Sunt plămânii Moldovei! Prin ele trec căile pe care se scurg bogățiile și luminile Europei și ale Levantului. Chilia și Cetatea Albă " Ieșirea la mare" -, cât le-au jinduit și Ungaria, și Polonia... Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
eu cu pasul și cărțile vremurilor în mână - și Doamne câte mai sunt și câte ne mai spun slovele lor în limba cea lin curgătoare a străbunilor!!! Dar câte legende nu sunt despre toate câte se înșiră ca boabele de mărgăritar pe firul albastru al dealurilor Iașilor... Pe curând, iubite prieten! I Ca să-ți redeschid apetitul pentru hoinăreală, așa cum o făceam împreună cu ceva anișori buni în urmă, o să începem drumețiile noastre pe cele dealuri albastre ale Iașilor cu un locușor numai
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
curtea interioară, sora bunicii ne explica: aia e prințesa cutare (în mintea mea, capotul ce-l purta baba - doamnă Chiajna la pensie - se transforma în strai bogat de domniță, cârpa în brocart strălucitor, ridurile grele de la gât în șirag de mărgăritare), ailaltă ministreasa cutare... De fapt, niște ruine umane care abia se târau, pe când călăuza noastră printre blazoane vermiculare se ținea dreaptă și vioaie, înaltă și voinică, nespus de ageră, superioară și arogantă, nu lipsită de o anumită distincție în rochia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
gâtul și urechea cu perle) și unde nu s-a furișat! Insignifiantul fir de nisip care a agresat molusca (scoica) de pe fundul apei, după secreții suprapuse a ieșit o piatră (semiprețioasă), care încăpută pe mâna iscusită a bijutierului ia forma mărgăritarului cu reflexe sidefii mirifice. Și ce vecini semantici și-a găsit, companioni de elită, unde credeți? În morală, metaforă, natură: lucru fără cusur, versuri strălucitoare, frumusețe întruchipată, asemănări cu lăcrămioarele și cercelușii etc. etc. Da, de oriunde am privi-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de an. Și inima mi se întoarce dureros în trecut, spre o fetiță care, acum o jumătate de veac, cânta la pian fermecată să vadă că din degetele ei brune și lungi ieșeau note pe care le prefira ca pe mărgăritare. Credea, pe vremea aceea, că are să fie o mare artistă. [...] 40/1950 II 28 iunie [1950] [...] Nu-mi place - chiar dacă, foarte mândră, o admir - această analiză psihologică a Micăi; nu-mi place să aflu că trăiești viața asta dublă. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
târg și el întreabă de casa vornicului. Vinul bun și nevasta frumoasă sunt două otrăvi dulci la om. Vinul e dat să-l bee voinicii. Un nebun a mâncat nouă pâni; mai nebun a fost cel ce i-a dat. Mărgăritarul stă-n fundul mării și mortăciunea plutește la fața apei. Are bun prietin, de aceia vrea să-l mânânce de tot. Mai multă spaimă e pentru cele auzite, decât pentru cele văzute. Nu poți mușca mâna asta, de aceea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mecanice pe care le scorniseră apusenii și mai ales maurii din Gramà. Stratonic povestește lui Ionuț despre încăperile saraiului și despre grădina cu kioscuri și tainiți unde împărăția își ține haremul de fete "ghedlicâz". Straie subțiri albe, comănace bătute cu mărgăritar, pantofi de cordovan roș, buze roșii, dinți frumoși, ochi negri. Elias Diavolul " Oile de Angora cu coada lată pusă pe cărucior" oglu mărgele și hormuzuri (Ormuz India) turà = pecetea împărătească Generalisimul stă pe covor având alături iatagan, scut, buzdugan, arc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pân-ce n-a veni la mine. Iar la mine de-o veni Cu dânsul când oi grăi Ca cu mir l-oi mirui. La dânsul când oi căta Ca cu busuioc l-oi sufla. La dânsul când oi zâmbi Mărgăritare-a zări. NOTE PARTEA I 1. N. Petrescu-Comnen (născut 1881) jurist și om politic. 2. Sebastian Moruzi (născut 1888) gazetar, fost prefect de Covurlui, Tulcea și Suceava. 3. Artur Stavri (1869-1928) poet. 4. I. Tanoviceanu (1856-1917) jurist, fost profesor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în Olt și de-acolo mai departe în toată lumea, pentru că ce a fost mai frumos și mai folositor omului, fusese deja adunat de bunii noștri buni. Mai departe s-au fost duse numai daruri de ispită, aur, argint, rubine și mărgăritare și alte bogății care au menirea mai mult să smintească firea omului decât s-o înfrumusețeze. Daruri pe care moșii noștri Cârțâroșeni n-au pus niciodată preț. Iar Prea Marele nostru Dumnezeu, văzându-se cu mâna goală S-a întors
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la pravila de chilie și prin citirea Sfintelor Scripturi. Noutatea pe care o aduce Starețul Paisie în tradiția monahală este introducerea trăirii isihaste și a practicii Rugăciunii lui Iisus în viața de obște. Până la el, această rugăciune era considerată un mărgăritar aparținând doar vieții în pustnicie, iar coborârea minții în inimă, o practică imposibil de deprins fără o călăuză extrem de experimentată. Paisie invită pe toată lumea, monahi sau mireni, indiferent de existența unui ghid sau nu, să se apropie de această rugăciune
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să-l inițieze, să-i descifreze simboluri și să-i transforme personalitatea trecându-l prin experiențe fantastice. Astfel, Ivan Țarevici va călători în împărații subpământene, în Împărăția de Aramă, Împărăția de Argint, apoi în Împărăția de Aur și cea de Mărgăritar pentru a încerca să-și salveze mama sau să-și afle mireasa. Toate aceste împărații se pot strânge într-un ou, de aramă, de argint sau de aur, pe care eroul îl ia apoi cu sine, semn că experiența acumulată
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în Israel, e bine să călătorești pe urmele bunicilor și străbunicilor noștri creștini și ai ce vedea și ce descoperi. Dar dacă nu reușești să ajungi acolo, vei putea găsi destule comori importante dacă vei răscoli Cartea Cărților, vei descoperi Mărgăritarul de mare preț care-ți va aduce adevărata fericire: Isus Hristos, mântuirea obținută prin jertfa Sa de pe Golgota și în final, viața veșnică. Dumnezeu să-ți ajute, Amin! CAPITOLUL 8 Misiune în Insula Mare a Brăilei... 20 Septembrie 2008. Pentru o
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]