18,914 matches
-
interviul jurnalistic, simplu, și cel de literat, erudit, rotund, cu bază teoretică a discuțiilor, lecturi preliminare și concluzii de rafinament.) Baza ideatică a convorbirilor acoperă tot spectrul cultural actual, de la fenomenul televiziunii la politică, de la muzica simfonică la critica literară. Mărturisesc că majoritatea interviurilor mi s-au părut egal de interesante, cu problematizare amplă și complexă, cu teme coerente și dezvoltare, aproape interviuri construcție, aș zice, într-o logică a discursurilor hibridizate, destul de la modă azi, interviuri narațiune. Nu altfel se
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
lectură de la eu la tu - mi-au confirmat-o și alți cititori ai jurnalului, care o cunoșteau pe Gabriela Melinescu doar din scris, unii din ei foarte tineri, care o descopereau doar din acest jurnal. În jurnal fără secrete, cum mărturisește la un moment dat autoarea, scris în caiete care nu trebuia să fie ascunse pentru că n-aveau nimic de ascuns (dar nu era însăși limba română în care erau scrise o limbă secretă în Suedia, cum ar fi și suedeza
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
ritm în care coexistă mirarea în fața lumii, iluminările metaforice, rugăciunea isihastă a inimii - revenind mereu - și asceza artei, expresiile unui sensorium bogat și intens și tăcerea care dă putere cuvîntului. Poetă a marilor ceremonii interioare, Gabriela Melinescu stăpînește meșteșugul, cum mărturisește ea, de a scrie "într-o limbă fără limbă", de a spune și de a nu spune, de a folosi cuvintele și necuvintele, de a se plasa la interfața dintre scris și nescris. Astfel, în iulie 1986, ea notează: "îmi
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
bine spus, după ce au trecut printr-o fază de valorizare istorică, apoi prin una "estetică" și în fine prin una îndatorata expresivității involuntare, deci gratuite, textele literaturii vechi - romane și în general est-europene - își dovedesc importantă prin felul în care mărturisesc despre cultura eurilor multiple, a asumării diferitelor identități într-un scop bine definit și urmărit într-un proiect coerent, despre capacitatea acestei literaturi de a încorpora și utiliza modele culturale ieșite astăzi din uz, dar definitorii pentru tiparele de gîndire
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu bonomie cât de mult îi plăcea să privească oamenii umblând vioi pe stradă, plimbându-se sau tăifăsuind nepăsători prin cafenele. A fost eliberat din închisoare în mai 1962, înainte de venirea lui Dinu, și a murit la 26 aprilie 1963
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
Repet, nu sînt Memorii construite, chibzuite, cizelate, logic organizate, ci doar amintiri răzlețe, impresii fugare, mărturii și mărturisiri. Să rămînă ca o oglindă - o oglindă spartă, o oglindă tulbure, brumată - a unei îndelungi trăiri departe de țară" (p. 5). Așa cum mărturisește, autorul se mulțumește, cu modestie, să reproducă în stilul său liber-jovial fapte pe care le-a trăit sau la care a fost martor, fără însă a coborî în analiză spre cauze sau a se arăta atras de tentații comparatiste. în
Un om norocos? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/14803_a_16128]
-
știu alții cum sunt, dar eu mă vait. Cum mă doare ceva, cum încep să mă aolesc. Nu e foarte frumos din partea mea, știu, dar ăsta e adevărul și de-asta am și ales să mă fac singură de râs, mărturisindu-vi-l. Deseori, printre văicăreli, mă distrez împreună cu Nic, imaginându-mi cam ce fel de băbuță o să fiu. Conversațiile mele cu copiii cred că vor arăta așa: - Alo. Bună, mamă, ce faci? - Bine, mămică, uite bine, p-aici prin casă
Mă vait by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21231_a_22556]
-
Aici, într-o fosta școală (regimul desființase, oricum, toate formele de educație), un fost profesor a pus la punct una dintre cele mai înfiorătoare camere de tortură ale modernității. Miile de prizonieri care au suferit aici erau schingiuți pentru a mărturisi crime imaginare. La sfarsitul calvarului îi așteptau aceleași camioane care îi duceau la Cheoung Ek, în afară capitalei, pentru a fi executați. Singurii supraviețuitori ai S-21 au fost cei câțiva prizoneri care mai erau în viață la căderea regimului
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
iar dintre acestia aproape jumătate sunt bisericoși. De multe ori mă întreb cum de încă suntem prieteni, mai ales că rezist cu greu tentației de a comentez când vine vorba de religie, în special de modul în care este propavaduita. Mărturisesc că cred că m-aș fi simțit atras mai mult de religie dacă ar fi fost taman pe dos; scurt și la obiect. Probabil că de aceea eu sunt unul și prietenii mei mai mulți. Mai mărturisesc însă că “it
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
care este propavaduita. Mărturisesc că cred că m-aș fi simțit atras mai mult de religie dacă ar fi fost taman pe dos; scurt și la obiect. Probabil că de aceea eu sunt unul și prietenii mei mai mulți. Mai mărturisesc însă că “it’s a beautiful day and I can’ț see it” mi-a umplut sufletul de compasiune, pe când “I’m blind, help me” a fost doar un fel de “beep” care-mi semnala că trebuie să fac o
Puterea cuvintelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82502_a_83827]
-
improvizează. Când aude că e ziua mea, sare să mă pupe. Mă crispez puțin, mă uit în jur - nu sunt decât o cameră și un aparat foto, ambele în mâinile prietenilor. Mă las pupat. La plecare, tânăra liber profesionistă îmi mărturisește candid: Știi, eu mă așteptam să discutăm mai mult despre ecologie... Prima întrebare după ce urc, fără ea, în mașină: E o actriță foarte tare sau e pe bune? E pe bune. Nu-mi vine să cred, mi-ați adus o
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
Dragoș Bucurenci Mărturisesc, în final, o idiosincrasie privată: nu mai suport să văd intelectuali aplaudînd frenetic politicieni. Sînt de acord să-i ajute, să lucreze pentru ei, să-i flancheze. Dar nu vreau să-i văd aplaudînd în turmă. O sa ziceți că așa
Labele poc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82674_a_83999]
-
de hartie la magazine (cu toate că sunt mai scumpe), am în casa doar becuri economice, am plantat destui copaci și alte verzituri la mine în curte și la casa de la țară, fetița mea duce maculatura la școală în vederea reciclării, etc. însă mărturisesc faptul că primele elemente din enumerare le fac pentru a nu plăti niște bani degeaba și pentru propria-mi sănătate, iar chestia cu maculatura îi este folositoare fiica-mii la scoala, pentru că adună extra merits. pe cale de conecinta amprenta mea
De la repetiţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82639_a_83964]
-
bunăoară, opera prin excludere; după consumarea dramatică a perioadelor totalitariste, epoca actuală operează prin includere. Specificul tradiției și al culturilor naționale nu poate fi pus în primejdie într-un mediu al libertății de expresie și de manifestare " (p. 250). Autorul mărturisește, așadar, că abordarea sa "a avut în vedere o recitire a sensurilor tradiției din perspectiva orizonturilor de percepție și de înțelegere ale lumii contemporane (p. 249) și că, după lecturi, în sfârșit, consistente din Nichifor Crainic și din Nae Ionescu
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
cea mai autorizată sursă posibilă. L-am scos pe ofițerul de la comunicații "la plimbare", necutezând să dau ordin ca unul dintre diplomați, obligați prin regulament să facă acest lucru. Și-am bătut străzile din jurul casei, vorbind vorbe, până mi-a mărturisit că nu știe unde ne aflăm, deși eram la doi pași de incintă. Contrariată de întârziere, soția sa nu i-a dat crezare, și ca să se convingă apelase la practica aborigenilor, ascultându-mi "apartamentul", pe brânci, cu cratița. Câteva luni
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
cum se crede. Ba, chiar din contră: de cele mai multe ori, mirosul nu produce decât senzații neplăcute, îndepărtează un om de altul și-l ispitește prostește pe cel nesătul. Era atât de convins de toate astea, încât nici nu i-a mărturisit nimănui ceea ce a pățit iarăși. Nici măcar soției nu i-a spus nimic, de teamă că aceasta ar putea să înțeleagă ca pe o nenorocire norocul ce a dat peste el. De ce să-i facă sânge rău? (Într-o seară, îi
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
care vocea poetică relatează ceea ce (i) se întâmplă în acest stil neutru, de raport. Să ne oprim deocamdată la cel dintâi volum. Chiar din primul vers al poemului inițial aflăm un fapt care, în sine, pare prea puțin verosimil. Poetul mărturisește, abrupt, (începând versul cu majusculă, fapt cu totul excepțional), cum "a umblat odată cu o amintire în mâini". Ceea ce atrage atenția aici este abilitatea cu care eul poetic "jonglează" cu lumile - mai mult sau mai puțin adevărate, mai mult sau mai
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
de pildă), dar la o lectură atentă constatăm că ele se înfățișează mai curând ca niște eboșe, ca niște scheme sau cadre de roman în care nu se întâmplă de fapt nimic. Să fie acesta un mod indirect de a mărturisi atracția față de proză, fascinația pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
fie acesta un mod indirect de a mărturisi atracția față de proză, fascinația pe care o provoacă asupra autorului tot ceea ce are tangență cu ficțiunea narativă? Există argumente care ne îndreptățesc să credem că așa stau, în parte, lucrurile (mopete însuși mărturisește undeva: "am să scriu în sfârșit un roman lung, cu nenumărate personaje"). Proza bună ajunge întotdeauna la poezie, cum credea Pound, iar tentația prozei devine, dintr-o atare perspectivă, explicabilă. Dar mai e ceva. Dacă "mopete știe că nu-și
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Copilul de Aur, preluate cu behăituri descreierate de plenul invitaților. De ce mă săruți așa? / Oricum astăzi vei pleca, / Nu vreau, nu vreau mila ta, / Știu că ai pe-altcineva. Plină ochi, scrumiera de pe măsuța de cafea a vecinului zornăie stins, mărturisindu-și solidaritatea involuntară cu suferința iubărețului sedus și abandonat. În colțul din stânga sus al sufrageriei a apărut o crăpătură diagonală, care coboară până deasupra televizorului. Probabil că e acolo de ani buni, însă vecinul nu-și poate reprima impresia că
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
Dimisianu face semn că "Începe ședința!", toți așteptăm ca Adriana Bittel, ridicîndu-se de la masa ei, să intre în biroul de ședință, pentru ca apoi, șirul fiind deschis, în urma ei să putem intra cu toții. Odată, așteptînd să înceapă ședința, Adriana mi-a mărturisit: "Aici e locul în care vin fără să am conștiința că merg la serviciu". Sorin Lavric Misteriosul Cronicar Înainte de a o cunoaște personal pe Adriana Bittel, în redacția României literare, eram deja familiarizat cu scrisul ei, în dubla calitate a
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
Ioan Lăcustă ntr-o recentă discuție cu un distins cărturar, nu știu cum a venit vorba și despre modelele umane, intelectuale, care îți pot schimba cursul vieții. Mi-a mărturisit, cu o sinceritate pe care am primit-o ca pe un surprinzător dar, că acel model viu, care i-a modificat drumul vieții, destinul poate, deși cred că destinul ți-este dat, unul și același, neschimbat, încă de la zămislirea ta
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
așa, uneori, cochetând cu felurite chestionare sau alinturi de uz intern mă încercau și astfel de trecătoare gânduri. Ascultându-l pe distinsul meu interlocutor, gândindu-mă la puterea grozavă a întâlnirii cu un astfel de model despre care să poți mărturisi, după mai bine de jumătate de veac, că ți-a modificat viața, am simțit, după amar de ani și pornit și eu de-acum spre partea ultimă a vieții, că nu pot invoca nici un om care să-mi fi fost
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
oferit cărțile modele. Dar erau făpturi de cuvinte. Credeam în ele așa cum credeam în răsăritul Soarelui sau în duioșia bobului de rouă. Cum crezi frumuseților și minunilor Lumii. Nu aveau forța de a te urni să-i urmezi pe drumul mărturisit de ei. Nu numai eu am trăit în această neștiință. Majoritatea celor școliți în acel ciudat timp al formării noastre, când bunii noștri profesori se zbăteau între datoria de a ne spune ceea ce impunea programa și conștiința neputinței de a
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele necesare pentru a percepe fantasticul banalității și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încît să o poată vedea din interior. Pentru că asta făcea în felul lui și păcătosul care i se mărturisea. Numai că, pentru a trece dincolo de ceea ce s-a spus deja, acesta forța limita ajungînd să constate, bunăoară, că dacă Raskolnikov a îngenunchiat în fața Soniei Marmeladova, care era, totuși, o prostituată, i s-ar fi părut mai normal ca el
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]