1,021 matches
-
aici, ca o continuitate a arhetipului donquijotesc: și Eminescu este inhibat, chiar terorizat de lucrurile mărunte, de aspectele banale cu iz birocratic din societatea în care trăiește: "De mă voi pierde vreodată va fi desigur din cauza unui lucru de nimic, mărunțișurile acestea fiind cei mai aprigi dușmani ai mei."276 O aprehensiune identică mărturisește Camil Petrescu în jurnalul său ("Sau mai bine sub influența unei lecturi recente: om aruncat de viu în templul ploșnițelor.") 277, imaginea transferându-se prin izotopie în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a revoltatului oniric și tenebros, Jucăria este în primul rând o performanță de expresivitate a textului, un compendiu al tuturor stilurilor epice posibile, de la origini până în prezent, inclusiv al deriziunii tip Urmuz. Căci ce altceva ar putea să însemne inventarierea mărunțișurilor din nesfârșita magazie a memoriei inutile sau deturnarea visului și a viului într-o penibilă copie a vidului mecanomorf. Excepție face autenticitatea, chiar dacă subversivă, a vocabulelor ce califică diversele părți ale navei de război pe care Alexandru este îmbarcat alături de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
unul din Poemele în balans, "Neîndurătoarea"; poetul știe, de bună seamă, că mors certa, hora incerta, situându-se în aceeași tradiție (postaugustiniană) ce consideră moartea imanentă vieții, însoțind-o încă de la naștere: "pentru a cunoaște moartea/ în toate ale sale mărunțișuri/ îmbătrânesc pân' la durere". Poezia însăși, la rândul ei supusă vederii scindate, metamorfozei continue, ascultă de aceeași logică a asimilării dramatice a expierii, o etapă necesară în procesul devenirii ontologice având ca punct esențial exorcizarea ei. În acest sens trebuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu în stol, precum ciorile. Există condeie care adulează dezgustător pe cei de la care știu că au de câștigat, într-un fel sau altul. Personal, disprețuiesc ambiția de a-ți publica recenziile în volum, înainte de a deveni autoritate în materie. Mărunțișuri. Cât despre mine, pot să vă spun că am făcut în primul rând istorie a literaturii în câteva cărți, iar în altele eseistică pe teme literare. Apelului selectiv la critica de autoritate i-am adăugat punctele de vedere personale, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care să observăm tot ce se petrece împrejur, să fim atenți la sunete, la imagini, lumină etc., lucru pe care nu-l faci în mod obișnuit. Apoi ne-a trimis cu camera pe stradă și ne-a dat scurte exerciții, mărunțișuri. Scopul era să exersăm contactul cu realitatea, cu interlocutorul. Faptul de a te uita la realitate prin aparatul de filmat ne-a sensibilizat. Bineînțeles că filmam tot felul de enormități, care erau analizate la vizionări. După două săptămâni a urmat
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
trebuia să facem o schiță de montaj, pentru că venea o comisie de la ARTE ca să evalueze rezultatele workshop-ului. Apoi, toată post-producția a durat cam opt luni, în București. Structura, scheletul a fost construit în cele șapte zile, dar ritmul și toate mărunțișurile, atmosfera și sunetul au fost realizate în opt luni, timp în care am mai fost implicată și în alte două proiecte. Cu Ligia Smarandache am lucrat în perioada în care am făcut structura, la workshop, apoi a mai venit câteva
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
o poți premedita: ai lucrat la romanță, ai montat-o într-un fel, ai rămas cu ea în cap și la un moment dat vezi cadrul cu asistenta și ai făcut legătura. Lucrurile astea s-au întâmplat în timp. Sunt mărunțișuri care s-au adunat pe parcurs. Vă gândiți la un anumit public când faceți un documentar? Pentru cine ați făcut acest film? Întrebarea e, de fapt, de ce facem filme, de ce am ales meseria asta? Cred că nu se poate răspunde
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
mai mare angrosist de fierărie din Moldova a fost băcăuanul Faiviș Kleină, comerțul cu cherestea etc. Lista, incompletă, cu magazinele deținute de aceștia este la fel de concludentă: 11 magazine de galanterie, 3 de încălțăminte, 2 de lenjerie, 5 librării, 57 cu mărunțișuri, 1 de stofe, 6 cu porțelanuri, 3 de mobilă, 4 de olărie, 7 de pielărie, 14 de fierărie, 8 de sticlărie, 8 hotelieri, 128 cârciumari etc. Impresionează procesul de (autoămarginalizare, până la dispariția aproape totală, a negustorimii române din zona centrală
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
1901-1902, lista comercianților și industriașilor băcăuani cuprinde, dintr-un total de 44 de persoane fizice și juridice, numai cinci locuitori evrei (Venzel Singer - fabrică de cărămidă, V. Țenov - fabrică de cherestea, Arthur Ehrlich - împrumutător, H. Avram Focșaner - bancher, Herșcu Heimberg - mărunțișuri). Prezența evreilor pe această listă reprezintă un indiciu clar al accesării calității de cetățeni români. Pe listă mai sunt prezente trei instituții bancare (filiala Băncii Naționale, Banca Agricolă și Societatea de Asigurări „Carpați”), în vreme ce majoritatea alegătorilor - 36 la număr - era
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acord cu Banca Națională a României, a decis să sporească emisiunea monezilor de 5 lei, în valoarea de 25 milioane de lei. În realitate, s-a emis numai jumătate din această valoare, emisiunea fiind oprită atunci când s-a văzut că ”nevoia simțită de mărunțiș era îndestulătoare”. În expunerea de motive a proiectului de lege pentru ratificarea autorizației date Băncii Naționale de a emite bilete de 5 lei se menționa că după izbucnirea războiului s-a produs ”o contracțiune monetară care se traduce printr-o
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
și cred că nu numai ei, mergeau la moară cu căruța bucșită de saci cu boabe de porumb sau de grîu, măcinau și veneau acasă ușor chercheliți, dar mulțumiți și veseli, făceau datorii la brutărie, măcelărie, pescărie, la prăvăliile de mărunțișuri de tot felul, crâșmele nu făceau excepție, și la salar plăteau până la ultima centimă, pentru ca a doua zi s-o ia de la capăt cu datoriile; umpleau toamna podul cu cartofi, ceapă, usturoi, fructe uscate și în stare naturală, făceau vin
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
intrat înăuntru. Am aprins o țigară și am dat peste cap un wisky mare atât de repede încât barmanul s-a uitat la mine pieziș, cam cu bănuială și repede, mi-a umplut din nou paharul. Apoi i-am cerut mărunțiș și m-am îndreptat spre telefonul din perete. - Alo, Niki, salut. Alo. Te-am căutat dimineață pe la ora 10 pe-acasă dar nu erai. Ah, da, uitasem. Da, uitasem că aveai întâlnire la ora aceea cu mătușa ta, parcă Vera
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ce se construia pe mal. O orchestră de țigani (boemieni), tocmită pentru nuntă, le cânta lucrătorilor cântece de circumstanță. O ceată obraznică de copii de ambele sexe, tot țigani, țopăiau pe jumătate goi, fără pic de rușine, cerșind cu îndrăzneală mărunțiș de la trecători. Ne-am notat cu grijă acest mic tablou printre amintirile noastre ca pe o inițiere în datinile și obiceiurile unei țări așa de inedite pentru noi. Capitolul 2 București Originea și sensul acestui nume • Orașul plăcerilor • E vorba
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dus foarte sigur pe strada pe care o căutam. Era departe de stație și în afara bulevardului principal, spre câmpie, doar cu câteva case, plină de gropi, hârtoape... - Na, mă, și ție, i-am zis băiatului, și i-am dat niște mărunțiș. Dobrinescu era acasă și în mod bizar singur. Nu era o casă, ci un fel de dărăpănătură, cu o singură odaie. în odaie, frig ca afară. - Ce dracu faci tu aici? l-am întrebat. Stătea în pat și citea, învelit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nevoie de iubire și sunt vrednici de ea. Apoi azi nu-i mai era frică de nimica în lume, nici de singurătate și nici de mulțumire, doar pretutindeni sufletul lui găsea pe Dumnezeu viu, în toate minunile și în toate mărunțișurile vieții. Poftea mereu din adâncimile inimii să se umilească și să ceară iertare oricui a greșit vreodată cu gândul ori cu fapta. În fiece minut descoperea prilejuri noi de bucurie și iubire, ca un copilaș, în fața căruia lumea și viața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Fata se ciorovăia cu ordonanța, cerîndu-i să ducă și ea un geamantan, iar Petre refuza cu mândrie, explicîndu-i că n-are nevoie de ajutorul nimănui și că de altminteri bagajele sunt mai ușoare fiindcă domnul locotenent a lăsat acasă multe mărunțișuri nefolositoare la război. Apostol nu se putu stăpâni să nu se amestece: ― Lasă, Ilona... De ce să te ostenești tu? Poate duce soldatul și mai greu... Fata groparului zâmbi mulțumită, parcă numai atâta ar fi așteptat, și pe urmă, în vreme ce Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cea mare, unde zăbovi mai mult. Ieși întovărășit de un ofițer, zgribulit și somnoros, care bufnea supărat: ― Cel mai cuminte ar fi fost să-l ții la tine, la sector, până dimineața... Dacă o să mă sculați din somn pentru toate mărunțișurile... ― Dacă-ți iei tu răspunderea, eu n-am decât să-i dau drumul! zise Varga nervos, mai ales pentru că aghiotantul vorbea de față cu Bologa. Eu mi-am făcut datoria... ― Datoria, datoria, murmură ursuz ofițerul. Ziua, noaptea, datoria... La vreo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cele de scris, mereu nehotărât. Apoi deodată se întoarse și zise către Bologa, nervos, aspru: ― Scoate absolut tot ce ai în buzunare! Apostol cu rămășițele surâsului de adineaori pe față, se sculă și-și goli buzunarele. Un soldat îi luă mărunțișurile din mâini și le puse pe masă. Varga se uita pe sub sprâncene. Liniștea prizonierului îl supăra. Vru să ordone soldatului să controleze dacă... Pe urmă își mulcomi mânia printr-o înjurătură strivită în dinți, se așeză și cercetă pe rând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sec, fals, frecîndu-și coșul pieptului cu palmele, ca și când ar fi încercat să-și mulcomească bătăile inimii. Simți în buzunarul tunicii fâșâit de hârtie și se opri voios: ― Acuma să vedem scrisoarea mamei, s-o înțelegem... Doamna Bologa îi scria numai mărunțișuri de prin Parva, despre cunoscuți și necunoscuți. Că Pălăgieșu se laudă că Apostol i-a cerut iertare, că Marta vine mereu pe la ea și se consideră tot logodnica lui, că Domșa îi zice tot "cuscră", că a făcut multe bunătăți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe omul actual. Nu se știe ce ne va aduce viitorul. Nu scriu la calculator. Contactul cu pixul mi se pare un gest senzual. Fără iluzii, parcă am fi marțieni. Chiar crezi că îți iartă Dumnezeu păcatele dacă dai ceva mărunțiș unui cerșetor bețiv? Uneori iubirea este drumul modernizat spre deziluzii. Am crezut că reușim să-l transformăm pe prigonitul din noi în apostol. Viciile trec drept agenți publicitari ai fericirii. Toți parveniții se cred la per Tu cu Dumnezeu. Toți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și cu nostalgie înapoi. Trecutul poate fi soclu, nu aripă.. În artă, timpul este bidiviul nărăvaș care azvârle din șa orice călăreț improvizat. Există un timp al publicării operelor și altul - al asimilării lui. Unii își lasă toate proiectele pentru mărunțișul de viață al bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi și pisicile maronii completau tabloul viețuitoarelor mării din năvod, alături de vestiții curcani sălbatici care se strigau prin curtea fără de sfârșit a pescarilor; când aveau nevoie, pescărușii erau momiți în plase cu o mână de mărunțiș: ceatal, hamsii, rizeafcă albă, gingirică, aterină și bacalia vicioasă fiindcă marea secătuită refuza să mai dea altceva drept hrană și trebuia văzduhul de lumină să satisfacă cererea neostoită a omului. Au despicat mai mult decât suficient trecând prin spălătoria vieții
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect; pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul apropiat; dogorești și ți se scurge
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să fiu multă vreme de aici înainte... muza care mă inspira ne-a condus încă 2 etaje într-un foișor, pe scările cele mai înguste și abrupte, ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunțișuri. Erau cele mai vechi, yală și ușă din lume... s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar ușa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârțâit misterios. Trebuia să pătrundem într-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Carole e treaba mea și numai a mea. Urmează o pauză. Neonul ăla fluorescent pâlpâie din nou. Nu-i de mirare că mă simt ca un rahat aici. N-ar putea puțoii ăia zgârâie-brânză să cheltuiască mai mult decât puțin mărunțiș pe Întreținerea rahaturilor ăstora simple? Gus vine până la mine și trântește o cană plină cu cafea pe biroul meu. — Bruce... trebuie să te văd. M-am simțit atât de singură de când l-am părăsit pe Bob. Chiar m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]