8,850 matches
-
grăsimea cărnii lui va pieri. 5. Se va întîmpla ca atunci cînd strînge secerătorul grîul, și brațul lui taie spicele; da, ca la strînsul spicelor în valea Refaim; 6. vor mai rămîne doar cîteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe vîrful crengilor, patru sau cinci, în ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel. 7. În ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, și ochii i se vor întoarce spre Sfîntul lui Israel; 8. nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de șocolată, dar cum totdeauna la întrebările mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un fel de încredere; e și ridicol să cumperi cutii de sardele la mare. În fața cârciumii lui sunt câteva mese. La una din ele văd uneori pe un civil cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și pentru mine... Și nici o garafă de vin cu trei pahare, să cinstim la tejghea ori la masa din fund, ocupată în parte de câțiva țărani, care trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. - Domnișoară, dă-mi un kilo de măsline și testeaua asta de co vrigi! (Era singura marfă acceptabilă pe care o vedeam în dugheană.) Neputîndu-mă opri la timp pe povârnișul apucat, cerui superbei domnișoare și restul mărfii din dugheană: o jumătate de cracatiță atârnată strâmb într-un cui
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase din scrumbia de aseară și privi mai Întâi spre geam, apoi spre Mașa, cu nespusă melancolie. Fața sa de culoarea smochinelor verzi se Încreți, apoi se destinse Într-un zâmbet. Pesemne mesteacănul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mărfii“ pe care o transportă și pe care o denumesc „scrumbie“. După ce locomotiva Își umple rezervoarele de apă și cărbuni, trenul se pune În mișcare. Și aceasta se repetă mereu la fiecare oprire. Retrași În compartimentele lor, soldații mănâncă scrumbii, măsline, chiar și icre de Manciuria. Au de Îndeplinit o misiune delicată și răsplata e pe măsura muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
avânt. La un moment dat, numărându-i, Îi veni ideea să Întindă o masă mult mai lungă decât la aceea la care petreceau și trimise pe doi dintre ortacii săi să aducă dulapi groși de cherestea și niște butoaie de măsline. Tovarășii Îl ascultară, iar Ippolit, punând scândurile pe cele trei butoaie și acoperindu-le cu o prelată făcută dintr-o pânză de cort, Îi pofti să-și așeze lădițele În dreapta și În stânga sa. Când tovarășii săi se așezară, șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
are decât“, Își spuse ea și Își acompanie cuvintele cu un chicotit atât de nefiresc, Încât vizitatorul o privi nedumerit, ridicând din sprâncene și clătinând din cap. - Slăbiciuni muierești, conchise el, luând de pe platou o bucățică de caș și o măslină. Deodată, În timp ce discutau, un nor roșu lunecă pe cer și lumina zilei Începu să scadă, spuzind pân’ la crepuscul. Un fulger brăzdă Întreagă zare, urmat de un tunet ce se sparse În ecouri. Luna care abia se Întrezărea la orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
câte doi trei rinichi de porc la fiecare porție și tot atâtea măduvioare...Murim de foame, mai zise el privind cu subânțeles la sticlele de Coniac golite. Așa, iar până ce se rumenesc fripturile, ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
el privind cu subânțeles la sticlele de Coniac golite. Așa, iar până ce se rumenesc fripturile, ce putem ronțăi...?” Patronul propuse:. „Puțin cașcaval, măsline și niște brânză de oaie... Polipeanu, strâmbă nasul. „Astăzi la birou, ma’m Îndopat cu brânză și măsline...” „Atunci, o saramură de pește...?” „Cu mămăliguță...?” „Mai Încape Îndoială?” Patronul-ospătar, fusese bine inspirat: saramura de pește o devorară cu sălbăticie, iar În momentul când Își facu apariția cele două platouri pline vârf cu comanda anterioară, Atena făcu ochii mari
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se transformă. Și nu din cauza noastră, a ’telectualilor civilizatorii, cu atât mai puțin din cauza politicienilor care manageriază menajeria bunurilor publice. Ci din cauza exodului la muncă în lumi care n-au stat să caște gura la dialogul cu veșnicia. Din cauza căpșunelor, măslinelor, construcțiilor, menajului și chiar și a prostituției învățate în stil vestic. E clar însă că astăzi Andrei m-a făcut să gândesc că am în față mai puțină Americă și e cazul să mă bucur de ea, așa puțintică cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
parte de mult noroc din moment ce am reușit să găsim o locuință într-un asemenea stabiliment, ținut de un pribeag din Granada. Acesta a trimis pe unul dintre robii săi să ne cumpere de la Piața Fumului peștișori prăjiți, colțunași cu carne, măsline și câțiva ciorchini de struguri. Iar pe pragul ușii ne-a pus și un vas cu apă proaspătă pentru noapte. În loc de câteva zile, am rămas aproape șase săptămâni în acel han, până când hangiul însuși ne-a găsit, nu departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
e în pragul războiului și va suferi de foame din pricina lui Otho al tău! încheie, aruncându-i lui Antonius o privire plină de dispreț. — Cu mine, poporul Romei nu va suferi de foame. Aplecat deasupra unui vas cu ficat și măsline, Vitellius privi în sus spre Antonius. — Tot vrei să mă convingi să las Roma și Imperiul pe mâna lui Otho? Antonius se strădui să răspundă calm. Vorbi îndelung, încercând să-i aducă lui Vitellius argumente logice, după cum îl sfătuise Otho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de el. Dar eu te-am învățat să ții foamea și setea sub control. Azi-dimineață, înainte să începem antrenamentul, mi-ai ordonat să nu mănânc și să nu beau nimic, zâmbi Valerius. Vântul aduce miros de legume prăjite cu usturoi, măsline negre... cicoare coaptă, scrumbii, capere, brânză de capră... — Ai înțeles deci că trebuie să ții un regim special. Proculus puse o mână pe umărul lui Valerius și porni cu el spre cantină. — Vei mânca foarte puțin. Numai așa vom reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se apropie. — Liniștește-te... Sabinus se îndepărtă de el. Vitellius se sprijini atunci de o coloană a templului. Lacrimile îi brăzdau obrajii grași, plini de vinișoare roșii. Listarius lăsă jos coșul și scoase din el o bucată de pâine cu măsline. Vitellius i-o smulse din mână și începu să mănânce, fără să se oprească din plâns. — Liniștește-te, zise din nou Flavius Sabinus. Deși glasul îi era slab din cauza vârstei și a necazurilor prin care trecuse, în tonul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tău Ca de iubiri învinse ? ! Un fost poet, și-al nopții hău, Pe uliți ninse. Un plâns iernatic, innoptat, Cu viscol de urgie - În ceasul greu, întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de a alege vinul. A ales unul australian, care trebuia să fie ceva special. Era OK. Sunt mai degrabă adepta vinului la cutie. Chelnerul ne-a adus un coș cu pâinici asortate împreună cu un bol din sticlă cu ulei de măsline în care să le înmuiem; am luat o chiflă cu roșii uscate și am mușcat din ea. Mergea bine cu vinul, cel puțin. Chelnerul s-a retras și brusc m-am simțit neliniștită. Stând lângă Sebastian așa de formal, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ridicând din umeri. Cine mai știe de raci, în ziua de azi? Când ai mâncat așa ceva ultima dată? Ca să nu te-ntreb de când nu te-ai mai scufundat în... Să prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari, negre, lucioase, sclipind uleios ca niște agate negre sub razele policandrului. Le priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de raci, în ziua de azi? Când ai mâncat așa ceva ultima dată? Ca să nu te-ntreb de când nu te-ai mai scufundat în... Să prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari, negre, lucioase, sclipind uleios ca niște agate negre sub razele policandrului. Le priveam absent, gândindu-mă ce aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai scufundat în... Să prinzi raci... Am ridicat din umeri. — Și cu ulei de măsline, a continuat ea. Neapărat de măsline. Îi dă un gust așa, mai aparte, mediteranean. Rămăseseră pe masă, printre alte bucate, și două farfurioare cu câteva măsline. Mari, negre, lucioase, sclipind uleios ca niște agate negre sub razele policandrului. Le priveam absent, gândindu-mă ce aș mai putea să-i spun femeii de lângă mine. Câteva cuvinte, doar pentru ea, să-i pară că vin din timpul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aș mai putea să-i spun femeii de lângă mine. Câteva cuvinte, doar pentru ea, să-i pară că vin din timpul acela în care îmi înfierbântase de multe ori închipuirea. Știam că nu mai sunt asemenea cuvinte. Am luat o măslină și mi-am trecut-o pe buze, ca și cum aș fi sărutat bobul acela uleios, ca și cum i-aș fi mușcat ei sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o măslină și mi-am trecut-o pe buze, ca și cum aș fi sărutat bobul acela uleios, ca și cum i-aș fi mușcat ei sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care poate arde cât de mult nici nu gândești, atunci când Templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
buze, ca și cum aș fi sărutat bobul acela uleios, ca și cum i-aș fi mușcat ei sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care poate arde cât de mult nici nu gândești, atunci când Templul e distrus și altă lumină nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fi sărutat bobul acela uleios, ca și cum i-aș fi mușcat ei sfârcul țâței, ca și cum mi-aș fi uns cu seva ei uscăciunile. — Evreii, i-am arătat femeii de lângă mine măslina, cred că destinul lor e ca al măslinei. Abia strivită, măslina dă tot ce are mai bun în ea, uleiul ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care poate arde cât de mult nici nu gândești, atunci când Templul e distrus și altă lumină nu mai este să-i trimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ăsta nemaipomenit după care umblă toată lumea. Un ulei sfânt, care poate arde cât de mult nici nu gândești, atunci când Templul e distrus și altă lumină nu mai este să-i trimită Domnului ruga. A întins mâna și mi-a luat măslina, ca și cum ar fi cules un bob de strugure din ciorchinele palmei mele. Și-a apropiat-o și ea de buze. De unde știi asta? Ești evreu sau vorbești tot în metafore? La noi, la Botoșani, se povesteau astfel de lucruri de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privea concentrată, îngândurată. Apoi, ca și cum și-ar fi amintit că mai avea ceva de spus despre versurile acelea, a continuat: „Știi, la Hanuca, ne amintim de cănița cu ulei care a rămas după ce grecii au profanat Templul. Era ulei de măsline, care întreținea lumina rugăciunii în Templu. Cât rămăsese nu mai putea arde decât cel mult o zi. Minune a fost că a ars neîncetat opt zile. De atunci, de Hanuca, aprindem cele opt lumânări și ne bucurăm. Untdelemnul de măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]