643,422 matches
-
erau din nou acolo, radiind de o energie regăsită ca prin farmec. A circulat chiar un zvon cum că însăși Sanctitatea Sa, îngrijorat de durerile care îl sileau să-și lase de izbeliște răspîndita-i turmă, a recurs - e adevărat, luîndu-și enorme măsuri de precauție, ca să păstreze discreția absolută - la noul sanctuar al științei, de unde s-ar fi întors cu o reînnoită vigoare... După ce ajungeau din nou acasă, acești privilegiați îi fericeau pe cei mai apropiați lor împărtășindu-le povestea marii experiențe, oferindu
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
sanatoriul destinat clienților de proveniență locală. Acesta în care ne aflam, rezervat străinilor, era mult mai confortabil, mai luxos și îngrijirea era mai bună; era, într-un cuvînt, de preferat - și cum îi fusesem simpatic, mă sfătuia să iau această măsură de prevedere: i-ar părea rău ca entuziasmul ce-l pusesem în învățarea limbii ei materne să aibă repercusiuni nedorite asupra mea. (...) Bineînțeles că i-am urmat sfaturile. Așa cum mi-a indicat, am păstrat pentru mine rodul asiduității mele lingvistice
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
cu ea să îi pun o întreagă serie de întrebări despre organizația căreia îi încredințasem justificatele mele aspirații la un trai lung și înfloritor. Rutina tratamentului - injecții, pastile, regim special de alimentație și exercițiu fizic - nu m-a impresionat peste măsură. Am început să îl îndeplinesc fără entuziasm, pasiv, în timp ce cu nerăbdare abia așteptam următoarea discuție cu doctorița cea amabilă. Nu a trecut mult pînă ce s-a produs această următoare discuție. Și după ea, imediat și alta; iar după aceea
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
sceptici, sinonimi. În primul rînd, optzecismul ca atare e un concept destul de vag, el definind pentru unii o generație biologică - simpla simultaneitate temporală - însumînd opțiuni artistice extrem de diferite, dar fiind pentru alții expresia «noii sensibilități» postmoderne, reductibilă însă, în mare măsură, la poetica lunediștilor, falanga bucureșteană a Cenaclului de Luni condus de Nicolae Manolescu. Cum, mai ales în acest al doilea sens, a devenit pentru unii criteriu de valoare în sine, «optzeciști» apărînd la mulți ani și după sfîrșitul deceniului nouă
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
Interpretările pe care Constantin Noica le-a dat unora dintre cuvintele românești în sistemul său ontologic au fost primite cu o anumită ( justificată) rezervă în tabăra lingvistică. De fapt, filozoful a anticipat această reacție și a încercat să-și ia măsuri de precauție: în Cuvînt împreună despre rostirea românească, acolo unde întru e discutat mai pe larg, sînt citate dicționare importante în primul rînd, cu justificate cuvinte de laudă, Dicționarul academic din 1934 -, și sînt de mai multe ori evocați filologii
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
pentru o idee, pentru o cauză, o misiune, un adevăr propriu. Întrebat de un ziarist de ce a ținut să pună în scenă "Mobby Dick", opera lui Mellvile, Vittorio Gassman răspundea: "Este o poveste de nebunie, de sfidare, de depășire a măsurii și asta îmi place". Octavian Paler spune și el undeva că în conflictul dintre cumpătații înțelepți și acei nebuni care uită de poruncile prudenței, de calculul probabilităților și intereselor proprii, care "au îndrăznit, au crezut și iubit fără măsură" ( sublinierea
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
a măsurii și asta îmi place". Octavian Paler spune și el undeva că în conflictul dintre cumpătații înțelepți și acei nebuni care uită de poruncile prudenței, de calculul probabilităților și intereselor proprii, care "au îndrăznit, au crezut și iubit fără măsură" ( sublinierea mea), este înclinat să ia partea ultimilor, ca fiind cei care dau "glorie sufletului omenesc". Și îl citează drept pildă pe mitologicul Icar. "Un om rezonabil rămîne cu picioarele pe pămînt, nu își lipește aripi cu ceară și nu
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Wagner etc. -, dar și de spiritul improvizatoric cel mai radical (modelul dvs. tutelar fiind John Cage); nu în ultimul rând mi se pare dificil să abordez o ființă atât de paradoxală, care se consideră în egală măsură de un "optimism incurabil", dar și de o "nostalgie incurabilă" și pentru care universul copilăriei nu încetează să reprezinte un "prezent de grație", un "prezent infinit"- imposibil, chiar inadmisibil de a fi propulsat în viitor ca amintire ? Sunteți dvs. o
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
iubesc natura, peisajul etc. Mă număr printre persoanele foarte entuziaste și mi-am păstrat toată viața entuziasmul copiilor. Așadar, am o serie întreagă de ma- eștri din trecut, dar, relația lor cu prezentul ține tocmai de genialitatea lor și de măsura în care erau foarte moderni și foarte novatori la timpul lor. În ceea ce privește poziția mea de astăzi, numele meu a fost legat de postmodernism; dar și aici am de făcut o precizare: postmodernismul reprezintă epoca noastră în întregime. Există postmodernism în
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
peste momentul acrobatic și să ne întrebăm: avem a face oare, în cazul postmodernismului, cu un curent literar, cu o paradigmă sau doar cu o modă, deci cu un fenomen prin definiție pasager, efemer? Orice s-ar zice, socotește cu măsură Mircea A. Diaconu, postmodernismul a izbutit să polarizeze dezbateri dintre cele mai importante ale ultimelor decenii, în domeniul culturii și creației, în încercarea lor de-a reflecta o seamă de realități umane schimbate în mod evident, o sensibilitate înnoită, sau
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
doar acuitatea conștiinței îi refuză calificativul inocenței paradiziace. Dar e oare pe deplin acceptabil acest "sfîrșit al istoriei"? Am putea primi cu resignare această escatologie a spiritului creator? Se pare că nu Din comentariile ce ni se oferă sîntem în măsură a întrezări două tipuri de reacție la anistorismul antrenat de postmodernism. Pe de o parte, se manifestă ceea ce am putea numi recursul la subistorie. Refractară la gravitatea solemnă a pedagogiei istorice, la umanismul său înghețat, creația postmodernă cultivă o abundență
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
acest titlu Parchetul Curții Supreme își dezvăluia preocuparea de a vedea în ce temei Curtea de Apel București a dat cîștig de cauză APADOR-CH. Cum nu numai Cotidianul a crezut că Parchetul CSJ va respecta legea, reacțiile au fost pe măsură în mai multe ziare. l NAȚIONAL și-a anunțat cititorii la începutul săptămînii trecute citînd-o pe Rodica Stănoiu, ministrul Justiției: "Procurorul general nu va mai putea înainta recursuri în anulare". Pînă aici totul ar fi în regulă. Numai că tot
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
cei 12 ani și jumătate ai Lolitei, cei 23 de ani ai Ralucăi reprezintă o vîrstă... decentă). S-ar mai putea, eventual, vorbi și de o anumită cheie de lectură revelată în ultimele pagini ale romanului lui Nabokov. În egală măsură romanul lui Mihai Zamfir ar putea fi o rescriere a Luceafărului sau, cu semn schimbat, a Enigmei Otiliei ( dispariția Ralucăi cu un tînăr în detrimentul personajului mai matur) ori a mult mai recentului roman al Norei Iuga, Sexagenara și tînărul ( amestecul
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
și într-un fel mai puțin impregnat de viziunea scenografică, în Castelul, la fel de accentuat ca și în America, aceasta acoperă întreaga realitate a narațiunii. În Castelul, procedeele sunt cu atât mai surprinzătoare, cu cât ele nu privesc decât în mică măsură Castelul propriu-zis: scena desfășurării este satul de la picioarele castelului. Din acest sat, K., deși prevăzut cu o funcție bine precizată pentru angajarea la castel, ca "măsurător de terenuri", nu va reuși niciodată să iasă. În acest sens, tema romanului este
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
Eugenia Tudor-Anton Vocea unui actor este în așa măsură expresia talentului încât constat că ea, vocea, mi s-a fixat în auz ca o componentă esențială a personalității lui unice. Vocea actorului este indisolubil legată de ființa lui. Jocul ni se întipărește în memorie prin acel indicibil sunet al
VOCEA by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/14045_a_15370]
-
sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că în trăire Augustin devenise creștin, în gîndire rămăsese neoplatonician. E ca atunci cînd o metamorfoză sufletească, izbucnind dintr-o dată, nu-și poate găsi, ca formă intuitivă de înțelegere a lumii, o optică pe măsură. Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creștin, ci ai unui filozof. Intuițiile îi rămăseseră la stadiul reprezentărilor platonice despre lume. Augustin e cazul tipic de filozof la care sentimentul o ia
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
ghid decît cuvintele Bibliei, credința în Hristos și subtilitățile filozofiei platonice. Rezultatul va fi o operă la care posteritatea creștină se va raporta ca la un monument de sclipire impresionantă și deopotrivă ambiguă, dovadă că Augustin este studiat în aceeași măsură de teologi și de filozofi. Și mai este un amănunt demn de a fi pomenit în cazul lui Augustin. Dacă hotărîrea de a se creștina a fost luată fulgerător, ea a căzut pe un teren sufletesc pregătit de o prealabilă
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
Preda Buzescu și hanul tătar se bat cu spadele care se frîng. După Bolintineanu, tătarul scoate o secure mică, dar adversarul ripostează cu o măciucă mare și rămîne biruitor. La Coșbuc, Mihai Viteazul poartă în schimb o secure mare, pe măsura lui, fiind înalt se pare de peste doi metri. Nu e de mirare că Pașa Hassan îl vede ca pe un munte și evită să-l întîlnească. Personajele literaturii noastre sînt destul de agresive și folosesc un arsenal variat. Dar nu se
Agresiuni, încăierări și arme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10392_a_11717]
-
culmile măiestriei în rolurile mozartiene. Cine se gândește la Donna Elvira, de pildă, din Don Giovanni, o are imediat în minte pe Elisabeth. Inteligența expresiei, a frazării, acea linie de canto perfectă pe care o avea ne dau pentru totdeauna măsura supremă a artei sale și a ceea ce înseamnă interpretarea mozartiană. Apărusem deja cu succes în rolurile de soprană dramatică din operele lui Mozart, când m-am gândit să trec odată cu Elisabeth Schwarzkopf acest repertoriu extraordinar, în care eram solicitată tot
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
mai intens, și în care era depozitara tradițiilor moștenite de la Bruno Walter, Wilhelm Furtwängler sau Herbert von Karajan. Din semnul Săgetătorului, ca și mine, m-a primit ca pe o veche cunoștință, ca pe o prietenă, și am parcurs împreună măsură cu măsură rolul Donnei Elvira timp de două ore. A doua zi ne-am întâlnit din nou și tot ce pusesem la punct funcționa perfect, făcând-o să repete una dintre expresiile ei favorite, cu accentul germanic pe care-l
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
și în care era depozitara tradițiilor moștenite de la Bruno Walter, Wilhelm Furtwängler sau Herbert von Karajan. Din semnul Săgetătorului, ca și mine, m-a primit ca pe o veche cunoștință, ca pe o prietenă, și am parcurs împreună măsură cu măsură rolul Donnei Elvira timp de două ore. A doua zi ne-am întâlnit din nou și tot ce pusesem la punct funcționa perfect, făcând-o să repete una dintre expresiile ei favorite, cu accentul germanic pe care-l conservase: fenomenaal
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
care avea loc la München duminică seara. Urma să debutez la faimosul său Festival în rolul Donnei Elvira chiar în acea vară, iar acum ce puteam face decât să dau curs invitației lui Sawallisch, care nu găsise o interpretă în măsură să cânte la nivelul dorit, în special dificilisima arie Mi tradě. Luni după-amiază, după premiera care a fost un triumf pentru Sawallisch și pentru întreaga companie de canto, cu Thomas Allen, Giudita Gruberova, Gösta Winberg, Teo Adam, mari artiști care
Elisabeth Schwarzkopf a intrat în lumea celor drepți by Mariana Nicolesco () [Corola-journal/Journalistic/10378_a_11703]
-
făcea - bătând cu degetul în ecranul mare al cronometrului strâns pe încheietura brațului stâng de o curea lată de piele neagră,... fix la unșpepatrușcinci! - (ca și cum natura chefalilor, care era să nu fie niciodată la timp, ori să nu admită nici o măsură de timp omenească, acum acceptase deodată timpul, sosind și ei precis ca acceleratul în gară). Chestia era că nu puteai să-i pescuiești. Erau iuți și nepăsători, lor păsându-le doar de viteză și de cine știe ce scop. Cu guvizii era
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
pe călcâiele astea/ dintotdeauna la fel de crăpate". Întâmplările din cămin, din timpul studenției, sunt la fel de banale, nimic memorabil nu se întâmplă. Discuții interminabile între colegele de cameră, dramele amoroase mai mici sau mai mari, filmele de la televizor, nimic nu pare în măsură să confere existenței vreo formă de relief în plan afectiv. Poate pentru că totul este privit (și) prin ochii depresiei de azi. Printre amintiri nu se rătăcește, nici măcar din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
românesc - era momentul sfîrșitului dictaturii cu toate convulsiile și rătăcirile din 1990 - și Berlinul, Germania, în care am emigrat. în Italia s-a mai născut un ciclu de poezii sub titlul Heisse Maroni (Castane fierbinți), un motiv într-o anumită măsură de proveniență sud-europeană... R.B.: Ați scris și un volum de proză scurtă cu un titlu aproape turistic: Der Himmel von New York im Museum von Amsterdam (Cerul din New York în Muzeul din Amsterdam). Cum s-a născut această carte? R.W
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]