110,184 matches
-
într-un spațiu care să fie în același timp unitar și dislocat (Teatru și Film, România și Europa)”. Descoperi, în acest “bricabrac” din proprietatea unui mare regizor, personaje și povești antologice (Clody, Paradoxul fragilității), inserții fulgurante de biografic (accidentul de mașină, moartea mamei), inserții de politic (“normalitatea e cel mai utopic proiect care se poate imagina în România”), obsesii legate de teatru și de film (“perfecționismul nevrotic”, degradarea spectacolului în timp, epuizarea unor proiecte în “trăncăneală”), sau de rolul Franței în
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
prima oară mi se pare un privilegiu de a nu fi obligată la comentariul săptămânal și radiofonic, chiar dacă era cultural. Pentru că îmi pot oferi astfel mai departe - și mai departe - luxul intransigenței.” Prea scump pentru noii achizitori de ferme, vile, mașini cu fotoliile îmbrăcate în piele naturală și bordul din lemn de eucalipt, siguri pe ei și pe viitorul lor, încât nu se pot împușca decât singuri...
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
pare în curs de colonizare; Le Parisien se și întreba pe prima pagină a numărului de Crăciun: „Où șont partis leș parisiens?” * din cinci „francezi” trei poartă fular; * traversarea pietonilor pe roșu la semafor și oprirea unei coloane întregi de mașini nu e motiv pentru că șoferii să claxoneze, iar înjurătură pare un act prea intim; * vânzătorii vorbesc cu bonjour, madame, monsieur, je suiș desolé, merçi și au revoir; undeva, la intrarea într-un supermarket, am citit „un client est sacré”; * și
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
cu asta consideră că știe și limba franceză. Nu vrea să învețe decît limba română, iar oamenii de pe glob, dacă vor să se înțeleagă, totuși, cu el, sînt obligați să vorbească românește. Mi-a promis că o să-și cumpere o mașină adevărată cînd o să fie mare, Dacia Solenza, și că o să mă plimbe și pe mine. Am fost cu el, recent, la Sala Radio, la un concert dirijat minunat de Horia Andreescu. Și l-a amintit din Festivalul Enescu. E pătruns
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
de adevăr și justiție. E o poezie politică, să admitem, dar una onestă, autentică: „Unde sînt profesorii de tortură? unde/ preoții cu pistoale sub sutană? unde/ sînt cei care ne-au ronțăit cotoarele cărților?/ ei există se plimbă instalați în mașini luxoase/ și învață alfabetul democrației pătat/ de grăsime a icrelor ei există/ pe unde trec locotenenții morții suavii/ degetul exterminatului la Canal/ îi arată dar mulțimea privește veselă/ în timp ce așteaptă distribuirea adevărului” (Banală). De ce n-ar putea fi înscrisă poezia
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
de -20 grade Celsius. După 11 ore de semnalizare, departe de orice așezare omenească, David scrise la repezeală pe o bucată de hârtie: «Am așteptat 11 ore ca măcar un om să se oprească. Nu mai pot îndura frigul. Și mașinile trec fără să-și încetinească viteza.» Apoi scoase din cutia de lângă volan un revolver calibru 22 - un tip numit în argoul american: «prietenul de sâmbătă seara». Și trase. Duminică dimineața, trupul sinucigașului fu descoperit, înghețat, pistolul și nota informativă.” șși
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
struțocamilă (...) are oare aceleași buguri?” (mbi.com) etc. Uneori termenul e introdus de marca analogiei imperfecte - un fel de: “un fel de struțocamilă, rezultată din încrucișarea unor termeni bancari cu unii specifici fondurilor de acumulare” (daciaclub.ro); “era prea mișto mașina, avea bot asemănător cu Laguna 2 și spate de Megane sedan 2, adică un fel de struțocămilă” (ib.). Cuvîntul primește adesea (direct sau prin intermediar sintactic) atributele compuse care indică dubla natură a obiectului sau faptului desemnat: “o struțocămilă cultural-ideologică
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
fost cea mai înaltă funcție pe care am avut-o vreodată, dar în 1971 contractul meu a expirat și am fost nevoit să-mi găsesc altceva. M-am mutat la un colegiu, la distanță de o oră de mers cu mașina de Duke. Aici, avînd mai puține responsabilități academice, am avut timp să studiez româna. Astfel, „ghinionul” meu m-a condus spre lucruri pe care altfel nu le-aș fi făcut. Lui Eliade i-au plăcut unul sau două articole pe
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
comentează și impune când ar fi trebuit ca scrisul să sugereze prin propriul meșteșug: „Spectacolul este deprimant umilitor, barbar, dezolant, cinic, dizgrațios, aberant, dezgustător, inuman, degradant...” sau „Imaginea este, bineînțeles, intrigantă”. În momentul în care indivizii au un accident cu mașina, la casetofon tocmai ascultau Diesel Power - Prodigy, când se bat niște vecini se aude Wolly Booly, când același Faianță se droghează, din sufragerie se aude Bob Dylan cu Mr. Tambourine Man, când același Faianță se ceartă cu tatăl lui, ascultă
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
Miercurea Ciuc. Telefon la Miercurea Ciuc. Aniko: „De la București la Miercurea Ciuc e Intercity, de la Ciuc la Odorhei nu e tren, n-avem pod peste Harghita. Era o cursă de microbuze, da’ s-a desființat, nu era rentabilă; la Odorheiu Secuiesc toată lumea are mașină.” Odorhei, capitala secuimii (care, după ultimul recensămînt, nu există). S-a format un consiliu al secuilor. Are 50 de membri; e o amenințare pentru statul român. Zilele astea vine în vizită președintele Ungariei; pe la București nu trece, nici n-are
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
la Odorhei? Sînt vreo 1000 km. Ar putea lua chiar autocarul, e cursă directă, pleacă seara, ajunge dimineața, dus-întors costă un milion (de lei). De la București la Odorhei cum ajungi? „Vino cu trenul la Sighișoara, te luăm de acolo cu mașina, sînt 50 km.” Cum mă-ntorc de la Odorhei? Mai vedem. Intercity de Cluj. A plecat la 12 din București. Sînt cu doi prieteni, a doua zi au spectacol la Național. Trec printr-un vagon, cineva citește; Alex. Leo Șerban, Sterilitate
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
Național. Trec printr-un vagon, cineva citește; Alex. Leo Șerban, Sterilitate. LA&I. Cine citește LA&I, luni la prînz, în trenul de Cluj? Domnul Mihai Zamfir. La 6 fără 20 sînt la Sighișoara, se lasă întunericul, mă urc în mașină. Faină (să fiu în ton cu locul!), altă dată nu mai apuc să mă urc în așa ceva. O duce bine lumea la Odorhei, aici e cea mai mare tipografie din Europa Centrală. Infopress. N-am auzit, nu știu nici o editură
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
un tren (personal) de la Odorhei la Sighișoara. Îl pierd pe primul, mai văd o dată Pescărușul. Alt tren, cu domnul Dehel, care trebuie s-ajungă la Cluj. Halta Odorheiu Secuiesc Sud e la 100 de metri de teatru, dar mergem cu mașina, să fim siguri. E un frig de moarte. Domnul Dehel: „Știi, CFR-ul nu mai are bani să-ntrețină barierele, acum le manevrează mecanicul, manual.” Hait, nu e glumă; halta e imediat după barieră: vine trenul, oprește de partea cealaltă
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
pe toți, cu toate brațele tentaculare, prizonieri ai maladivei existențe pe care o traversăm aplatizați de rutină, tîmpiți de nonsensuri. Orice încercare de evadare este istovitoare. Abandonul se arată de peste tot, la intersecții, la stopuri, scoate capul prin geamuri de mașini luxoase și obraznice și rînjește ispititor, amăgitor ca să mă-ntoarcă din drum. Haosul de pe străzi îmi joacă răbdarea pe degete și-mi pune la grea încercare cuvîntul dat... Am plecat spre Tîrgoviște pentru că acolo se întîmplă ceva. Pentru că acolo, un
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
aminte de stepa lui Cehov din povestirea Fericirea. O întindere nesfîrșită, noapte, un fascicul de lumină albă dinspre răsărit. O turmă de oi, trei siluete de oameni care vorbesc despre fericire... Eu nici măcar nu mai vorbesc... Mă uit pe geamul mașinii și, dincolo de bezna grea și nedreaptă, văd multă sărăcie, sate întregi adîncite în întuneric, nici un bec aprins prin curți, nici un felinar pe străzi. E doar șase seara. Ajung cu bine la Teatrul “Tony Bulandra”. Sînt pentru a doua oară aici
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
numai cu dumneavoastră, chiar cu domnia voastră, ne spune autoarea, iar între prieteni buni, cu dumneata.” Ei merg la prăvălie, nu la magazin, tinerii se duc cu banda, nu cu gașca, la dancing, nu la discotecă, circulă cu automobilul, nu cu mașina. Tot pe atunci, roata de rezervă era fixată „pe dinafară”, numerele de telefon aveau cinci cifre, autoarea noastră atotștiutoare notând un mic detaliu dintre altele, care pigmentează narațiunea, și anume că în 1933 la 20109 răspundea Camil Baltazar din redacția
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
fanclub.ro). Substantivul devine un adjectiv invariabil, postpus - "câteva efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o conduc odată... e belea mașina, ce mai ..." (forum.apropo.ro), frecvent în structuri eliptice: "belea melodia" (fanclub.ro); "belea Mustangu ăsta" (computergames.ro). Se comportă uneori și adverbial: "toate au mers belea!" (esato.com). Evoluția semantică a lui belea nu este surprinzătoare: în limbajul popular-argotic
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
spre lucruri, precum spre niște entități răscumpărătoare ale decăderii omenescului. Despovărate de răspunderea materiei vii, naturile moarte îndeplinesc o funcție consolatoare și chiar inspiratoare, nu fără, totuși, obsesiva notă a fatalei cruzimi: "sub o măsuță de bar odihnesc două excelente mașini de scris: dacă una se blochează, cealaltă intră în tură. Altcînd, călăreții popoarelor de stepă aveau alături calul de rezervă. Pe cel căzut îl consumau". în imperiul incertitudinii și al devalorizării, imaginația autorului pătrunde nu fără cochetăria care pune surdină
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
multe osanale de către critica literară. Spune autorul lui Don Juan: "...era și spaima mea că voi intra, ca membru în C.C., ca director al "României literare", ca membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, deci ca Ťștabť cu vilă la șosea, trei mașini la scară, în acel con de critică tămîitoare și penibilă. O critică ajunsă, de la Sadoveanu la Preda, în forme absolut penibile". (p. 13). Una dintre surprizele foarte plăcute ale acestei cărți o constituie, fără îndoială, interviul cu poetul Petre Stoica
Așteptîndu-l pe Pivot by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12152_a_13477]
-
înțeles că ăștia ar pune impozit și pe fumărit, aer și soare?" (computergames.ro), "mai justifică ăștia multe taxe pe fumărit prin aderarea la UE?" (daciaclub.ro). Uneori termenul e remotivat, fiind folosit cu referire directă la fumul produs de mașini: Hai că asta e bună... o să ia taxă și pe fumărit (pe țeava de eșapament)" (daciaclub.ro). Și tiparul derivativ tipic este folosit, parodic, pentru imaginarea unor noi forme de impozitare, ca în următoarele propuneri, care încep cu "taxa de
Biruri,taxe, impozite by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12183_a_13508]
-
verdele! - cu fustă lungă, strîmtă, cu nasturi pe-o parte, nostimă, și cu un ilic. Pentru Crăciun. L-am inaugurat atunci. La prînz am primit telefon că se întîmplă ceva la C.C. și să venim urgent în București. Am lăsat mașina, pe care o cam șterpelisem, și am plecat fugind spre stația lui 331. În autobuz, nimeni nu vorbea, dar nu părea nimic suspect. Traversam orașul și mă întrebam dacă nu e o aiureală ce auzisem. Traversam aceeași lume anostă și
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
duse la etajul patruzeci și doi. Arăta banal. Nu era nimic de văzut. Toate acele tonomate, acele cutii cu vise pe care le găseai în majoritatea barurilor și restaurantelor, de fapt, acolo ajungeau. În orice caz, acolo se revărsau din mașini sutele de mii de monede de cinci cenți, transformîndu-se în cont în bancă, în acțiuni și în contabilitatea de pe filele registrelor. Pe o ușă cu geam scria: General Manager: John Maura Urmau alte uși cu geam, numerotate, purtînd numele unui
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
În felul ei. Era, de fapt, un minireportaj. Știrista anunță că într-un sat de țigani de lângă București, copii "de nici 7 ani" conduc autoturisme și provoacă numeroase accidente. Urmează reportajul filmat unde o voce de bărbat ne spune că mașinile sunt conduse de copii de "12 ani și chiar mai mici". Este întrebat un sătean dacă este adevărat și săteanul confirmă că se mai întâmplă ca tineri minori, de "14-17 ani" să conducă mașinile părinților. În fine, este intervievat și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
voce de bărbat ne spune că mașinile sunt conduse de copii de "12 ani și chiar mai mici". Este întrebat un sătean dacă este adevărat și săteanul confirmă că se mai întâmplă ca tineri minori, de "14-17 ani" să conducă mașinile părinților. În fine, este intervievat și polițistul secției din acel sat dacă s-au înregistrat accidente rutiere în ultima vreme și polițistul evocă un accident relativ recent produs de un tânăr de "20 de ani" care furase mașina tatălui. Știrea-vorbe-puse-în-gură
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]
-
să conducă mașinile părinților. În fine, este intervievat și polițistul secției din acel sat dacă s-au înregistrat accidente rutiere în ultima vreme și polițistul evocă un accident relativ recent produs de un tânăr de "20 de ani" care furase mașina tatălui. Știrea-vorbe-puse-în-gură! O altă categorie de știri sunt acelea predominat sportive (Antena 1, ProTv, TvSport) rezultate din cea mai dezastruoasă întrebare posibilă, interzisă în toate cursurile de jurnalism, căci induce răspunsul: "Nu-i așa că...?" De fapt, ziariștii sportivi inventează știri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12199_a_13524]