967 matches
-
că o cauză majoră a decăderii Uniunii a constituit-o neobișnuita instituție a vetoului liber ("liberum veto"), care a permis în principiu, începând cu 1652, oricărui deputat din Sejm să anuleze orice lege adoptată de acesta. Astfel, deputații mituiți de magnați sau de puterile străine, sau care pur și simplu credeau că trăiesc într-o „Epocă de Aur”, au paralizat guvernul Uniunii timp de peste un secol. Amenințarea pe care o constituia "liberum veto" putea fi, însă, înlăturată prin înființarea unui „sejm
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
acesta promovase unele reforme pe scară restrânsă, cum ar fi înființarea unui minister fiscal și a unuia militar, precum și o taxă vamală unică la nivel național. Ideea reformării Uniunii a fost văzută însă cu din ce în ce mai multă suspiciune nu doar de magnați, ci și de țările vecine, care erau mulțumite de situația în care se afla Uniunea și se temeau de apariția unei puteri democratice la granițele lor. Astfel, țarina Rusiei Ecaterina a II-a și regele Prusiei Frederick cel Mare au
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
un protectorat al Imperiului Rus. Cu toate acestea, s-au adoptat câteva reforme minore, iar necesitatea unor reforme suplimentare era din ce în ce mai evidentă. Nu toată lumea din Uniune era de acord cu supunerea regelui Stanisław August. La 29 februarie 1768, mai mulți magnați, printre care și Kazimierz Pułaski, jurând să se opună intervenției rusești, l-au declarat pe Stanisław August „lacheu al Rusiei și al Ecaterinei” și a înființat o confederație în orașul Bar. Confederația de la Bar a declanșat un război civil cu
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
considerate de vecinii Poloniei drept dovezi ale unei conspirații revoluționare și o amenințare la adresa monarhiilor absolutiste. Omul politic prusac Ewald von Hertzberg a exprimat temerile conservatorilor europeni: „Polonezii au dat "lovitura de grație" monarhiei prusace votând o constituție.” Mai mulți magnați care s-au opus Constituției din start, printre care Feliks Potocki și Ksawery Branicki, i-au cerut țarinei Ecaterina să intervină și să le restaureze privilegiile abolite de Constituție. Cu susținerea acesteia, ei au înființat Confederația Targowica, și în proclamația
Constituția de la 3 mai 1791 () [Corola-website/Science/319474_a_320803]
-
formată din nobili necatolici, cazacii bogați (starșina), masa cazacilor și țăranii, care nu aveau voie să poarte arme. Terenurile agricole erau împărțite astfel: 17% aparțineau bisericii, 33% erau în proprietatea nobililor locali, iar restul de 50%, care fusese confiscat de la magnații polonezi urma să fie împărțit. Ucraina era un stat tampon, care nu era mărginit de granițe naturale, nu avea tradiție statală și avea o populație care era înclinată spre libertatea căzăcească sau spre anarhie. Pe teritoriul statului căzăcesc se stabiliseră
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
conflictele interne care răvășeau țara. De asemenea, în societatea căzăcească se manifesta un conflict dintre masa de cazaci săraci și grupul cazacilor bogați, care aspirau la un statut nobiliar. În acest conflict, amenințare poloneză s-a făcut tot timpul simțită, magnații dorindu-și să reintre în posesia moșiilor confiscate. Trecerea sub suzeranitatea rusă a făcut să apară un nou conflict, cel dintre autocrația țarilor și dorința de libertate a cazacilor. Aflat la frontiera de sud a statului căzăcesc, Hanatul Crimeii era
Ruina (istorie) () [Corola-website/Science/319491_a_320820]
-
vor întoarce la un moment dat, dar nu au făcut-o. Acum Annie locuiește cu domnișoara Hannigan (Cameron Diaz), reaua și enervanta asistentă socială care o are în grijă. Totul pare să se schimbe când Annie îl întâlnește pe pe magnatul Will Stacks (Jamie Foxx), candidat la primăria New York-ului, care, sfătuit de echipa sa de consilieri de imagine, o ia în grija lui pe fetiță. Will are impresia că este îngerul păzitor al micii Annie, dar oare situația nu stă
Annie (film) () [Corola-website/Science/332994_a_334323]
-
Edvard Munch, Adolph Tidemand), în muzică (Edvard Grieg), și chiar și în limba în sine. Încercările de a stabili o limbă norvegiană literară au dus la cele două forme oficiale ale norvegienei de astăzi: "bokmål" și "nynorsk". Christian Michelsen, un magnat al transportului naval norvegian și om de stat, prim-ministru al Norvegiei din 1905 până în 1907, a jucat un rol important în separarea pașnică a Norvegiei de Suedia de la 7 iunie 1905. După ce un referendum național a conchis că populația
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
a reprezentat un contrapunct interesant în perioada monarhiilor absolute din Europa Occidentală. Sistemul său politic cvasi-democratic, numit „libertatea de aur a nobilimii”, a reprezentat o situație politică fără precedent în istoria Europei. Din nefericire, luptele puternice dintre nobilimea mai săracă, magnații ("panii") și regii aleși au subminat valorile cetățenești și au erodat, treptat, autoritatea și puterea guvernului. După seria războaielor pustiitoare din secolul XVII (cele mai notabile fiind Răscoala lui Bogdan Hmelnițki și Potopul), Polonia-Lituania a devenit un stat slab din
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Dionisie Pippidi în 1943. Alina a devenit soția unui jurist argentinian, Francisco P. Laplaza. Unul din fii, Mircea, s-a căsătorit cu una din fiicele familiei Știrbei, apoi cu Mihaela Bohățiel, o aristocrată transilvăneană, descendentă a clanului Lemeni și a magnatului medieval Johannes Benkner. De profesie inginer, Mircea Iorga a fost directorul Colegiul Tehnic Energetic din București la sfârșitul anilor '30. Un alt fiu, Ștefan N. Iorga, a fost scriitor, susținător al mișcării "Cuget Clar", și mai târziu medic. Nepoata lui
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
4,5% din PIB, și are circ 160.000 de angajați (4% din forța de muncă), și reprezintă 1/3 din deficitul comercial al țării. În anii 1960, dimensiunea flotei grecești s-a dublat, în principal prin investiții derulate de magnații și . Baza industriei maritime grecești moderne s-a format după al Doilea Război Mondial când armatorii greci au putut acumula vase vândute ieftin de guvernul american prin din anii 1940. Conform unui raport din 2011 al , marina comercială greacă este
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
director la mina Concordia (lângă Brașov). Acesta a condus între anii 1913-1922 minele Căpeni, Bratca, și Concordia după care a fost numit director la Căpitănia Minieră din Târgu Mureș. În prima perioadă, mina de cărbuni Concordia a fost în proprietatea magnatului Friederich Czell (Fabrica de bere de la Dârste, lichioruri și distilate alcoolice Brașov), care folosea cărbunele la centrala termoelectrică, producând energia necesară procesului de producție în fabricile sale. Ulterior, în 1948, mina a fost naționalizată și în perioada comunistă a fost
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
cumpără fabrica de spirt din Dârste (Brașov) și construiește o fabrică de bere modernă - pentru acele timpuri - la început cu cca. 40 de angajați. În aceeași perioadă a fost deschisă pentru exploatare și mina de cărbuni “Concordia “, care aparținea aceluiași magnat, Friederich Czell si Fiii. Prima colonie muncitorească a fost înființată pentru tăietorii de lemne și a fost amplasată lângă cariera de piatră de lângă drumul ce urcă spre Holbav. Aceștia au defrișat pădurile din viitoarea incintă minieră, de pe locul terenului de
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
transportul cărbunelui din subteran la suprafață prin galeria de coastă. În apropriere s-a construit și un cântar pentru căruțele (ulterior camioane) care transportau cărbunele la destinatar. În prima fază numai la fabrica de bere din Dârste (Brașov) deținută de magnatul berii Friederich Czell si Fii (proprietarul exploatării miniere Concordia), ulterior la diferiți beneficiari din țară. Prima haldă de steril a fost amplasată între colonia de sus și cea de jos, purtând denumirea de Sturz. Următoarea haldă s-a amplasat la
Colonia 1 Mai, Brașov () [Corola-website/Science/298303_a_299632]
-
din genul Kermes din bazinul Mediteranei (de unde termenul de "cârmâz" și, în poloneză, "karmazyn") și din coșenila mexicană, după descoperirea Lumii Noi. Carminul era rezervat nobilimii și considerat simbol al aristocrației, și deci culoarea "karmazyn" a devenit un simbol al magnaților poloni. O interdicție regală asupra purtării acestei culori era interpretată ca o decădere a statutului nobiliar, și deci o pedeapsă; în secolul al XIV-lea, familiei Nałęcz din Polonia Mare i s-a interzis să poarte carmin din cauza complicității strămoșilor
Drapelul Poloniei () [Corola-website/Science/297195_a_298524]
-
50 de ani, au trecut printr-o criză gravă partidul ajungând să se desființeze, divizându-se în câteva facțiuni. Comuniștii s-au reorganizat ca o forță social-democrată. În deceniile anilor 1990 și 2000, au alternat guverne de centru-dreapta (dominate de magnatul media Silvio Berlusconi) și de centru-stânga (în frunte cu profesorul universitar Romano Prodi), țara intrând într-o perioadă prelungită de stagnare economică. În 2008, Italia a fost lovită de recesiune, înregistrând din 2008 până în 2015 42 de luni de contracție
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
pe patul de moarte, Theodor II Laskaris i-a lăsat, în calitate de tutori ai fiului său opt ani, Ioan, pe Georgios Muzalon și, potrivit tradiției, pe patriarhul Arsenios. Simțind că nu va fi în stare să-i țină în frâu pe magnați, care prinseseră curaj, după moartea autoruritarului Theodor II, Muzalon a încercat să renunțe la regență. Megaducele Mihail Paleologul a convins senatul, în mod intenționat, să nu accepte demisia, lăudându-l pe tutore cu vorbe lingușitoare. În a noua zi de
Ioan al IV-lea Laskaris () [Corola-website/Science/317079_a_318408]
-
al Lituaniei controla Rutenia, Galiția - Volînia, Podlasie, Podolia, în timp ce Coroana Regatului Poloniei aveau controlul asupra Kievului. Deși nobilimea locală a primit drepturi egale ce ale șleahtei din Rzeczpospolita, asimilarea ei culturală a îndepărtat-o de localnicii săraci. Șleahticii locali, împreună cu magnații polono-lituanieni exploatau fără milă rutenii săraci, deseori prin intermediul unor arendași evrei. În plus, în regiune a avut loc o puternică mișcare misionară contrareformistă, iar biserica locală ortodoxă a fost supusă unor mari presiuni. Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă locală
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
lui Hmelnițki, iar fiul său, Iuri, a fost bătut. Pentru a-și salva familia, Hmelnițki s-a refugiat în casa unei rude din Cihirin. El a obținut două audiențe la rege, dar hotărârile monarhului nu au fost respectate de puternicul magnat Koniecpolski. După ce nu a primit ajutorul așteptat din partea oficialilor polonezi, Hmelnițki a căutat sprijinul prietenilor și subordonaților cazaci. Cum cazacii erau tratat incorect de către polonezi, Hmelnițki a găsit ajutor nu doar în cadrul regimentului său, dar în cadrul întregii armate zaporojene. În
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
informațiile cu privire la situația din țară și după ce s-a sfătuit cu consilierii săi, hatmanul a ajuns la concluzia că toate acestea nu fac decât să creeze condițiile necesare pentru obținerea autonomiei. Deși resentimentele lui Hmelnițki împotriva șleahtei poloneze și a magnaților au ajutat la radicalizarea poziției sale, ambiția sa de a deveni conducătorul rutenilor a fost cea care a făcut ca el să transforme o simplă rebeliune într-o mișcare de eliberare națională. Hmelinițki și-a unit forțele de cazaci cu
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
răscoala propriu-zisă și războiul ruso-polonez din 1654 - 1667 și invazia suedeză) sunt estimate la aproximativ patru milioane de oameni, (ceea ce corespunde unei scăderi a populație de la 11-12 milioane de oameni la 7-8 milioane). În perioada de până la izbucnirea rebeliunii cazacilor, magnații polonezi au vândut anumite privilegii agricole arendașilor, dintre care mulți erau evrei. Aristocrații au continuat să trăiască departe de moșiile lor, cheltuind banii cuveniți din arendă, lăsând în schimb ca arendașii și colectorii de biruri să devină ținta nemulțumirii și
Răscoala lui Hmelnițki () [Corola-website/Science/317578_a_318907]
-
populație ca și statutul de mare putere. Problemele Uniunii polono-lituaniene au început în momentul în care Bogdan Hmelnițiki a organizat rebeliunea cazacilor zaporojieni, rebeliune la care au participat și țăranii ruteni ș.a. (nu exista noțiunea de ucrainian), nemulțumiți de exploatarea magnaților polonezi. Deși răscoala lui Hmelnițki s-a încheiat, după nemeroase distrugeri reciproce, prin bătălia de la Beresteciko (1651), Rusia a utilizat evenimentele pentru a declanșa un nou război (1654-1667), invadând teritoriile estice ale statului polono-lituanian. Imperiul Suedez, care avea un conflict
Potopul (istorie) () [Corola-website/Science/317601_a_318930]
-
Iași ), unde avea să înfrunte hoarda lui Han Temir. Armata poloneză număra peste 10.000 de soldați (dintre care 2.000 de infanteriști, restul cavalerie, dar fără cavaleria ușoară căzăcească), dintre care mulți soldați făceau parte din armatele private ale magnaților Korecki, Zasławski, Kazanowski, Kalinowski și Potocki. Armata poloneză a intrat în Moldova în septembrie. Domnitorul moldovean Gaspar Graziani, care era în mod oficial vasal al Imperiului Otoman, a decis să se alăture polonezilor împotriva suzeranului său. Graziani a ucis ienicerii
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
cu habsburgii. Forțele tătare i-a surprins pe polonezi, reușind să ia numeroși prizonieri. În prima zi de luptă, (18 septembrie), cei mai mulți dintre moldoveni au decis să treacă de partea turcilor și au atacat flancul polonez. Mercenarii, trupele private și magnații s-au dovedit total lipsiți de disciplină. Stanisław Koniecpolski era comandantul flancului drept al polonezilor. Pe 19 septembrie a devenit clar că forțele poloneze nu mai au șanse să câștige lupta, deși mai erau capabile să se apere pentru ceva
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
care a marcat începutul intervenției Rzeczpospolitei în Rusia, cunoscută și ca „Războaiele Dimitriade”. Deși polonezii nu au declarat în mod oficial război Rusiei, (regele polonez Sigismund al III-lea Vasa s-a opus la început intervenției militare), o serie de magnați puternici s-au decis să-l sprijine pe impostor cu militarii armatelor lor particulare și cu bani. Dimitrie s-a căsătorit prin procură cu Marina Mniszech și, imediat după moartea lui Boris Godunov în 1605. și-a făcut intrarea triumfală
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]