6,872 matches
-
Gol. Țintește, țintește, trage, dar gol, gol: și din toată pocnitura, nimic decât bufnitura." (p. 91-92) Spre concluzia că simularea este ridicată la rangul de principiu ordonator pare să conducă și o particularitate ce ține de strategia textuală: scrierea cu majusculă a unor cuvinte alese efectiv la întâmplare - Trădător, Vierme, Erou, Compatriot, Mergem, Gol, Soartă, Patrie, Contabil etc. - tehnică interesantă, la care scriitorul apelează, desigur, din motive ce țin de miza subversivă a parodiei (orice poate deveni vorbă mare), dar și
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
la fel de prezente sunt și elementele poeticii simboliste: regia misterului, a mesajului fără răspuns, mistica Frumuseții, audiția colorată - „albastre duete de privighetori” -, dereglarea simțurilor cu „delir fantasmatic”, beție, veninuri, filtre erotice, nevroze, aiurări agonice florale ca la D. Anghel, triade și majuscule magice ca la Maurice Maeterlinck și Ion Minulescu - „trei cerșetoare: Visul, Dragostea, Durerea” -, pastelul impresionist, cu cețuri irizate și „cocorii pistruind paloarea serii”, badinerii rococo, pantofi de mătase, Pierrotul alb etc. Nou e însă personajul liric, insolit pentru spațiul românesc
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
care nu se Întâlnește Între membrii importanți ai durbarului sikh, și supranumele pe care Ranjit Singh Îl acordă acestor doi frați care erau deja personaje postume când apărea ediția engleză, și pe care Îl vom păstra În continuare redat cu majusculă (cf., inter alia, Lafont, Ranjit Singh, p. 150; Le Calloc’h, Csoma de Kőrös VIII-IX). 48. Durbar sau darbar e denumirea guvernului, precum și a locului de reunire a acestuia. Cuvântul revenind frecvent (Hobson-Jobson, s.v., p.331), l-am menținut ca
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
simboluri speciale pentru alinierea ecuațiilor și pentru spațierea caracterelor dintr-o ecuație; simboluri atașate unor variabile (prim, forță, opus); operatori aditivi sau multiplicativi; operatori logici și exponențiali; operatori utilizați în teoria mulțimilor; alte simboluri și operatori litere mici grecești uzuale; majuscule grecești uzuale; pentru inserarea de ansamble: diferite seturi de paranteze fracții și radicali; ansamble cu sau fără bază, dar cu exponent și/sau indice; tipuri de sume; tipuri de integrale ansamble subliniate sau barate; săgeți etichetate tipuri de produse și
Microsoft Word. Lecţii de editare by ARIADNA - CRISTINA MAXIMIUC () [Corola-publishinghouse/Science/386_a_574]
-
Se întâlnește la T. și o poezie sarcastică, așa-zicând circumstanțială (pe tema războiului), dar protestul vizează deriva în totalitatea sa și la un nivel cosmic. Soarele „se decapitează în stepă” (amintind celebrul „soleil, cou coupé”), Luna (scrisă mereu cu majusculă), „răsărind demonic”, e „ca un ficat însângerat” sau „fumegă”, lumina ei „albă și rece” se prelinge „în lacrimi de faianță/ pe brațul meu stâng caligrafiat de Destin”. Ciclul Steaua Venerii (purtând drept motto eminescianul „Ochii mei -nălțam visători la steaua
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
ilustrate sunt niște „antipasteluri” (Cristian Livescu), pentru că notațiile fulgurante, crâmpeiele de peisaj vorbesc despre o derealizare a realului. Dezarticularea senzațiilor, lipsa de coerență a eului sunt transpuse în plan morfosintactic prin sintaxa discontinuă, prin aglomerările substantivale sau verbale, prin lipsa majusculelor. Ceea ce asigură, în ultimă instanță, unitatea este memoria, amintirea copilăriei: „dispunem întotdeauna de o trăsură unde memoria / noastră crudă te va răstigni”. Înregistrând aspecte fragmentare ale realului, eul se pierde, se risipește în fiecare clipă: „atâta risipă în noi atâta
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
fals-jucăușe, se concentrează și se adâncește. Autorul devine mai puțin „optzecist”, e mai proaspăt, renunțând la construcțiile compozite și dinamice de până acum, cărora le preferă poemul eleat, interiorizat, de idei. Teme moderniste - timpul, memoria, moartea, identitatea, ființa (uneori cu majusculă), raportul dintre gândire, cuvinte, simțuri și realitate etc. - sunt abordate cu instrumente postmoderne: parodia, jocul lingvistic și intertextual, construcția hibridă a poemului și a imaginii, desfacerea (textualistă) a mecanismelor limbajului. Uneori tocmai această metafizică în registru ludic constituie farmecul poemelor
STRATAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289971_a_291300]
-
un scriptorium precum cele de la York. Apoi s-a apucat să corecteze textul Bibliei, în care găsise numeroase erori de traducere. A descoperit, cu acest prilej, o dificultate și în ceea ce privește scrierea. La mijlocul secolului al VIII-lea se scria greoi, cu majuscule sau cu „grafeme uniciale”, derivate din literele majuscule romane cu forme rotunjite; alteori se scria cursiv, cu litere mici unite prin numeroase ligaturi. Alcuin s-a decis să facă ordine și a impus ca în scriptoriumul, de la Tours să se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a apucat să corecteze textul Bibliei, în care găsise numeroase erori de traducere. A descoperit, cu acest prilej, o dificultate și în ceea ce privește scrierea. La mijlocul secolului al VIII-lea se scria greoi, cu majuscule sau cu „grafeme uniciale”, derivate din literele majuscule romane cu forme rotunjite; alteori se scria cursiv, cu litere mici unite prin numeroase ligaturi. Alcuin s-a decis să facă ordine și a impus ca în scriptoriumul, de la Tours să se folosească exclusiv „minuscula carolingiană” sau „carolina”, inventată de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
et obstergens (Succintă prezentare pentru Fraternitatea Crucii cu Trandafiri, spălând ca un Puhoi petele de bănuială și de infamie cu care a fost stropită), publicată la Leiden, în 1616, anunța aderența lui Fludd printr-un ingenios calambur. Cuvântul Puhoi (cu majuscule) din titlu se baza pe jocul de cuvinte Fludd-flood (= „puhoi”). Deși adresa era clară, nu i-a răspuns nimeni. A doua lucrare, Tractatus Apologeticus Integritatem de Societatis de Rosea Cruce (Tratatul apologetic în sprijinul Societății Crucii cu Trandafiri), a apărut
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
când ne întorceam acasă de la rând pe ulița cu case vechi, vizavi de stadionul „IUC” (astăzi „Astra”). Cele mai ample și mai agresive cozi erau, de departe, cele la carne. Coada la carne era, alături de cea la benzină, Coada cu majusculă, cu deosebirea că ultima era pentru combustibilul mașinilor, iar cealaltă - pentru „combustibilul” oamenilor. Bătălia pentru carne îndeosebi devenea o adevărată expediție, un bivuac, totul căpăta aspecte apocaliptice, dar și epopeice, epopeea cărnii. Analogia cea mai vizibilă era între coadă și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
k + 6 v = l + 6 etc. Decada IV, formată din literele ă. â, î, ș, ț, w, se realizează prin adăugarea punctului 6 la semnele corespunzătoare din decada I (a, b, c, e, i, j), astfel: ă = a + 6 etc. Majusculele se formează prin punerea punctelor 4 și 6, înaintea literei respective. Și semnele de punctuație se elaborează tot pe baza combinării celor șase puncte ale unei celule din plăcuța de scriere. Pentru cifrele de la 1-10, se folosesc semnele primei decade
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ceea ce poezia reîntemeiază în spiritul unui popor („de unde vii tu/ începe Patria, cântecul acela etern”), poetul fiind un agent mesianic al acestui tărâm supracelest, înscris într-o geografie universală, în care se înalță Muntele (unul dintre puținele cuvinte scrise cu majusculă), axis mundi, simbol al divinului, loc în care transcendentul coboară. P. nu apelează niciodată direct la retorica religioasă, dar spațiul cântat este sacralizat, totul pare străluminat de semnele grației, așa cum simțea Sfântul Augustin. Nu e vorba de o lirică mistică
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
nu sunt întotdeauna dintre cele mai potrivite, provocând uneori o supraîncărcare gongorică a frazei și o diluare a raporturilor semantice: „iar la paris london siracusa/ în birtul unei provincii camuflate sub haina/ minoritarului angoasă și galerii/ angst und seele (fără majuscule) că/ n-am ajuns la fitil - spune scribul montalian -/ pe pârleazul grijii de azi: bani puteri japonezi (orbiți de amurgul occidentului)/ chinezi peșin la kilogram” (Magna Impuritas). Critica lui P. atestă o predilecție similară pentru textualismul de sorginte italiană, coroborat
POPESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288932_a_290261]
-
scenarii etc. Titlul Arta Popescu este cât se poate de semnificativ. Dincolo de posibila filiație ironică - trimiterea la numele sopranei Arta Florescu -, explicitată de altfel în câteva rânduri, sintagma formulează o heterotopie, o juxtapunere imposibilă: pe de o parte Arta, cu majusculă, cu toate rafturile ei de convenții și de ierarhii; de cealaltă parte, Popescu, un nume dintre cele mai banale, care prin frecvență se golește de atributul desemnării unei individualități - numele unei ființe stas, anonime, un șablon. Titlul trimite în fond
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
văzut tot mai mult ca un „poet existențial”, un poet „de carne și de sânge”, congener - în pofida particularităților retoricii sale - cu neoexpresioniștii patetici ai generației ’70, autor care cultivă cu fervoare „«marile teme» ale modernității: moartea, nebunia, suferința, Poezia cu majusculă” și înțelege „mistica poeziei ca instrument de mântuire, gravitatea rostirii” (Mircea Cărtărescu). Fără îndoială că dramatismul biografiei poetului, condiția lui boemă și rebelă, suferința și dispariția prematură contribuie la legitimarea acestei receptări, însă ea e autorizată în primul rând de
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
poetul și administratorul. Lirica lui M. se particularizează, într-adevăr, printr-o exprimare frustă și totodată, „aleasă” foarte „lucrată”, destructurată productiv prin lacunaritate calculată și printr-un minimalism ortografic radical. Poetul nu utilizează niciodată în textul poetic, inclusiv în titluri, majusculele, iar la semnele de punctuație recurge foarte rar, și nu după regulile curente. Pe de altă parte, asociază recursul la parabola modernistă (în regim ludic) cu discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
suprafață, cu o muzicalitate exterioară (E. Lovinescu), „o formă a limbii declamate” (Tudor Vianu). Poetul resonorizează cuvintele comune printr-o sumă de tehnici simbolice retorizante (abstractizarea prin trecerea adjectivelor și adverbelor în clasa substantivelor, comparația abstractizantă, cu inversarea termenilor, utilizarea majusculei ca grafem simbolic, polisemia ș.a.), prin paralelisme, repetiții și refrene, dar mai ales printr-o recuzită specifică poeticii simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
vorba despre neschimbata problemă de orientare a Bisericii în cadrele modernității. Colaboratorii Predaniei știau ca înainte de a-și ascuți limba sau pana să-și ascută auzul. Astfel, ei au putut da tonul revenirii la adevărata Tradiție eclezială - singura care merită majusculă, fiind substanțial diferită de cutumele culturii populare adorate în gruparea Gândirii. După șapte decenii de la șocul secularizării din perioada lui Cuza și cu doar un deceniu înainte ca erezia comunistă să paralizeze vocea publică a ortodoxiei (1947), apariția Predaniei marchează
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o asemenea perspectivă, tradiția apare ca prag al unei construcții înnoitoare. Reverberând țeluri aflate în penumbra uitării, împotrivindu-se grăbitei înstrăinări de sine a veacului, tradiția pune temelia înțelepciunii. Cum poate depăși tradiția prestigiul echivoc al „tradiționalismului”? Cum se folosește majuscula în cazul Tradiției fără a se recurge la gnoză? De ce este tradiția un tip de prezență hermeneutică și mai puțin o temă de reflecție între alte teme? Conține tradiția altceva decât expresii vestigiale sau reflexe patrimoniale? Putem găsi oare în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la obiectualizare). Nu condiția inerțială a lucrurilor privilegiază o străfulgerare poetică, ci învăluirea și însărcinarea lor cu har. Smulsă temporalității, esența manifestării provine dintr-un exces de prezență, pe care Michel Henry a numit-o „auto-afectarea Vieții” (și viața, cu majusculă, este Viața divină)2. Ancorată într-un praxis cotidian, nu prepară această vedere a purei gratuități și umilințe ascunse în faptul de a fi (perceput ca dar) chiar nevoia unei întemeieri, ulterior prelungită în liturghia 3 continuă a existenței? Smulsă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
extrem de popular, trimite în principal la negrii americani, pentru care științele sociale și discursul public par să nu fi găsit niciodată o denumire colectivă acceptabilă și durabilă: black a fost treptat scos din circulația oficială, după ce a fost scris cu majusculă, ca etnonimele, deși nu desemna o etnie (francezii din lumea cultural-intelectual-mediatică spun încă black, pronunțând cum pot ei, considerând că e mai elegant decât noir); Negro, destul de straniu în engleză, a fost un substitut pasager, fiindcă tot se putea utiliza
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
despre balene. Auzim adesea despre unii scriitori care cresc și capătă aripi datorită subiectelor alese de ei, chiar dacă acestea pot să pară banale. Ce să mai zic eu, care scriu despre leviatan?! Fără voia mea, scrisul mi se lățește, căpătînd majusculele unui afiș. Dați-mi o pană de condor! Dați-mi drept călimară craterul Vezuviului! Țineți-mă de brațe, prieteni, căci însuși efortul de a așterne pe hîrtie gîndurile despre leviatan mă obosește și mă amețește, prin întinderea și ambiția lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
față, nici faptul că, În al doilea număr, revista sus-pomenită răspunde așteptării maselor, comentând tot un roman publicat În serial: Sfârșitul jalbelor, cronică menționată ceva mai Înainte, iar după aceasta același critic literar va comenta romanul În discuție. Mascarada cu majusculă nu Înseamnă nici intervenția - deloc mascată - a redacției În stilizarea materialului. Mascaradă nu Înseamnă, la urma urmelor, nici asemănarea totală Între opinia acelui cititor și cele ale specialiștilor din paginile următoare, Întrucât nivelarea culturală - recte coborâre forțată și urcare forțată
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noțiunile din figura 1: abaterea superioară: As = abaterea inferioară: sau sumele algebrice: TD = As - AI; Td = as aI Observație: În STAS 8300/68 se stabilesc următoarele denumiri convenționale: alezaj - orice dimensiune interioară unei piese (chiar dacă nu este cilindrică) simbolizată cu majuscule D, L etc.; arbore - orice dimensiune exterioară unei piese (chiar dacă nu este cilindrică) simbolizată cu minuscule d, l etc. În reprezentările grafice, abaterile se măsoară față de linia determinată ca dimensiune nominală denumită linia de zero - figura 2. Jocuri și strângeri
Aplicaţie în proiectarea organologică by Florin Tudose-Sandu-Ville () [Corola-publishinghouse/Science/258_a_497]