28,647 matches
-
pînă la urmă, a se manifestă. Electricitatea norilor se scurge în stratul unor stihuri, în fond, bonome: Fiind o întreprindere cu totul arbitrară,/ această școală există din timpuri imemoriale,/ în afară de orice cancelarie/ domneasca, fanariotească// Plecînd de la constatarea terna/ că pe malurile Bahluiului/ nu există reptile,/ Regulamentul Școlii ieșene de înot/ interzice cu desăvîrșire/ mușcăturile infantile// Spiritul de echipă se manifestă/ numai în apă/ (alte nenumărate și docte detalii/ îmi scăpa...)// Aviz amatorilor:/ sînt admise la întreceri/ doar firile emotive..." (Școală ieșeana
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
în lumina/ cămașă tatălui meu capătă puterea/ pe care n-o avusese în timpul zilei// iarnă mergeam la școală cu mănuși de lină/ pe care le uităm prin arbori/ mîinile goale și fericite rotunjeau și zvîrleau bulgarii/ ghetele negre țopăiau pe malul lacului/ ca niște cățelandri/ tăcerea din creierul meu cuprindea acoperisele troienite// mama îmi ascuțea creioanele pentru a doua zi/ seară sub lumina veiozei/ umbră mîinii și-a creierului se-ntindea în toată odaia/ mă durea capul încercînd s-o parcurg
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
că am venit în Germania, ci că am plecat din România. Nu m-am gîndit o clipă și nu mi-am dorit să realizez aici o situație materială bună. Spuneam chiar că aș fi fericit să mor de foame pe malurile Senei, Tibrului sau Izarului, numai să plec de-acolo. Or, degeaba am spus mereu "am plecat de-acolo", pentru ca tot "acolo" am ramas. Tot cu ideea de a ma întoarce trăiesc. N-am uitat nimic din ce este "românesc" și
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
a-și vopsi părul în verde, înțelegînd să apară astfel în lume și cel ce semna la fel și care, apoi edificat, și-a pus în față numele de Constant, devenind Constantin Virgil Gheorghiu, autorul, în timpul războiului, al volumului Ard malurile Nistrului. Pe cît de candid și inocent era cel dintîi, (memorialistul evocîn-du-l și în ipostaza mai puțin știută de pianist, profesor de pian și acompaniator al lui Enescu) pe atît de malefic și venal a fost cel de al doilea
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
peste bot ca să stea în banca lor". Tot acolo, d-sa i-a numit capsomani pe cei de la BBC. Nu știu în ce mediu a făcut dl Iliescu aceste afirmații, dar dincolo de frăția de sînge dintre românii de pe cele două maluri ale Prutului, realitatea politică e că dl Iliescu internaționalizează chestiuni despre care un candidat la președinția României ar trebui să se pronunțe cu băgare de seamă și la București, necum la Chișinău, azi capitala altui stat, ceea ce nu e o
Datul peste bot în numele țării by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17204_a_18529]
-
Naționale Radio, Horia Andreescu personal, a primit invitația de a conduce Orchestra Națională Radio, în cadrul unui concert special, susținut la Köln; relativ recent concertul a avut loc în marea și moderna sală a Filarmonicii locale situată lângă impunătorul Dom, pe malul stâng al Rinului. Arhitectonica sălii este modernă. Acustica este perfectă. Îmbietoare. Pe podium sunetele se adună și sunt trimise mai departe, în mod egal, către auditori. Anual, în medie, aici au loc aproximativ 400 de concerte. Chiar și două, și
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
Bychkov, James Conlon... muzică de largă diversitate stilistică, de la cea academică la show-uri susținute de chitare cubaneze, la musical-uri, concerte prezentate în aer liber, în săli dotate cu o acustică incredibil de agreabilă. Precum cea a Filarmonicii de pe malul Rinului, sală în care muzicienii noștri au știut să cucerească simpatia unui public exigent.
Orchestra Radio la Köln by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17183_a_18508]
-
care se ivesc la tot pasul, constituind un soi de absurd la pătrat, notificat din nou în maniera lui Kafka: Un pod plutitor peste rîu. Un pod cotit, ca un vîrf de săgeată făcut să-nfrunte valurile. Pe cele două maluri, la capete de pod, se află colibele vameșilor. Căci a trece de pe-un mal pe altul e un privilegiu al celor avuți. Ca să-ți oferi două perspective asupra aceluiași fluviu trebuie să dispui de bani". Consecința absurdului o reprezintă
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
nou în maniera lui Kafka: Un pod plutitor peste rîu. Un pod cotit, ca un vîrf de săgeată făcut să-nfrunte valurile. Pe cele două maluri, la capete de pod, se află colibele vameșilor. Căci a trece de pe-un mal pe altul e un privilegiu al celor avuți. Ca să-ți oferi două perspective asupra aceluiași fluviu trebuie să dispui de bani". Consecința absurdului o reprezintă compromiterea valorilor înlocuite de domnia capriciului absolut. Prin de-valorizare, făptura umană își pierde țelurile
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
egocentrică. Conversațiile întreținute de personaje sînt rupte de realitate, neverosimile și stereotipe. Generalitățile de tipul "Așa e și viața mea", banalitățile învățate din "filozofia" găsită în cărți proaste, frazele firoscoase nasc doar întîmplări moarte. Iată cum arată o conversație pe malul mării între o mamă și fetița ei: "- Ia te uită, ce mare e! (despre o țestoasă) se miră Luiza cocoțîndu-se pe piatră, să o vadă mai bine. - Aici totul e mare, explică Nadia cu superioritate. - Noi sîntem de vină, pentru că
Despre cîteva note false by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17244_a_18569]
-
inchientantă a partenerului de investigație nedorit, dar necesar căci deține mai multe date decît plăpîndul prozator hotărît să acopere, la propriu și la figurat, harta întreagă pe care spionul-escroc a evoluat pînă la moartea ipotetică. Un cadavru este scos la malul Bosforului de marea învolburată. O secvență de început memorabilă. Romanul i-l semnalase românului la început de carieră alt debutant, John Huston, tot el furnizîndu-i un scenariu straniu: Trei străini (1946), tot un thirller. O excentrică și aprigă soție înșelată
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
Bîc, pare să fie cel adevărat") se înțeleg strategiile de selecție; se observă că, în contra tendințelor firești de ierarhizare a informației, nu Chișinăul e ales ca reper, ci destul de puțin celebrul Bîc (referirea la nașterea scriitorului "într-un sat pe malul Bîcului" e recurentă). Oricum, textul biografic din care am citat mai conține o ilustrare la fel de interesantă a strategiilor de omisiune: evitînd informația despre starea socială a familiei scriitorului, este evocată copilăria acestuia, exclusiv prin clișeele legăturii cu natura și cu
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
ziare de diferite coloraturi politice. În anii celui de al doilea război mondial, înaintea deci a exilului, mai publicase o carte de versuri, Ceasul de rugăciune, romanul Ultima oră, apreciat de Pompiliu Constantinescu, apoi, ca reporter de război, volumele Ard malurile Nistrului, Cu submarinul la asediul Sevastopolului și Am luptat în Crimeea, lucrări care, după 23 august 1944 l-ar fi adus neîndoielnic pe banca acuzaților. De altminteri, la încheierea armistițiului, activa în diplomație, ca atașat cultural și de presă la
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
rămînem numai cu podul de flori"; "repet, dacă nu vom acționa rapid, vom rămîne cu podul de flori" (Știrea, 5 ianuarie 1998; sublinierile, aici și în continuare, îmi aparțin); "moldovenii (...) nu mai tresar și nu mai lăcrimează cînd stau pe malul Prutului așteptînd să treacă peste podul de flori" (ib., 24 martie 1998; citatele reproduse fără indicația de pagină sînt preluate din versiunile pe Internet ale periodicelor românești). Distanța ironică este și mai evidentă în construcțiile analogice care păstrează podul, dar
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
și iubire ca în Pușca de vînătoare. Terorizați că taina lor va fi descoperită, cei doi amanți din romanului lui Inoue sînt atrași de fapt tocmai de pactul crimei lor. Scena apropierii nelegitime dintre Misugi și Saiko se consumă pe malul oceanului, în timp ce undeva în larg arde o barcă. Privită de la distanță. dincolo de fereastra care estompează zgomote și stilizează estetic lumea de afară, flacăra bărcii, în care vieți sau o viață pier, e frumoasă. În termenii lui T.S. Eliot, ea e
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
el însuși considerându-se, datorită educației primite, mai degrabă elvețian decât francez - și că marele Chaplin - alias Charlot "vagabondul etern" se odihnește în pământ elvețian, după ce și-a petrecut ultimii ani ai vieții, într-un exil autoimpus, la Vevey, pe malul lacului Leman. Doar atât să însemne Elveția pentru lumea filmului? Țara unde se nasc sau aleg să trăiască și să moară celebrități ale artei a șaptea?! Freddy Buache - distins istoric de film și, multă vreme, director al Cinematecii din Lausanne
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
să ducă la apariția unui climat prielnic filmului elvețian. Așa a apărut, pe harta cinematografică a lumii, în 1966, Soleure - pentru francofoni, Solothurn - pentru vorbitorii de germană și Soletta - pentru cei de italiană. Un liniștit și pitoresc orășel așezat pe malurile Aar-ului, datând din secolul IV, și având reputația de a fi cel mai frumos oraș baroc elvețian. Scriitorul Karl Spittler l-a descris de altfel ca "fabulosul oraș al acoperișurilor aurii". Această manifestare a dus nu doar la revigorarea vieții
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
debutase în Revista Cercului Literar, tot de la Sibiu, în 1945, fusese arestat, în două rînduri, o dată, în 1949, pentru scurt timp, a doua oară, în 1956, pentru ani buni, șapte, dacă luăm în calcul și domiciliul obligatoriu de la Lătești, pe malul Dunării, de unde a și fost eliberat în 1964. Aproape douăzeci de ani de absență de pe scena literară, cum se vede. După eliberare, prima colaborare a fost la Secolul XX, consacrată lui Teillard de Chardin, sub o semnătură de împrumut. Abia
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
la minciună și ticăloșire în masă. Ca un caz particular, aș menționa vizita, la mijlocul lui ianuarie, a lui Ion Iliescu la Timișoara. Persona non-grata, ani în șir, în orașul revoluției din 1989, de data aceasta liderul P.D.S.R. a sosit pe malurile Begăi ca un învingător. El și-a lansat în liniște una din anostele cărți și a stat îndelung la taifas cu suporterii, sub privirile blânde ale presei și ale adversarilor de ieri. Cum se explică acest lucru? Prin compromiterea de către
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
construirea și menținerea acelei industrii, care sa dorit a fi performantă. O parte dintre uzine au început să fie închise, vândute la fier vechi. Au apărut repede sub soare hoteluri sclipitoare, palate impozante și sedii elegante pentru armate de funcționari. Malurile apelor au început să vibreze sub greutatea pădurilor de vile cu multe etaje, la umbra cărora stau ancorate luxoase pontoane și șalupe de mare viteză. O bună parte din aceste case de vacanță aparțin unor bugetari, care solicită în mod
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
onoare, frig, limba română...), despre fix 108 subiecte, ai senzația că filmele nefăcute se-ntorc în cuvinte, în familia unui "august pe un bloc de gheață..." Cele mai multe dintre "cuvintele" lui Sergiu Huzum sînt scrise la Tréport, un port pitoresc pe malul Mînecii, unde, pe fereastra camerei, se vede marea (descifrezi, în carte, printre alte obsesii, și obsesia mării, a Paradisului din adîncuri; în această logică sentimentală, editura care a lansat cartea se cheamă tocmai "Albatros".) Sub privirea albastră, de o seninătate
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
Unde se duc anii care au trecut? Unde stă sunetul tobei cînd nu bate nimeni în ea?") - totul cu un ton plin de umor și de o cruzime tandră, ca dintr-o legănare într-un șezlong, pe o terasă de pe malul mării, după "un formidabil pește cu sos de stridii" pregătit de patron special pentru monsieur Jean-Serge Husum, un gurmand căruia îi sînt interzise, aflăm, "și zahărul și prăjiturile și mierea și pîinea și cartofii și pastele făinoase și untul și
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
Baudrillard care pot lămuri și nu prea textele propuse de autoare. Relația gemelara din Nostalgia lui Mircea Cărtărescu este tratată, la un moment dat, cu ajutorul Dicționarului simbolurilor (coordonat de Jean Chevalier și Alain Gheerbrant) și al cărții La Transparence du Mal de Baudrillard. Citatele șunt frumoase, incitante, bineînțeles, însă cu ce ne ajută în înțelegerea Nostalgiei eternele observații asupra "metastazei" valorilor actuale etc.? Concluziile" cuprind și mult-asteptata întrebare: "/ cine-i mai frumoasă din țară?". În basm răspunsul oglinzii-oracol era precis și
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]
-
ca simptom al izgonirii din Paradis, investit fiind cu o functie mărturisitoare (de martor): "Recunosc drumuri grădini/ case/ ciulinii cu buzele arse// lumină pe care de departe/ o simt/ stăpînind marea/ plajă sălbatică hohotind/ în amurg// lume înăbușita// singură pe mal/ aștept singură barcă din larg/ ploaia de vară/ că o mărturisire" (Pastel). Poeta cultiva o nostalgie mixtă, moral-estetă: Nu se aud decît greierii/ cu hărnicia lor obositoare/ un strat violet acoperă/ ce-a mai rămas/ din compoziția cu case și
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
aștept singură barcă din larg/ ploaia de vară/ că o mărturisire" (Pastel). Poeta cultiva o nostalgie mixtă, moral-estetă: Nu se aud decît greierii/ cu hărnicia lor obositoare/ un strat violet acoperă/ ce-a mai rămas/ din compoziția cu case și maluri// aș vrea să pot scrie/ să mă pot scrie/ pe mine/ femeia de acum/ ocolita de norme cu amprente/ indescifrabile// fereastră prin care/ privesc lumea e doar/ o mică vietate înfometata" (Un strat violet). Focul sacru nu s-a stins
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]