940 matches
-
adevărat. Dar asta îl făcea să se simtă nesigur și îi dădea ei controlul. Muncă grea. Zăceau într-o blazare post-coitală. Ești minunată, spuse el din senin. Sunt? întrebă ea, ridicându-se într-un cot și aruncându-i un zâmbet malițios. Doar că am gusturi jalnice la bărbați, nu? S-a pregătit pentru o replică acidă din partea lui Jack, dar el nu făcea decât să își plimbe degetele prin părul ei lung. —Ești bine? întrebă ea, foarte surprinsă. — Niciodată nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nici unul dintre cuvinte nefiind auzit Însă În barul aglomerat, Înainte de a fi Înlocuită de un alt cadru cu tribunalul Înconjurat de mulțime. Ușile cele mari de sticlă se deschideau. — Hai că-ncepem! spuse doamna inspector Steel plină de o satisfacție malițioasă. Sandy Moir-Farquharson apăru În fața uși și Începu să citească declarația clientului său. Camera se concentră pe el, chiar la timp pentru a vedea cum o siluetă iese din mulțime și-l pocnește cu pumnul drept În față pe Sandy Șarpele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deci crezi că a zburat. Nu, nu a zburat. Doar noaptea el poate să zboare. Așa mi-a spus, că noaptea poate să zboare. Pleacă cu motanul și vine dimineața. Pisica aia e motan. Și unde se duc?, o Întrebă malițios Petru. Nu mi-a spus. Mi-a spus doar că nu există nici un elvețian și că Îl așteptăm degeaba, pentru că acolo nu este mare. Dar eu nu cânt pentru elvețian. Înseamnă că lui Îi place să zboare peste mare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
șoldurile doctoriței unduiau sub halat. Cine îmi garanta că era o femeie discretă? Mi se părea că surprind ceva neglijent în felul ei de a merge. Mâine poate că povestea va face înconjurul spitalului, aș fi avut parte de priviri malițioase, care m-ar fi străpuns, de bârfe pe care n-aș fi putut să le opresc. Italia era în spatele meu, acum simțeam că sunt furios pe ea. Nu-mi spusese nimic, se ascunsese de mine, lăsase unei străine sarcina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ia taci, ce-i asta?“ Și se opri la poarta unei case unde intră tânăra ochioasă care-l târâse parcă magnetizat după ochii ei. Și-abia atunci își dădu seama Augusto că o urmărise. Portăreasa casei îl privea cu ochi malițioși și privirea ei îi sugeră lui Augusto ce avea de făcut atunci. „Cerbera asta așteaptă - își spuse el - s-o întreb cum o cheamă pe domnișoara după care m-am ținut și ce-i cu ea, ceea ce, neapărat, se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca în toate celelalte zile, și va dormi și Rosarito. Va dormi și ea? Oare nu i-am tulburat liniștea sufletească? Și felul ei de-a fi să fie oare inocență sau maliție? Poate însă că nimic nu e mai malițios decât inocența sau, mai bine zis, mai inocent decât maliția. Da, da, presupuneam eu mai de mult că, în fond, nu există nimic mai..., mai..., cum să zic?..., mai cinic decât inocența. Da, liniștea aceea cu care se dăruia, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui într-o mică vacanță la Paris, îi spusese: „La Paris, și cu nevasta? Asta e ca și cum te-ai duce cu morun în Scoția!“ Ceea ce-l amuzase copios pe Augusto. Și continuă, zicându-și: „Femei, câte vrei. Ce fermecătoare inocența malițioasă, maliția inocentă a lui Rosario, această nouă ediție a eternei Eve! Ce fetiță încântătoare! Eugenia m-a coborât de la abstract la concret, dar Rosario m-a condus la generic, și sunt atâtea femei ispititoare, atâtea... Atâtea Eugenii! Atâtea Rosarii! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu mai aduce înapoi prilejurile irosite. Fu cuprins de furie împotriva lui însuși. Fără a ști ce face și ca să-și umple timpul, o chemă pe Liduvina și, văzând-o în fața lui, atât de senină, atât de durdulie, surâzându-i malițios, sentimentul ce-l invadă fu atât de puternic și de neobișnuit, încât, îndemnându-l: „Du-te, du-te, du-te!“, plecă în oraș. Se temuse o clipă că nu s-ar mai putea stăpâni și s-ar arunca asupra Liduvinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Început să vorbim puțin despre comedia lui Fernandel, pur și simplu ai adormit În fotoliu. Ai și sforăit. De-abia te-am cărat acasă. Dar când am ajuns În sfârșit În apartament, la trei dimineața, ai devenit brusc vioi și malițios, veninos chiar, ți-ai bătut joc de toți, ai Început să-mi refaci punct cu punct drumul către victorie. Ai declarat că În noaptea asta ți se cuvine un număr regal, că l-ai câștigat cu sudoarea frunții, genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o reputație de mic geniu. De ce n-ar Încerca pagina respectivă din Zohar pe Yitzhak Rabin și pe Itzhak Șamir, chicoti Fima, apoi bombăni supărat că vărsase niște sos pe pantaloni. În ziarul Yated Neeman citi În treacăt niște remarci malițioase despre tinerii care părăseau kibbutzurile; copiii kibbutzurilor, după spusele ziarului, rătăceau cu toții prin Orientul Îndepărtat și prin munții din India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu se grăbească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ați revenit. Iar ea trebuie să fie... — Ea e prietena mea, Jenny Stafford. I-am povestit despre cât de frumos e aici și e la fel de încântată să fie aici ca și mine. —O să și călăriți? Ed îmi aruncă o privire malițioasă. Nu prea cred. Proprietara păru surprinsă. — Dar nu vă stă în fire. —Jenny nu se simte prea bine. Are o răceală urâtă, așa că o vom lua încet, o să ne plimbăm puțin, o să mâncăm mult, o să dormim mult, o să lăsăm locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ridică din colțul patului, îndreptându-se spre ușă, de unde am putut vedea, pentru ultima oară, zdravănul ei șezut, cu pata jucăușă de culoarea ciocolatei și de forma unei frunze de salcâm. ... „Trece-o în cartea despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și a caietului de Însemnări al lui Fenimore, pe alocuri chiar mai tulburătoare, căci referirile la el erau mult mai explicite. Fusese uimit și relativ stânjenit să constate că micile conversații banale cu care Își Întreținuse sora bolnavă - unele ușor malițioase la adresa cunoștințelor sale, altele dezvăluind propriile sale probleme - fuseseră atent Înregistrate În paginile lui. Stilul viu al prozei surorii lui Îl impresionase, dar se arătase Îngrozit de propunerea lui Katherine Loring de a publica jurnalul așa cum era. Venise cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
măritată care locuiește în apartamentul de sub noi, cu două etaje mai jos. Adică se poate oare să fii mai suburban de-atât?! Și nu numai că are o aventură, dar vrea să și divorțeze. Îmi pare rău dacă sunt excesiv de malițioasă în legătură cu situația asta. Dar sunt terminată. Într-o secundă o să mă apuce din nou plânsul. Presupun că sunt încă șocată. Pe tipă o cheamă Denise și o cunosc destul de bine. Evident, nu la fel de bine ca James. Și mai groaznic e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Soțul ei e chelner, nu vreun mafiot, așa că ce-o să le facă? Să-i ciuruiască cu piper negru? Să-i complimenteze până-i bagă-n comă? Sau să-i calce cu căruciorul de deserturi? Dar iată că din nou par malițioasă. Și nu sunt. Mi s-a frânt inima. Și totul e așa un dezastru. Nici măcar nu știu cum să-mi botez fetița. Eu și James am discutat vreo câteva nume - sau, privind retrospectiv, eu le-am discutat, iar el s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
hlizesc cu gurile pâna la urechi.. - Ce o mai fi cu ăștia?, bombănesc printre dinți. Însă mă grăbesc să intru , îmi văd mai departe de treaba mea, răscolind cu privirea rafturile.Vânzătoarea vădit mirată de apariția mea, cu un zâmbet malițios abia schițat în colțul gurii, mă întreabă dacă am găsit ce doream. - Da, răspund scurt și înhaț de pe raft un Danone, o banană mai coaptă, și un pachețel de biscuiți cu miere, apoi fără să mai privesc spre ea, plătesc
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
înșiruirea personalizată a stricăciunilor provocate de el: Care va să zică: al meu, al meu, al meu, al meu! Numai și numai: al tău, al tău, al tău!? Dacă vrei să știi, s-a mai petrecut o pierdere importantă, adăugă el, cu intenția malițioasă de a o speria, cât mai eficient. Doamna nu întrebă nimic, așteptând să asculte altă năzbâtie de-a incorigibilului ei soț. Profesorul însă se eschivă, prelungind așteptarea musafirilor, care ședeau cu urechea ațintită din living, și oferi numai știuta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
numărase întotdeauna printre cei mai buni la învățătură. Fermitatea caracterului său integru atrăsese simpatia multora dar, inevitabil și invidia sufletelor meschine. Atmosfera cam exclusivistă a facultății făcea pe cei din urmă să nu piardă niciodată prilejul în a-și exprima malițios mirarea față de originea lui modestă, lipsită de ascendenți cu sânge "albastru", datorită căruia vai! trebuia să muncească pentru a se întreține. Unicul lui comentariu făcut la aflarea acestor răutăți: Niciodată nu am confundat blazonul cu valoarea." Nu avea părinți. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe un ton care trădează ușurarea. Continuă cu voce fals dojenitoare, însoțită de o licărire malițioasă a ochilor: Dragul meu, poate mă înșel, dar am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea, iubesc Germania. Redevine serios. Pentru mine ea reprezintă Schiller, Goethe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lucreze direct cu oamenii. Dispăruse când își dăduse seama că intrase în vizorul Siguranței și din acel moment nimeni nu mai auzise nimic despre ea. În persoană. Ce faci, măi fată? Ce s-a întâmplat cu tine? Nimic deosebit. Surâde malițios. Am preferat să învăț în particular și mă țin de treabă ca orice student sârguincios. Daaa? Nu mai spune, felicitări, răspunde tărăgănat Marius, cu un aer nevinovat, angajat în jocul ironic al fostei lui colege de facultate. Și tu, Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gen care solicită, cum se știe, într-o bună măsură disponibilitatea epică și principalele ei instrumente de resuscitare a trecutului: portretul și evocarea. Autorul își ignora voit sensibilitatea și gustul artistic, umorul, pigmentat ici și colo de câte o remarcă malițioasă, în fine, verva și virtuțile lui de causeur, format la cea mai înaltă școală a cafenelei bucureștene (Capșa), în fapt, virtuți de povestitor, care, contrazicân-du-i opinia excesiv critică despre sine, produce adesea un efect literar. Eroul Amintirilor, copilul, plăpând, palid
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
moralizatoare, urmărind îndreptarea defectelor care o ascund. În literatura română, umorul este prezent în snoavele populare, în creațiile lui A. Pann, C. Negruzzi, I. Creangă, I. L. Caragiale, G. Coșbuc, G. Topîrceanu. G. Topîrceanu privește oamenii și natura cu un zâmbet malițios și duios. Poeziile lui îmbină umorul cu vibrația lirică în imagini plastice, bazate pe un amănunt caracteristic. Balada popii din Rudeni conturează portretul unui cleric ce nu disprețuiește plăcerile lumești. "De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Pakistan, răspunse maestrul, și în Portugalia lui Salazar, am fost și în Spania lui Franco, și la Paris am fost, am văzut raiul capitalist, vă foarte mulțumesc, îmi ajunge... Ați scris și niște articole care au fost foarte apreciate, zise malițiosul adjunct, ne întrebăm de ce le-ați întrerupt... Nu numai articolele le-am întrerupt, răspunse scriitorul cu o bruscă schimbare de ton din care înțelesei că se va lăsa acum dus de marca sa fantezie a recriminării piezișe, pe care doar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de toate faptele lui păcătoase, precum și de vorbele impudice, de consimțirea cu gândurile josnice, licențioase și malițioase, de idiosincraziile proprii, de gesturile egoiste, egocentriste, rebarbative și semețe, de prejudecățile neave‑ nite, de discuțiile fade și dăunătoare la nivel sufletesc etc. Sintagma „a‑ți lua crucea” comportă o bogăție de Înțele‑ suri, pe marginea cărora se pot broșa
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
așa că a pus frînă, ca să-i dea o lecție, iar mașina celuilalt s-a izbit în el. După întîlnire, i-am spus directorului de design: „Am visat întotdeauna să fac așa ceva, dar n-am avut niciodată curajul! ”. El a zîmbit malițios și mi-a mărturisit: „Nici eu. Am dus mașina la atelier doar pentru verificări, asta-i tot. Am vrut să-i arăt ****** ăla de vicepreședinte că sînt un pic nebun, ca să nu-și mai facă de lucru cu mine și
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]