1,101 matches
-
care veneau mai ales din Franța ( în special din Flandra). Cruciații încep să se adune în 1201, fiind desemnat un conducător al expediției, contele de Champagne ( Thibaut), care a murit la scurt timp, astfel că lideri ai expediției a devenit marchizul de Montferrat ( principatul acestuia se afla în nordul Italiei). Principala problemă a cruciaților era aceea a transportului, în contextul în care numărul cruciaților era ridicat ( 33.000 oameni). Scopul declarat era ocuparea Egiptului, astfel că aveau nevoie de o flotă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
practică a tratatului din 1204, cea mai importantă fiind cea a desemnării unui împărat. S-a constituit un colegiu format din 6 reprezentanți ai crucților și 6 venețieni care să desemneze un nou împărat. Cei mai mulți credeau că va fi desemna marchizul de Montferrat, însă în mod surprinzător împărat a ajuns Balduin de Flandra, care se bucura de sprijinul venețienilor. Acesta a devenit primul împărat latin al Constantinopolului. Cea de-a doua problemă era legată de împărțirea teritoriilor bizantine. Aici lucrurile nu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
au întâmpinat o rezistență foarte puternică din partea populației grecești, iar în cele din urmă se constituie două sisteme de state de-o parte statele latine: Imperiu Latin de Constantinopol, Regatul Thesalonicului ( constituit într-o încercare de a-l despăgubi pe marchizul de Monferrat), mai multe principate latine în Grecia ( Moreea revenind familiei de Villehardouin). Evident Veneția a reușit să își rezerve pozițiile cele mai importante, obținând 3/8 din Constantinopol și punctele cheie din arhipelagul greces și cetățiel de coastă care
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
între alpiniști este însă că cei doi nu au ajuns niciodată pe vârf. În 1933, Lady Houston, o milionară britanică, fostă dansatoare de cabaret, a finanțat " Zborul Houston peste Everest din 1933", în care un avion Westland Wallace condus de marchizul de Clydesdale a zburat peste vârful Everest într-o încercare de a plasa acolo un steag al Regatului Unit. La primele încercări, cum au fost cele ale lui Bruce din anii 1920s și cele două tentative eșuate ale lui Hugh
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
va fi pus în practică abia o dată cu Revoluția Franceză. Funcția de muzeu a Luvrului începe odată cu expoziția celor mai frumoase tablouri ale colecției regale, ținută la Palatul Luxemburg între anii 1750 și 1785, și care a cunoscut un enorm succes. Marchizul de Marigny, director general al Clădirilor Regale (în franceză "Bâtiments du roi") și succesorul acestuia, contele de Angiviller, elaborează un proiect prin care Luvrul să devină un muzeu permanent. Acest proiect devine lege la data de 6 mai 1791, iar
Muzeul Luvru () [Corola-website/Science/296810_a_298139]
-
intra în contact cu Spania și Franța. Între timp, la Londra, în octombrie 1775, s-a deschis sesiunea parlamentului, lorzii, whigi și radicalii, ostili regelui și miniștrilor, au atacat guvernul până în primăvara 1776. A rezultat demisii în masă: Edmund Burke,Marchizul de Rockingham, Sir George Savile, Charles James Fox, John Wilkes, lordul Shelburne și lordul Camden, ducele de Grafton, ce s-au alăturat opoziției și au condamnat măsurile guvernamentale, cerând să se pună capăt conflictului cu America. Radicalul John Wilkes a
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
245 de vase de transport, escortate de 16 vase de război sub conducerea amiralului, lordul Howe. Washington a urmărit drumul flotei britanice și și-a mișcat trupele. Aflându-se la Philadelphia ca să resolve treburile administrative, a întâlnit un nobil francez, marchizul de La Fayette, Marie-Jospeh Paul-Roch Yves Gilbert, senior du Motier, baron de Vissac, senior de Saint Romain, ce și-a cumpărat în taină un vas pe care l-a rebotezat “Victoria”, și însoțit de câțiva ofițeri, a debarcat în iunie 1777
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și spera că acestea nu se vor forma, fiind de părere că duc la conflict și stagnare. SUA nu s-au mai implicat în conflicte o vreme. Au fost de partea Revoluției Franceze exprimând o atitudine favorabilă , mai ales că marchizul de la Fayette a fost comandantul Gărzii Naționale în 1789 și jucase un rol important în Revoluția Franceză. În 1793, în urmă escaladării revoluției și instaurării regimului Terorii, George Washington s-a pronunțat pentru menținerea SUA sub neutralitate. Problema neutrilor nu
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
ceea ce îl determină pe regele consort să se retragă la castelul El Pardo. Pentru salvarea aparențelor, Serrano este numit căpitan general al Granadei. Urmează noii favoriți: Valldemosa, maestru de muzică și alți câțiva. În octombrie 1848, Isabela îl alege pe marchizul de Bedmar, care ocupă un apartament mic sub camera reginei. În februarie 1850, primul ministru Narváez anunță în fața parlamentului că "regina este foarte probabil însărcinată în luna a cincea". Copilul se naște pe 12 iulie 1850, i se pune numele
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
l-au apreciat. Dintre aceștia amintim: Abatele Rosmini, Cardinalul Alimonda, Cardinalul Antonelli, Cardinalul Antonucci, Cardinalul Gaude, Cardinalul Gaudenzi, contele Camillo Benso di Cavour, Contele Colle din Toulon, Contele de Camburzano, Contesa de Viry, Contesa Ieronima Uguccioni Gherardi, Joseph de Maistre, Marchizul Gustavo Benso di Cavour, Marchiza de Barolo, Marchiza Fassati, Marchizul Scarampi, Papa Leon al XIII-lea, Papa Pius al IX-lea, Regele Italiei Carol Alberto, Urbano Ratazzi, scriitorul francez Victor Hugo. Sunt nenumărate publicațiile despre don Bosco. Cea mai amplă
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
Cardinalul Antonelli, Cardinalul Antonucci, Cardinalul Gaude, Cardinalul Gaudenzi, contele Camillo Benso di Cavour, Contele Colle din Toulon, Contele de Camburzano, Contesa de Viry, Contesa Ieronima Uguccioni Gherardi, Joseph de Maistre, Marchizul Gustavo Benso di Cavour, Marchiza de Barolo, Marchiza Fassati, Marchizul Scarampi, Papa Leon al XIII-lea, Papa Pius al IX-lea, Regele Italiei Carol Alberto, Urbano Ratazzi, scriitorul francez Victor Hugo. Sunt nenumărate publicațiile despre don Bosco. Cea mai amplă lucrare biografică în limba italiană este "Memorie biografiche", operă scrisă
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
lui Venus"" și ""Bachanala"". Artistul va lucra mai mulți ani (1518-1523) la aceste "poeme" - după cum le numește - fără a neglija alte comenzi și tematici. În anii 1523-1525 se duce în câteva rânduri la Ferrara, unde cunoaște pe Federico II Gonzaga, marchiz de Mantova, și pe Isabella d'Este, muza și mecena artiștilor. În Ferrara, Baldasare Castglione scrie ""Curteanul"" - operă care va fi studiată apoi în întreaga Europă apuseană. După devastarea Romei (""Sacco di Roma"") de către armatele imperiale ale lui Carol Quintul
Tiziano Vecellio () [Corola-website/Science/298686_a_300015]
-
indieni la Logstown, încheind tratatul cu aceștia în 1752, la care au participat căpetenia Tanacharison și un reprezentant al Irochezilor, prin care indienilor li se păstra dreptul de vânătoare pe Valea Ohio. În cursul anului, noul guvernator al Noii Franțe, marchizul Duquesne, a trimis o nouă expediție în Ohio sub comanda ofițerului Charles Michel de Langlade, însoțit de 300 de soldați francezi-canadieni și războinici din Ottawa. Obiectivul lor era pedepsirea băștinașilor din Pickawillany pentru că nu au respectat ordinele lui Celeron în
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
a gândirii transumaniste", filosoful transumanist Nick Bostrom localizează rădăcinile transumanismului în umanismul renascentist și Iluminism. De exemplu, Giovanni Pico della Mirandola chema oamenii să-și "sculpteze propria statuie", René Descartes considera ameliorarea umană unul dintre fructele abordării sale științifice, iar Marchizul de Condorcet specula asupra folosirii științei medicale pentru extinderea duratei vieții umane. În secolul XX, un precursor direct și influent al conceptelor transumaniste a fost eseul "Dedal: știința și viitorul" din 1923 al geneticianului J.B.S. Haldane, care prezicea că urmau
Transumanism () [Corola-website/Science/299200_a_300529]
-
în timpul lui Laslău. Astfel, tătarii au fost siliți să se retragă din țară peste Nistru, spre nordul Mării Negre și Crimeea. Pentru ca aceștia să nu se mai întoarcă și să prade iar Transilvania, regele ungar l-a pus pe Dragoș, ca marchiz (germ. Markgraf, fr. marquis), la conducerea noii mărci de apărare a Ungariei, marcă numită Moldova, cu reședința la Baia, având obiectivul de a apăra trecătorile prin care tătarii obișnuiau să treacă peste munți. Data când a avut descălecatul Moldovei nu
Dragoș I () [Corola-website/Science/299225_a_300554]
-
două revolte Lancastriene în 1464. Prima dintre lupte a fost bătălia de la Hedgeley Moor pe 25 aprilie și a doua a fost bătălia de la Hexham pe 15 mai. Ambele revolte au fost zdrobite de fratele lui Warwick John Neville, primul marchiz de Montagu. Perioada 1467-70 a marcat deteriorarea rapidă a relațiilor dintre regele Edward și fostul său mentor, puternicul Richard Neville, conte de Warwick—"Făcătorul de regi". Au fost mai multe cauze ale rupturii dintre cei doi, dar în principal a
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
neașteptat în 1483, iar dezordinile dinastice au reizbucnit. În timpul lui Edwar al IV-lea au apărut facțiuni formate pe de-o parte de rudele din familia Woodville ale reginei, (Anthony Woodville, al doilea conte de Rivers și Thomas Grey, primul marchiz de Dorset), și pe de altă parte de cei care nu erau mulțumiți de noul statul al familiei Woodville la curte, unde erau văzuți ca "parveniți" dornici de putere. În momentul morții premature a regelui, moștenitorul tronului, Edward al V
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
În replică, Londra trimite trupe pentru a restabili ordinea în colonii. După primele ostilități, cel de-al Doilea Congres al coloniștilor decide în mai 1775 să înființeze o armată mixtă, sub comanda supremă a lui George Washington, sprijinită apoi de marchizul de Lafayette al Franței și de baronul prusac von Steuben, care contribuie la organizarea profesionistă a armatei. În primăvara anului 1775, criza politică devine tot mai evidentă. În fiecare din cele 13 colonii se formează organizații revoluționare și miliții înarmate
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
și ca ( père) Alexandre Dumas tatăl, (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts, Aisne - d. 5 decembrie 1870, Puys, Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume. Bunicul său, marchizul Antoine-Alexandre Davy de la Pailleterie, a servit guvernul Franței ca General commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare. În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
General commissaire de Artilerie în colonia Saint-Domingue (astăzi Haiti), unde s-a căsătorit cu Marie-Césette Dumas, o sclavă de culoare. În 1762, aceasta l-a născut pe tatăl său, Thomas-Alexandre, și a decedat la scurt timp după naștere. La întoarcerea marchizului și a fiului său în Normandia, sclavia încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru. În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
încă exista, iar băiatul a avut de suferit datorită faptului că era pe jumătate negru. În 1786, Thomas-Alexandre s-a înrolat în armata franceză, folosind numele de familie al mamei sale ca să protejeze reputația aristocratică a familiei. În urma revoluției franceze, marchizul și-a pierdut proprietățile, dar Thomas-Alexandre Dumas a avut o carieră distinsă în armata revoluționară, ajungând la gradul de general înaintea împlinirii vârstei de 31 ani. Thomas-Alexandre s-a căsătorit cu Marie-Louise Elisabeth Labouret, iar în iulie 1802, în Villers-Cotterêts
Alexandre Dumas () [Corola-website/Science/298775_a_300104]
-
Maria își pierduse dreptul la succesiune fiind declarată ilegitimă, după ce tatăl ei Henric a anulat căsătoria cu mama ei Caterina de Aragon, pentru a se căsătorii cu Anne Boleyn. Elisabeta a fost botezată în 10 septembrie, iar arhiepiscopul Thomas Cranmer, marchizul de Exeter, Elisabeta Howard, ducesă de Norfolk și marchiza de Dorset au fost nașii săi. În ianuarie 1536 Anne Boleyn naște un fiu care moare; Henric pentru a se putea recăsătorii, o acuză de trădare cu fratele ei și este
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
de protecția și aprecierea influentului câștigător al premiului Nobel pentru literatură Kawabata Yasunari. este, așa cum îi indică chiar titlul, un roman confesiv, în care naratorul, copilul și adolescentul Tenkatsu pare să fie mai atras de brutalitatea unor imagini furate din marchizul de Sade sau de petele de sânge de pe torsul Sfântului Sebastian, al cărui martiriu îl descoperă în reproducerea unei pânze de Guido Reni, decât de poveștile cu zâne. Romanul " Confesiunile unei măști" a fost publicat pentru prima dată în anul
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
ameliorare a igienei publice și de construirea locuințelor pentru săraci. La 1 mai 1876 regina Victoria a fost declarată împărăteasa Indiei. În 1878, străzile Londrei sunt pentru prima dată iliminate electric. La 13 iulie 1878 , Benjamin Disraeli și Robert Cecil, marchiz de Salisbury participând la Congresul de la Berlin, Marea Britanie primește Ciprul de la Turcia. În 1880, ritmul reformei încetinea, accelerându-se abia la începutul secolului XX. Pe 2 august, învățământul devine obligatoriu pentru copii sub 10 ani. Mișcarea muncitorească de la sfârșitul secolului
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298888_a_300217]
-
consilier la curtea ducelui Karl August. Această ultimă perioadă a vieții sale este marcată de strânsa prietenie cu Goethe, o perioadă clasicistă. Caracteristică acesteia, drama "Don Carlos" etalează un limbaj mai stăpânit, ferit de exploziile verbale. "Dați libertate gândirii", replica marchizului "de Posa", sintetizează noul principiu călăuzitor al năvalnicului poet de odinioară. Teoretician al idealismului în estetică, Schiller atribuia artei, literaturii și teatrului un rol fundamental în emanciparea omului, vorbind despre „cel de al treilea imperiu vesel al jocului și aparențelor
Friedrich von Schiller () [Corola-website/Science/297780_a_299109]