49,948 matches
-
pe aer mă rescrii. Atafiel, cel care susții raiul cu trei degete mă Îngâni, Îngerul focului plânge, Îngerul morții suspină. Numai voi, Altrib, Attaris, Amabael și Attarib - Îngeri ai iernii din geamuri, veți râde, veți râde, veți râde. În adâncul mării se naște un cântec. Ultima cupă e-n mâinile mele! O tac!... (Continuarea În numărul viitor)
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
străin în care l-am citit pe Celan C-un pește mort în mână La sărbătoare eram toți invitați vorbele putrezesc pe limbă când ne gândim la sărbătoarea asta putrezim noi înșine cu buze subțiri cineva ne spune povești cu marea peștele albastru soarele zbârcit morții, oasele lor goale, degetele când uit cine sunt putrezesc ca un pește îi visez gura larg deschisă simt când uit cine sunt putrezesc ca un pește îi visez gura larg deschisă simt cârligul în gât
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/9490_a_10815]
-
pleoape, de parcă-ar fi mânat tunând pegașii cruzi să și-i adape. Se ridica, în zări răsfrânt, lăsând în urmă pulbere de zâne și răsturna aștrii din somn și zei - în vise de cadâne. Plutea și cu un gest vărsa marea de liniște în țintirim, urnind din veghe negre pietre, în umbra lor mai vii să fim. Divin plutea din vremuri crude, încât și-acum ies din privire armii de fluturi nevăzuți, făpturi de abur către fire. Totul e vuiet, clocot
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
Atunci de mine se apropie De pretutindeni fiara albă Și mă pândește la tot pasul, Dar când mă-ntorc înfricoșată, Tu Te prefaci că nu mă vezi, Ori poate nu e încă Ceasul. Iar când îmi vii în somn ca marea, Puterea undei care crește Răstoarnă cerul peste mine Și de atâta frumusețe M-aș prăpădi, de nu m-ai scoate Ca pe un înecat din vis. 31 decembrie 2006 Insomnie Sunt nopți atât de lungi... cu neputință Mi-ar fi
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
fente și giumbușlucuri scurs, poetul își exhibă rănile sângerânde, cu un patos nou, întregitor, generator de tragic: "M-am întâlnit cu trupul meu gol în oglindă/ gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în tempesta Regelui Lear: "Foști navigatorii pe smârcuri insondabile/ împăiați peste
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
eu cu Înflăcărare. Profesorul tăcu. Așezat pe un scaun special, cu protecție pentru sacrumul neresorbit, profesorul tăcea. Nu spuneți nimic? Nu mă susțineți? l-am Întrebat intrigat. Vezi tu, Îmi spuse el cu greutate, ai să le arăți exact ceea ce Marele Consiliul a mai văzut. Milioanele de documente rămase de la strămoșii noștri, conțin mărturii și mai elocvente despre pericolele iradierii. Și la ce-au folosit... Oamenii s-au crezut superiori nouă și tot nu s-au oprit la timp. Iar noi
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
mei. Îmi frec fundul de pe un scaun pe altul, dar tot bananele Îmi plac cel mai mult. Ce să fac cu alte alimente?! La ce-mi trebuie dacă sunt banane care putrezesc și de care ne rușinăm să ne apropiem. Marele Consiliul e surd. Existența său absența lui mă lasă rece. Tot În copaci am de gând să mă retrag. Acolo se retrag toți bătrânii. Ca voi, am fost și eu. M-am Îmbătat cu iluzii. Acum nu-mi mai trebuiesc
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
piatră spini înfloriți distilează sângele un corb în picaj se arată vorbele ce dau buzna spre mine zguduie geamurile ca o toacă nesiguranța a ajuns ca un plumb încins care vine din toate părțile deodată și parcă înaintez printr-o mare excesiv de sărată spre rugul aprins cuvintele deși-s tot mai multe prin hăurile foii puține-s în fruct se leagă doar cu vocalele sufletului trecând ca pe sub casă spre un dans de arșiți migrator și abrupt Toate rețetele întrebările mi-
Poezie by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/9467_a_10792]
-
depărtările. Asculți vezi Asculți vezi acoperi descoperi frumusețile ce palpită la gîtul tău cum o venă umpli șoseta cu bluesuri te descurci cu picturile oare ce se-ntîmplă-n prezent cu prezentul însuși un violoncel e necăjit ca o morsă la țărmul mării mîine nu mai contează spaima părului face deliciul flăcării o piatră asudă învelită-n ziar un ochi sparge fereastra.
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
paralelism sugestiv cu celelalte cuvinte menționate, el apare totuși ca o culme a stării spirituale, Înnobilând astfel realitatea și conferindu-i prin artă valoare transcendentă. Pe de altă parte, Eminescu Înregistrează apropierea dramatică dintre sacru și teluric, deoarece Luceafărul și marea tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
tind să devină o singură entitate, chiar dacă nu se pot uni definitiv. Atent la detalii, George Popa explică cele două părți ale Întregului poetic rezultat astfel : „De observat că În diversele poezii evocarea luceafărului este aproape constant asociată cu evocarea mării, aceasta simbolizând agitata lume a omului, furtuna de patimi a eului intramundan al poetului, În raport cu imuabilitatea increatului, cu sinele transmundan”. La spiritele creatoare se observă influența arheilor, concepuți de Eminescu nu pe linia lui Platon, ci pe o alta, identificată
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
frunze. Să mă poată acoperi umbra unei vieți clătindu-se pe zid sub lună. Femei din cimitire grele cu umbrelă și cu părul înghețat femei nemișcate masive deasupra mea cînd dorm să le văd mișcînd buzele. Fiul Eu plec spre marea fără întoarcere spre aburul ce iese din ocean ca dintr-un bivol orb voi umbla prin haos cu ochii deschiși și dacă îmi voi aminti de tine am să strig iar strigătul meu se va face miel alb Clădit pe
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]
-
Ne vom afla aproape Ca în atâtea rânduri. Vom râde și vom plânge În ziua nemuririi Și vom trăi împreună Și clipele iubirii. Cu mâini împreunate Pe o rază de lumină Vom fi tot împreună În noaptea ce o să vină. Marea Dintre stânci înlănțuite Se va naște iarăși marea Și vor merge iar corăbii Căutând mereu cărarea. Vor ajunge de departe La un țărm bătut de vânturi Va fi liniște acolo Cade ancora-n adâncuri. Mult nisip se va preface Într-
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
Vom râde și vom plânge În ziua nemuririi Și vom trăi împreună Și clipele iubirii. Cu mâini împreunate Pe o rază de lumină Vom fi tot împreună În noaptea ce o să vină. Marea Dintre stânci înlănțuite Se va naște iarăși marea Și vor merge iar corăbii Căutând mereu cărarea. Vor ajunge de departe La un țărm bătut de vânturi Va fi liniște acolo Cade ancora-n adâncuri. Mult nisip se va preface Într-o ploaie ca de stele Valurile se vor
Poezii. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Eleonora Kohn () [Corola-journal/Imaginative/93_a_123]
-
către apus, lumina scădea pe nesimțite, contururile nu mai erau atât de sigure, încât poza părea ușor mișcată. Deși fotografia era veche, în alb-negru, se vedea că părul ei nu era nici brun, nici blond ci, probabil, castaniu. Sub briza mării o șuviță de păr îi căzuse pe frunte, acoperind sprânceana stângă. Poate de aceea zîmbetul ei părea trist. ...Costel era în deplasare, departe, undeva în Maramureș. Poate că mai era îndrăgostit de ea, căci îi telefona în fiecare zi. Frumos
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
a înțeleptului spune cuvinte în gol târâte prin pleava orașelor peste lume mai ninge peste lume e frig tu stai și aștepți tot mai vagă încropire - o pietricică umflată de gânduri Reluîri în drumul meu întâlneam atâția copaci resemnați dincolo de marea ce era doar o idee de mare un substitut al cuvântului o coajă de frig violet cu eul meu mic dilatat cu eul meu mare chircindu-se străbăteam necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
prin pleava orașelor peste lume mai ninge peste lume e frig tu stai și aștepți tot mai vagă încropire - o pietricică umflată de gânduri Reluîri în drumul meu întâlneam atâția copaci resemnați dincolo de marea ce era doar o idee de mare un substitut al cuvântului o coajă de frig violet cu eul meu mic dilatat cu eul meu mare chircindu-se străbăteam necuprinsul gata mereu să-l ating și clipa lovindu-mă de sus până jos o neînsorire a lumii izgonindu
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
de dragoste In toiul nopții am scris poeme de dragoste pentru tine s-a vorbit prea mult de asta ca despre pâinea goală, ca despre cuvintele mieroase ale unui bun duhovnic ca dragostea pasionată, profundă a unei cobe ce făgăduiește marea cu sarea dar ce naște din pisică soareci mănâncă; cui are i se mai dă în viața de-apoi cu aripi la picioare în toiul nopții de dragoste. XXVII. Altceva ne trebuie ! Am șters-o în goană din dragostea asta
Poezii by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/9701_a_11026]
-
scopurile în care fusese utilizat și se străduia să devină melc în mâna ei strânsă tare de emoția muzicii de pe mal menită ca un bărbat făcut din note s-o ademenească la suprafață într-o clepsidră de nuc și diamant marea se scurgea prin gaura cheii nimic nu era normal deși totul era anormal spânzurat așa că adevărul nădușea ca un hamal ca un animal nocturn diurn și taciturn el o visase goală cu un coș de vișine pe braț și o
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
o barcă plină de pești argintii" avea în cerebel o rochie de bal și o mască de carnaval rochia de bal avea glas de prichindel și rostea într-o păsărească apoasă "bărbatul e o perlă neagră imperfectă găsită într-o mare la fel de imperfectă" ultimul ei gând fusese că un scafandru vine după o sută de ani să se îngrijească de corpul ei șerpuind adormit în adâncime sub turnul inundat din orașul abandonat sub lac s-ar spune că nimic nu e
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
o aud sfîrîind Explodează soarele pe-o cărare spre linia ferată, dar ochii mei sunt orbi mai demult Scoici putrezite, iod, aerosoli - nu-mi spun nimic nimic De data asta, slavă Domnului, nu am de scris nici un poem Îl scrie marea la nesfîrșit Nisipul, pietrișul fin prefirîndu-se Scoicile... o pîslă de alge Zegras, o saltea pentru cortul iubirii. Poezia visată în zori: Tu să-ți afli un loc pe streașina casei De unde ai aluneca în orice clipă Un loc unde să
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Erai taina. Cînd cerul și pămîntul grăiau în tăcerea Ta ca o livadă în floare, în cuvintele Tale din sînge și din carne. Cînd aerul ce-l respirai cuprindea plinătatea iubirii lor pentru Tine, cînd și-au lăsat casele și marea și ochii cei dragi urmîndu-Te. Ca o pădure de nepătruns, ca un zid de cetate sau o apă de netrecut erau hainele lor în jurul Tău pe spatele ascultător al asinei ce te purta printre ramurile de finic ce aveau să
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Paul Diaconescu Păcatul Citesc ultimul capitol din Dunărea lui Claudio Magris: Delta, ghiolurile, Sf. Gheorghe, Sulina... Și, deodată, mă simt chemat irezistibil! de acea plajă nesfârșită, în fața unei mări galbene, sub ultima dogoare a verii - era septembrie -, de buzele arse de dorință ale fetei preotului, de părul ei lung și negru ca smoala topită în cazanele Iadului... ș.a.m.d. Dar "mai departe" n-a mai fost. Doar amintirea
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
cu păsat. Să nu uit, când am plecat, - Viesparița m-a pișcat!... Parcă plângea o Icoană Lângă fântâna din sat; Cânta pasărea-n răscruce De își făcea lumea cruce! O plutire Nenumărate au fost Paharele cu vin, - Stelele căzute în marea vieții mele!... Totul, - O plutire... Și un același chin: Ne naștem, Iar murim... Și iar ne credem Stele. Marele Nimic Aseară, - a venit la mine Marele Nimic, - Să bea cafea din Sfântul meu Ibric; Unde-mi sunt anii, - Unde s-
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
sat; Cânta pasărea-n răscruce De își făcea lumea cruce! O plutire Nenumărate au fost Paharele cu vin, - Stelele căzute în marea vieții mele!... Totul, - O plutire... Și un același chin: Ne naștem, Iar murim... Și iar ne credem Stele. Marele Nimic Aseară, - a venit la mine Marele Nimic, - Să bea cafea din Sfântul meu Ibric; Unde-mi sunt anii, - Unde s-au dus?... în poezie, - de teamă m-am ascuns... Vă privesc de dincolo de moarte, - în loc de ochi, - am două Stele
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]