1,107 matches
-
concertul națiunilor. Este vorba în primul rând de state și entități care nu sunt recunoscute juridic ca state de către majoritatea comunității internaționale. Această sursă de recunoaștere poate fi vizată și de state care nu au probleme de recunoaștere, dar sunt marginalizate de sărăcie sau de slaba lor putere în cadrul comunității internaționale. "Un exemplu istoric relevant este cel al Uniunii Sovietice, care a întreprins, începând cu 1925, o campanie agresivă de promovare externă a "culturii sovietice", pentru a obține recunoașterea comunității internaționale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a experiențelor tuturor membrilor grupului. Managementul diversității se bazeaza pe utilizarea eficientă a diversității în cadrul unei organizații, deoarece gestionarea diversității performează afacerea. Important în managementul diversitatii nu este doar sensibilitatea la alte culturi și grupuri etnice și socio-economice, care sunt marginalizate față de cultura dominantă, nici transferul de putere, ci o întreaga schimbare de paradigmă-o schimbare vis-a-vis de percepții, valori, și acțiuni ale omului. În centrul managementului diversității nu se află numai respectul pentru contribuția adusa de alții, dar mai important
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Bucovina care, dacă stăm și ne gândim bine, a aparținut mai mult Austro-Ungariei, decât României”. Pentru el, România începe cu regele Carol I și se sfârșea eventual cu el. Puținii ziariști care am avut curajul să spunem „Nu” am fost marginalizați. Eram șeful departamentului Politic de la „România Liberă”. A mers un coleg la ceremonia de semnare. A doua zi, am aflat că Emil Constantinescu și Leonid Kucima se întâlniseră la vila lui Nicolae Ceaușescu de la Neptun, iar nu la Constanța, cum
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
un Comitet național ceh la Paris sub președinția lui Bénès. Totuși, partida decisivă se va juca în Statele Unite, în 30 mai 1917 cînd, la Pittsburgh se va semna un pact între cehi și slovaci, pact în virtutea căruia, cîțiva oameni politici marginalizați în țările lor de origine, vor hotărî soarta compatrioților rămași acasă. O Cehoslovacie imaginară se va naște mai întîi pe hîrtie. Ea va rămîne însă lipsită de semnificație în teritoriu, unde fiecare sau aproape fiecare conservă încă o atitudine de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
procesul devine ireversibil. Conducătorii Republicii Cehoslovace proclamate la Praga la 28 octombrie 1918 nu mai au nici un motiv să acorde atenție "Manifestului popoarelor"publicat doar cu douăsprezece zile mai devreme, de Charles IV. Ei constituie un exemplu pentru toți politicienii marginalizați pînă atunci, însă avizi de o mare glorie națională și care ard de dorința de a-i imita. De asemenea ei demonstrează că balanța este următoarea: de-o parte se află aliații, uneori aliați de ultimă oră, adică forțele victorioase
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ascultat în propria casă. Pe scurt, este tratat ca un inamic temut al comunismului. Notorietatea sa era mult prea mare pentru ca regimul să își permită o soluție radicală. Nu și-a permis-o nici cu Blaga, pe care l-a marginalizat și care, e drept, a avut o reținere principială și consecventă. Dar asta nu înseamnă că scriitorul nu s-a simțit amenințat, că nu a simțit teama, mai ales atunci când colaboratorii săi apropiați (Dinu Pillat, Ovidiu Papadima și alții) au
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aceea, s-a recurs la importul unui asmenea tip, chiar dacă scriitori precum Ilia Ehrenburg și Wanda Wasilewska făceau parte din categoria convertiților. Puțini știau acest lucru, importantă fiind cauza căreia serveau. Primii muncitori intelectuali au fost făcuți din rândul intelectualilor marginalizați în vechiul regim din diverse motive: lipsă de talent sau origine etnică. Probabil că și așa se explică faptul că majoritatea celor promovați în primele luni ale apariției Scînteii (Ion Călugăru, D. Corbea, Maria Banuș ș.a.) erau evrei. Cu timpul
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
prevedea desfășurarea de armament în spațiu, cu scopul de a distruge rachetele balistice intercontinentale lansate de inamic, inițiativă cunoscută sub numele de războiul stelelor. În discursul care oficializează Inițiativa de Apărare Strategică, președintele Ronald Reagan anunță ambiția sa de a marginaliza armele nucleare, lipsite de putere și perimate 63, printr-o apărare antirachetă globală, linie Maginot în spațiu, bazată pe sateliți și lasere spațiale, capabilă, în același timp, să intercepteze orice tip de rachetă balistică intercontinentală cu încărcătură nucleară venind dinspre
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
probleme politice și economice, este arsenalul său nuclear. Dacă doctrina din anul 1997 sublinia apariția unei lumi multipolare, după încheierea Războiului Rece, cea din 2000 critică Statele Unite că încearcă adoptarea de soluții unilaterale pentru problemele globale prin folosirea forței militare, marginalizând standardele de bază ale dreptului internațional. În document se menționează că Rusia continuă să fie o putere mondială și că nu se simte amenințată numai de NATO, în condițiile pierderii autorității de către O.N.U., ci și de posibilitatea exacerbării
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
includă votanții de centru-dreapta din Ontario și mai mulți electori din zonele urbane ale Canadei anglofone. Odată cu această reinventare ca "Alianță", Reformiști au renunțat la ideea potrivit căreia "poporul" ar avea o identitate regională vestică. De asemenea, această reinventare a marginalizat recursul la democrația directă, văzută până atunci ca principalul remediu pentru deficiențele partidelor politice și ale instituțiilor reprezentative și aproape că a eliminat referința la revendicările vestului adresate instituțiilor economice și politice centrale (CA, 2000). Acest troc cu revendicările populiste
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din America de Nord, de dinainte de 1970, care zugrăvea poporul drept masa cetățenilor activi, ale căror interese pot fi reprezentate de un guvern care lucrează pentru a reduce din puterea corporatistă, a fost respins de Partidul Reformei, la fel cum acesta fusese marginalizat și în Statele Unite. Scurta analiză a modalității în care liderul Partidului Conservator utilizează temele antielitiste ne arată cât de greu este să separăm fibra populistă de noul cadru al conservatorismului de dreapta. Dificultățile sunt la fel de mari și în cazul discursului
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu a mea! (Bruhn, 2009: 171). Mai târziu, López Obrador avea să conceapă un program electoral fără girul partidului. Așadar, relația între partidele deja consolidate și liderii populiști pare să fie contradictorie. Pe de-o parte, acești lideri tind să marginalizeze structurile de partid și întreprind foarte puține lucruri pentru a construi noi mecanisme instituționale pe care să nu le controleze. De cealaltă parte, membri de partid acceptă sau chiar solicită întrebuințarea retoricii populiste și recursul la un comportament agresiv. În
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de democrația reprezentativă. Chávez a mers atât de departe, încât a afirmat că Venezuela "se îndrepta către un stat tot mai autoritar și represiv... spre o dictatură fascistă" (Blanco Muñoz, 1998: 368). Totuși, după ce a venit la putere și a marginalizat partidele tradiționale, Chávez s-a făcut tot mai mult auzit în privința altor elemente aparținând elitei și pe care el le contesta, cum ar fi trusturile media care erau mai adversari ai conducerii sale. Și în vreme ce Chávez a fost mereu critic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost, de asemenea, mai ales în calitatea sa de intermediar, o resursă politică care asigura mai multă putere pentru a trece peste constrângerile instituțiilor regimului existent. Pe scurt, participarea populară l-a ajutat pe Chávez să recreeze ordinea constituțională, să marginalizeze establishmentul politic și să ofere beneficii sociale și economice unui spectru mai larg de posibili susținători. Deci participarea a fost și un scop, și un mijloc pentru chavism - o componentă integrală a democrației, concepută că suveranitate populară și ca un
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie ușor diferită. În America Latină, populismul tinde să fie incluziv, dar se democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor marginalizate împotriva elitelor tradiționale. Populiștii de succes au înlăturat cel puțin parțial elitele existente și au deschis accesul către establishmentul politic pentru noi actori. Aceștia pot numi reprezentanți ai grupurilor marginalizate în funcții în stat, crea noi canale de acces și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor marginalizate împotriva elitelor tradiționale. Populiștii de succes au înlăturat cel puțin parțial elitele existente și au deschis accesul către establishmentul politic pentru noi actori. Aceștia pot numi reprezentanți ai grupurilor marginalizate în funcții în stat, crea noi canale de acces și/sau folosi autoritatea publică pentru a propune politici care să fie în beneficiul material și simbolic al grupurilor anterior excluse din viața politică. În anii 1930 și 1940, mulți populiști
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unor politici sociale durabile. Într-adevăr, sub aspectul ocupării și al venitului mediu, "peruvienii nu o duceau mai bine în 2000, față de 1990" (Carrión, 2006: 126). În privința incluziunii politice, pe care Flic (2010: 14) o definește ca permisiune acordată grupurilor marginalizate de a "accede la puterea politică", palmaresul lui Fujimori a fost unul eterogen. La prima sa participare în alegerile prezidențiale, fujimori a mobilizat într-adevăr părți ale populației care fuseseră anterior marginalizate, cu precădere creștinii evanghelici și economia subterană. În
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Fujimori l-a avut, a fost cel din sfera incluziunii simbolice, pe care Flic (2010) o definește ca fiind un proces în care "grupul exclus face parte din colectivul "noi"". Fujimorismul a făcut clasa politică accesibilă pentru grupurile care erau marginalizate în mod tradițional. Vizibilitatea și importanța eveghelicilor, a femeilor și a politicienilor mestizo au crescut semnificativ sub Fujimori. Ca să folosim cuvintele unui membru fujimorist al congresului: Membrii [...] opoziției sunt cei care au deținut puterea dintotdeauna. Datorită lui Fujimori, oameni ca
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Slovacia de la tranziția sa spre o democrație consolidată. Numeroase studii slovace demonstrează faptul că Mečiar a urmărit eliminarea sistematică a constrângerilor instituțional, în special după revenirea sa ca premier, la finalul anului 1994 (Deegan-Krause, 2006; Haughton, 2005; Henderson, 2002). A marginalizat sistematic rolul opoziției în Parlament și în cadrul organismelor de monitorizare, a limitat atribuțiile președintelui și a subminat independența poliției, a procurorilor și a tribunalelor. În mediul public explicațiile oferite pentru aceste abuzuri asupra instituțiilor au urmat tiparul plebiscitar al unui
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reduce distanța între guvernați și guvenanți. Așa a procedat în mare parte Partidul Austriac Creștin Democrat, ÖVP, în Austria, înainte de și în perioada în care a format o coaliție cu FPÖ. Și, după cum arată Fallend, creștin-democrații au avut mare succes, marginalizând masiv populiștii și având din nou inițiativă în politica austriacă. În cele din urmă, strategia de integrare poate fi considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe actorii politici tradiționali, integrarea se referă la tactici pe termen scurt sau
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scris schițe în Puzzled America precum și o rubrică pentru o revistă săptămânală. Mai mult, am adus în prim-plan în mod intenționat această problemă a clasei profesionale a făuritorilor de literatură pentru că, din punct de vedere istoric, ei au fost marginalizați în studiile de engleză. O altă problemă este delimitarea jurnalismului literar narativ de alte genuri cum ar fi jurnalul de călătorie, povestirile polițiste, sportive, ca să nu menționăm decât câteva categorii foarte populare. Spre exemplu s-a încercat deja separarea însemnărilor
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
tradiționale de literatură) au exclus jurnalismul literar narativ de la o evaluare academică serioasă, motive pentru care apelativul "modern" este una comună pentru curentul principal al jurnalismului și pentru beletristica practicată în acel timp, o apelație cu aer de hegemonie care marginalizează jurnalismul literar narativ. Nu mai puțin adevărat este că Many remarcă, spre lauda lui, că jurnalismul literar se dezvoltă pe falia apărută între literatură și jurnalism ca două lucruri cu identități diferite (562-65). Sunt de acord nu numai că o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
seria lui Sam G. Riley, Dictionary of Literary Biography, publicată în American Magazine Journalists. Una peste alta încercările de istoricizare a genului au fost rare pentru că nu există un consens asupra a ceea ce este acest gen. Așa că genul a fost marginalizat atât de beletristică cât și de curentul principal al practicii jurnalistice, atât de forurile critice dominante ale limbii engleze cât și de școlile de comunicare mass-media din secolul al XX-lea. Mai mult, eforturile existente de a istoriciza genul folosesc
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
râul întunecat (11-12). Cu siguranță că aluzia la "acest Copil al Barajului" nu va scăpa în întregime de acuzația de paternalism din partea perspectivei noastre contemporane. Este însă remarcabil că Hearn a conturat un portret compătimitor unui membru al unei rase marginalizate în acea perioadă, iar în cazul lui nu este deloc neobișnuit. Acesta a scris frecvent despre viața afro-americanilor de la baraj. Ba chiar și-a făcut publică relația cu o femeie mulatră, ceea ce l-a costat până la urmă unul din posturile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Cele două forme au în comun apelul la bunul simț comun în încercarea lingvistică de a oglindi lumea înconjurătoare. Diferența este că jurnalismul literar narativ încearcă să dezvăluie alte subiectivități în timp ce jurnalismul de senzație încearcă să readucă noțiunea de Celălalt marginalizat pentru a stârni teroare sau groază. Totuși, având în vedere că ambele se concentrează pe bunul simț comun, nu ar fi greșit să spunem că jurnalismul de senzație este o cerință necesară pentru jurnalismul literar narativ. Majoritatea acestor relatări (inclusiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]