5,691 matches
-
să-mi plătești, Capucino!” făcu dojenitor signora spre un geam din care dispăru rapid un cap de bărbat frumos, cu mustață. „Mea culpa, signora!” se auzi dinspre geam. „Ce ți-ai mai pierdut, acum, Pasquale?”, întrebă signora un bust de marinar, ce stătea drept, falnic, pe malul stâng. „Ochiul drept, signora. Lângă Lepanto”. „Nu-i nimic, Pasquale. Ți-a rămas sufletul viteaz”. „Așa mă gândesc și eu, signora”. „Să te târăști deseară până la mine, la un păhărel de rom”. „Mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse. Nu mai vreau violență și te asigur că nu vom lua nici o hotărâre fără ca toți să fim de acord. — Îți dai seama că te răzvrătești? — Nu vorbi prostii! - spuse ironic. Aici nu suntem pe Bounty și noi nu suntem marinarii flotei engleze. Nu suntem decât o șleahtă de nătărăi, pe care tu i-ai băgat într-o încurcătură în care nu vor să-și lase pielea. — O să te omor pentru asta! - îl amenință armeanul, scos din fire. — Fără „asta“ mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
numai zulufi căzîndu-i dezordonat pe ochi, peste urechi, și rîsul ei răgușit, gîdilat, spărgînd ritmul egal al locului ca Într-o compoziție de Pink Floyd. O nimfă de cincizeci de ani alergînd În jurul unui faun de șaizeci cu șapcă de marinar, cu barbă, cu pipă și ochelari. Romeo și Julieta - Întîlnirile lor scurte, conspirative, vreme de douăzeci de ani numai pe această plajă ocolită de timp și de vîrstă; pe unde vor rătăci acum scheletele lor? Unde se vor mai Întîlni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dracului, cu un ochi pe casa de bani. Avea vreo cinci fete pe care le culesese de prin canale ca să se dezbrace la el în bar. Făceau striptease în timp ce trei-patru agarici băgau ceva muzică. Avea o groază de clienți dintre marinarii care acostau în port. Stăteau chiar lângă scenă și le prindeau pe fete de glezne în timp ce dansau sau când se mișcau pe-acolo, fiindcă oricum nu erau decât niște țărăncuțe care au venit în oraș crezând prostește în vreo promisiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu o noapte în urmă. Trebuia totuși să-mi păstrez slujba, aveam datorii la chirie și-mi trebuiau neapărat niște bani. Când am intrat pe scenă, luminile erau pe mine și muzica începuse să cânte, așa că mă simțeam mai bine. Marinarii erau zgomotoși în seara aceea, ca în toate celelalte, dar era unul mare care stătea lângă ușă și a început să râdă și să mă strige în toate felurile când am început să cânt. De-abia începusem să cânt a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
începusem să cânt a doua parte a melodiei, când l-am auzit pe patronul italian strigând de după bar: „Mae, ferește-te!“ Înainte să-mi dau seama despre ce naiba urlă el acolo, am simțit cum mă lovește ceva tare în cap. Marinarul aruncase în mine cu o sticlă mare de bere, închisă la culoare. Țărăncuțele alea au fost atât de bune cu mine, dragule. L-au plătit pe doctorul la care m-au dus să mă coasă la cap, mi-au plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ușor să se transforme într-un loc de păcat? O afacere din care-ți tragi bogățiile pământești care te duc la păcat? Astăzi, națiunea noastră duce o luptă pe viață și pe moarte cu diavolul. În tabere, fetele dansează cu marinari și soldați și mai știu eu ce. La centrele U.S.O din orașele noastre, fetele se dedau celei mai vechi meserii chiar sub ochii noștri. Chiar și soția președintelui participă la așa ceva. Când dansează, credeți că se gândesc la Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
scrisori care poartă cu ele numele lui Iisus, care să-i umple pe tații și pe soții voștri de o nouă dorință de-a se dedica Lui? O, femeile Americii dau greș. În fiecare zi, tot mai mulți soldați și marinari și colonei și locotenenți acceptă favorurile femeilor străine și chiar se căsătoresc cu ele. Vreți ca fiul dumneavoastră să se întoarcă acasă cu o nevastă de origine străină, poate chiar păgână? Aceasta e crucea pe care trebuie s-o duceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cred că a fost vorba de Hamburg. Era În perioada crahului financiar și a inflației galopante, cînd cîștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
plăteau de trei ori pe-atît. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într-una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămîni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu-i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară, apoi oftica era o „boală burgheză“. „S-a mistuit ca arsă pe rug“, zicea el. Deși de la acel episod trecuseră aproape cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să-i treacă prin cap, chiar nici bătrînilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție separatistă: marinarii hamburghezi se năpustiseră asupra dulăilor celor avuți, căci toate progeniturile proletariatului din Le Havre, Marsilia, Anvers masacraseră, sub pavăza nopții, gladiole, retezîndu-le de la rădăcină cu briciurile lor tăioase de mateloți, strivind cu bocancii lor scîlciați tot ce era vegetală mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
piele cu cîte-o ditamai eflorescență albă În vîrf, ca un pampon de mătase din pletele „fetelor de familie bună“ pe care Kamerad Bandura le asemuia (exagerare deliberată) cu boarfele din port. Iar din respect față de mormînt, Bandura le va pretinde „marinarilor, docherilor și celor care au iubit-o“ doar flori „naturale“, interzicîndu-le categoric, evident, Într-un acces de exaltare mistică, „profanarea mormîntului cu butaforie eflorescentă“. Mă voi strădui să reconstitui, cît de cît, firul gîndirii sale: „moartea nu poate fi păcălită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici cînd să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținînd o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și-n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr-o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care-și sfîrșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gîtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămînă În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare, ca pe un fonograf strident, iar În sinea sa răsfoia albumul acela de familie În rînduiala lui cronologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
felinarele străzii clipeau În ceață. A doua zi urma să intre În legătură cu Apparatul (printr-o parolă prestabilită), iar pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca și celelalte, cu posteriorul revărsat, cu o țigară-n mînă, Într-o rochie de atlaz azuriu, numai că-n atitudinea ei, În Înfățișarea ei din lumina aceea rozalie În care părea cufundată ca-ntr-un acvariu (eterna Sirenă a marinarilor) era ceva care-l va atrage imediat pe Bandura. Abia cînd păși În odăița ei și cînd ea trase draperia grea de pluș verde și-i vîrÎ mîna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu-i era hărăzit nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și-i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormîntului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pretutindeni“ - urla Bandura În fața mormîntului deschis, ca la miting - „și nu avea prejudecăți față de culoarea pielii, față de rasă sau de religie. La sînii ei pîlpîitori și atît de minunați - vorba lui Napoleon Bonaparte, imperatorul criminal - a oploșit pieptul asudat al marinarului din New York, pieptul gălbejit și sfrijit al malaezianului, labele ca de urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele-i delicate se scursese rîul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într-un port-matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor rîurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din viața Marietei, de data asta nu În șir cronologic, ci aidoma foilor unui album Întoarse de vînt la voia Întîmplării, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu va ști vreodată ce anume Îi va fi stîrnit, ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încît să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și tîrfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrîșnet de dinți, gladiole domnești, să-și sîngereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frîngă cu dinții garoafele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său. Johan sau Jan Valtin (cred că așa se numea), Într-un acces de jelanie, căuta să-și redeștepte chipul Marietei. Își aminti doar trupu-i firav și zîmbetu-i stins. Iar pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]