42,516 matches
-
Constantin Antonovici spune: ,,E fals el (Barbu Brezianu, n.n.) El mă critică teribil deoarece am diploma originală de la Brâncuși. Originalul acesta le-a dat în cap la toți. Dacă îl vînd, iau 100000 de dolari. Dar nu-l dau", același martor, improvizat și grosier, al ,,operelor inedite" de la București, încearcă, la îndemnul interesat al interlocutorului, să-l minimalizeze pe Geist într-o perspectivă delirantă și primitivă, greu de imaginat pentru o minte sănătoasă. La provocarea deloc inocentă a lui Grid Modorcea
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
ton atât de ridicat, încât unul dintre colaboratorii lui Ceaușescu a dat indicația să se închidă cât mai rapid ferestrele, deschise larg în noaptea caldă de vară, și să se gonească gardienii cât mai în fundul parcului: nu trebuiau să existe martori." Foarte interesantă e și dezvăluirea că, în ceasul al 12-lea, la întîlnirea din 4 decembrie 1989 de la Moscova, Ceaușescu, înspăimîntat, renunță la izolaționismul naționalist și apelează la solidaritatea de sistem pentru a-și asigura continuitatea regimului: Imediat după încheierea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]
-
foarte bine pus la punct de T. Maiorescu." Actuala fază a cercetărilor: ce vorbă goală! Ce s-a aflat între timp ca să dea ipotezei greutatea unui adevăr istoric? La cămașa de forță semnalată de raportul poliției, se adaugă... morfina. Un martor remarcase că Eminescu, legat, "nu mai avea privire". Era efectul morfinei", zice dl Codreanu. Luîndu-se, poate, după dl Cernăianu. Nu știu sursa. Cît despre proba materială, ce să mai vorbim! După morfină, drogurile, cu care "nebunul va fi tratat sistematic
Politizarea bolii lui Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16815_a_18140]
-
în virtutea unei calități corespunzătoare unei maturizări. Apare proclamat, în 1973, cu prilejul apariției revistei Ethos, un "exil secund", care-și propune a-i înlătura "pe toți disponibilii și nevertebrații", pe toți cei "care ar dori să-l transforme într-un martor decorativ pentru o agonie ce se pretinde o reînviere". Iată conținutul său pozitiv, care, odată cu închiderea unei uși, deschide o alta, către țară: "Exilul secund cheamă în spațiul lui de rigoare etică pe toți cei care în afara Țării sau înlăuntrul
Glose la Virgil Ierunca (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16819_a_18144]
-
în circulație un autobuz al lui Zapciroiu care făcea cursa între Zătreni-Rm. Vâlcea dar fie că venea plin, fie că era scump pentru vremurile de atuci, imediat după crahul financiar, oamenii nu se deplasau decât la vre-un proces ca martori și se duceau fie cu căruțele fie pe jos. Dar erau totuși 32 kilometri. De fapt pe vremea când eu mă duceam la Râmnic, în satul meu erau oameni bătrâni care nu fuseseră niciodată cu trenul iar la Râmnic doar
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
gară, Fotiade, este trimis - ca pedeapsă pentru o abatere neprecizată - să lucreze într-o haltă pierdută în câmpie, unde îl are ca singur subaltern pe un acar, Simion. Deși se poartă la început țanțoș, încercând să-l epateze pe singurul martor al existenței lui de surghiunit, Fotiade, gras și neîndemânatic, ajunge cu timpul să se apropie de Simion și să beneficieze astfel de iscusința lui în treburile gospodărești. Practic, șeful devine un fel de soț, iar subalternul - un fel de soție
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
să văd colegi care transmiteau cunoștințele cu o răceală perfectă, fără nici un fel de contact real cu sufletul tînărului din fața lui. Oameni străluciți am văzut care nu comunicau, nu interesau, intrau la curs, ca și cum ar fi făcut o depoziție ca martori într-un proces. Ei bine, asta spun, pedagogia asta extraordinară, specială, era a marilor intelectuali români, care au suit la catedră. Eu mă gîndesc la Maiorescu, pentru că, direct, cumva, prin Pogoneni, care au fost discipolii direcți, mă socotesc și eu
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Constantin Țoiu Scenă ce figurează și în Galeria. Dar care, atunci, atît de adevărată, avea mai mult o valoare estetică, fictivă... A trebuit să treacă ceva vreme ca să-mi dau seama că fusesem martorul unui... să-i spunem act de istorie literară... Cum ne cunoscuserăm, nu mai știu. Pare greu de înțeles, dată fiind diferența mare de vîrstă, dintre noi, de experiență, de tot. Dacă mă gîndesc bine..., mie, un asemenea prieten, deși din
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
presupusului Destin, apariția, spre final, a Henriettei Yvonne Stahl în momentul în care, - dar să nu anticipez.... Am mai scris și despre această scenă. Revin, nu de altceva, ci pentru a întări - fie și numai prin repetiție - depoziția mea de martor direct. Precum și de a arăta că marilor personalități, - chiar și la moartea lor, - li se întîmplă totdeauna lucruri cu sens... Sau spectaculoase. Ceremonia de la Crematoriu este foarte austeră... Nimic în plus, față de muzica funebră, Chopin. Fără discursuri. Fără lacrimi. Fără
După ce lovitura s-a dus by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16879_a_18204]
-
ceea ce deprinsese la școală, pe vremea corurilor patriotice și din cîntecele de mai subliniată popularitate. "Melosensibil, afirmă autorul nostru, el nu e totuși un meloman, un abonat, un "stîlp" al sălilor de concert". Nepreocupat de politica militantă ci doar ca martor, în timpul primului război mondial a rămas în Bucureștiul ocupat, fără a-și face probleme de conștiință din asta. Cum a terminat facultatea la 30 de ani, a devenit funcționar în 1912 (un an de la absolvire). A dorit un post de
Viața lui Bacovia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16913_a_18238]
-
Cronicar Pe verticală VIAȚA ROMÂNEASCĂ 3-4 (redactor de număr Liviu Ioan Stoiciu) ne face martori la o tulburătoare întîlnire postumă - ce dovedește iar că manuscrisele au soarta lor și că hazardul obiectiv nu e invenție. În decembrie 1999, în ultimele ei zile dinaintea operației fatale, Florența Albu a încredințat revistei la care lucrase mulți ani
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16919_a_18244]
-
vorbesc necontenit: ele au o veselie mecanică, pe care și-o alimentează cu fise introduse în propriul corp. După cum reiese din evocările lor tautologice și sacadate, adeseori, de-a lungul timpului, au făcut schimb de roluri, "nașii" fiind "miri", "mirii" - "martori" și așa mai departe. Este vorba, deci, de personaje interșanjabile, a căror identitate nu contează. Sentimentul relativității oricărei opinii este agravat de practicarea fără măsură a jocurilor de cuvinte. Personajele compun fraze în maniera în care ar face-o niște
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
Văcăroiu, ci, evident, chiar la "cel mai înalt nivel", adică la șeful statului de atunci, Ion Iliescu. * După Văcăroiu, minte și Iliescu, acesta e titlul editorialului în care Cornel Nistorescu îl atacă pe fostul șef al statului. Cităm: "Din declarațiile martorilor reiese cum nu se poate mai clar că autorități ale statului român cunoșteau perfect operațiunea. O și controlau, o și dirijau. Un singur lucru n-am reușit: să stabilim cu exactitate circuitul banilor. Au rămas doar la firmele căpușă, au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16957_a_18282]
-
putea să o încurce chiar ea din cauza mea. Nu înțelegeam" (Mihaela Herbel, 16 ani). Dar memoria scrisă îmi joacă și mie feste: am dat peste o fișă redactată de mine în urmă cu cîțiva ani, consemnînd spusele certe ale unui "martor ocular": scena se derulează la fosta închisoare "Doftana", unde urmează să aterizeze cu elicopterul cuplul faimos, el ca el, ea ca savant de renume mondial. Elicopterul întîrzie, programul fiind decalat cu vreo două, trei ore. Un grup (detașament) de pionieri
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
Ștefan Cazimir Despre Catastihul amorului și La gura sobei (roman anonim din 1865, semnalat de D. Bălăeț și reeditat de el în 1986), N. Manolescu scrie în Istoria critică a literaturii române: "este de fapt primul nostru metaroman, străbunicul Martorilor de Mircea Ciobanu, și totodată primul nostru roman parodic". Sublinierea, de două ori, a lui nostru îmi aparține, iar sensul ei va rezulta la vreme. Cu privire la a doua parte a scrierii (La gura sobei), N. Manolescu notează: "Metoda romancierului ar
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
pe o bancă într-un parc. Băiatul mîngîia gîtul femeii, gîtul ei, brațele ei, da-da, fără pudoare. Și chiar, el îi punea un deget în nas pentru a o sîcîi, ah nu, nu, aici bîrfele depășesc măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate avea încredere. Pînă unde poate merge acest foileton ridicol? este permis de a pune întrebarea, cu atît mai mult cu cît această romancieră leșina de rîs în brațele chefliului." (p. 33) Nepăsătoare
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
de mare dragoste, cea mai uimitoare probă de iubire: cei doi scriitori pot scrie în aceeași încăpere, la Paris sau la Veneția. Muzica este mereu prezentă: "...muzica este sora geamănă a lui Jim, umbra sufletului său, un fel de perpetuu martor. Oriunde s-ar duce și de oriunde ar veni, muzica este acolo pentru a-l preceda sau a-l urma. Misiunea ei constă în a inunda munca, moleculă cu moleculă, stare cu stare, ritm cu ritm." (p. 30). Subiectul cărții
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
sau cel puțin așa i se explică reporterului: părul uman poate continua să crească, un centimetru pe lună, chiar și după moarte, ceea ce ar justifica lesne lungimea pletelor crescute în cîteva sute de ani. Dar același miracol e asimilat de martorul stupefiat, ziaristul Marquez, unui fond privat de credințe și legende: povestea aflată în copilărie despre o micuță marchiză cu plete nesfîrșit de lungi, care murise din pricina unei mușcături a unui cîine turbat, devenind un fel de sfîntă a locului datorită
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
contradictoriu pe seama personalității și operei acestuia. Datorăm lui George Muntean repunerea pe rol a lucrării, cu o doctă prefață lămurind nu numai tribulațiile cărții, ci și relațiile speciale de la magistru la discipol, relații între fascinație și revoltă, așa cum știm, ca martori, dar cu un constant devotament și acea larghețe în dăruire a lui Dinu Pillat, onorate de magistru în zilele lui bune și, credem, în secret și în celelalte. În nota sa de ediție, Dinu Pillat releva a o fi conceput
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
începusem să mă duc la întîlnirile cu Noica, introdus de I. Negoițescu. Am fost o dată, cel mult de două ori. În orice caz, cînd avusese loc discuția incriminată - cu apelul ce trebuia trimis peste hotare, lipsisem. N. Balotă îmi e martor. Ce știam eu era că la Noica se vorbise despre cartea sa Anti-Goethe. Sincer fiind, Noica nu mă entuziasma. Eram un apolinic în gen goethean. Apropo. În 1981, aveam să-l văd la Paris pe Cioran. Discutaseră despre literatură, iar
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
niciodată, lucru adevărat. De neliniște, probabil, vorbeam răstit. După eliberare, Alexandru Paleologu avea să-mi spună că se temuse să nu fiu reținut, pentru că, vorbind, sfidam tribunalul. Observație ce pare mai curînd complimentul unui om de lume... Domnia-sa fiind martorul de bază.
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
de trucuri ieftine care să stîrnească rîsul cu orice preț. Cafeneaua strînge laolaltă oameni, povești, istorii mărunte, afaceri, soluții pentru existență. Încurcăturile provocate nu sînt altceva decît sarea și piperul, ieșirea din rutină și plictis. Cafeneaua, hanul altor secole, devine martorul întretăierii unor destine, dedublărilor mascate sau nu, agitate din cînd în cînd de vîntul Canalelor, de freamătul apelor lovite de pontoane, de muzica ființei explodînd în canțonete sau arii celebre din opere italiene la fel de celebre. Atmosfera venețiană și deopotrivă goldoniană
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
obținut datele de care aveau nevoie pentru anchetarea cazului Costea, au plecat din România și că la această "diversiune" iau parte și posturi de televiziune la care dl Cristoiu e abonat ca analist. La Antena 1, dl Cristoiu a fost martor la un scandal în direct între d-nii Iosif Boda și Eugen Mihăescu, amîndoi foști consilieri ai d-lui Ion Iliescu. * Iată că și fostul premier, dl Radu Vasile, își amintește de Adrian Costea, într-o declarație pentru CURIERUL NAȚIONAL: "Îmi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
propriile "povești". Nu spunem despre unele evenimente capitale ale vieții noastre că s-au petrecut "ca-n vis"? Fiecare are propriile amintiri despre evenimente petrecute aievea, dar totdeauna nepotrivindu-se unele cu altele. Există atâtea revoluții, cutremure, inundații, incendii câți martori există. Și ca lucrurile pe care le-am înșirat mai înainte să nu pară pure speculații, să încercăm și un mic "studiu de caz" asupra unui fenomen de masă, pe care l-am putea numi fenomenul "nostalgia după Ceaușescu". În
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
lămurisem. Fusese o gravă eroare. Trebuia să scap cît mai repede. Demisii nu se dădeau. Atunci, am provocat ieșirea. La comisie, în atmosfera tensionată, am spus sus și tare, cînd mi-a venit rîndul,... am spus-o din senin după martori,... că, în economie, ar mai fi mers cum ar fi mers, dar în cultură deloc. Martore sînt documentele vremii și cei ce mai trăiesc. Fără să-i citez numele lui Trotzki, bolșevicul genial Leiba Bronstein, a spus că o cultură
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]