1,225 matches
-
atât mai mare în acest caz cu cât b este mai redus. Pentru b=0 ea va fi egală cu. Dacă vom studia evoluția lui V în raport cu ν (care depinde de proiectul investițional ales de întreprindere) vom obține: Pentru a maximiza valoarea pe un orizont infinit firma va trebui să aleagă acel proiect investițional pentru care este maxim, adică a cărei valoare netă actualizată este maximă. Efectul reinvestiției dispare aici, deoarece sporul de valoare adus de fiecare investiție suplimentară tinde spre
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
figura 4.4) pentru valori suficient de mari ale lui T. Aceasta este o posibilă oportunitate pentru acționarii riscofobi, care vor prefera dividende anuale mari, dar cu o rată de crestere foarte redusă sau chiar constante. Pentru a-și putea maximiza valoarea, ei trebuie să se arate dispuși să aștepte o perioadă de timp suficientă, deoarece dividendele mari încetinesc dezvoltarea firmei. IV.3. Creșterea prin autofinanțare și împrumuturi O întreprindere nu este niciodată liberă să împrumute fără nici un fel de restricții
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
F și E pentru care următoarea expresie atinge maximul. Aplicând, la fel ca și în primul capitol, metoda de rezolvare tradițională cu ajutorul ecuațiilor Euler-Lagrange, vom introduce funcțiile multiplicator, precum și funcțiile auxuliare Z, W și U și vom forma noua funcție de maximizat H. Notând generic cu M oricare din funcțiile F, E, Z, W sau U, putem scrie pe scurt condițiile de maximizare de prim ordin. Vom presupune că are loc j≠i. Există teoretic opt tipuri de evoluție posibilă a întreprinderii
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
sunt respectate următoarele două condiții: (1) circumstanțele interne și externe ale întreprinderii îi permit acesteia să susțină o creștere întrun ritm ridicat și (2) marja de profit permite acoperirea dividendelor, autofinanțării și a costului împrumutului. În acest fel ea poate maximiza rata de creștere a capitalurilor proprii. 4. Dacă, dintr-un motiv sau altul, întreprinderea nu se poate împrumuta la maxim, ea va trebui să determine acel volum al împrumuturilor care asigură îndeplinirea condițiilor de la punctul anterior (relațiile sunt date la
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
dorește maximizarea valorii întreprinderii (în condițiile restricțiilor impuse) este mai scurt, cu atât rata autofinanțării trebuie să fie mai mare. Această concluzie, care rezultă direct din model, o întărește pe una formulată în legătură cu modelele de clasă A: pentru a-și maximiza câștigurile globale acționarii vor trebui să renunțe o anumită vreme la o parte din remunerația cuvenită lor, răsplata venind mai târziu sub forma unor câștiguri majorate substantial (ca urmare a creșterii taliei și profiturilor firmei). 4. Este valabilă, desigur, și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
vor putea bucura după un anumit număr de ani de roadele răbdării lor, sub forma unor dividende substanțiale și în creștere puternică de la un an la altul Există și o rată de creștere optimă mai mică decât cea anterioară, care maximizează deasemenea valoarea întreprinderii, dar numai după o perioadă de timp îndeajuns de lungă. Acesta va fi probabil ritmul de creștere preferat de acționarii puțin înclinați către risc, care vor încasa dividende relativ mari (în raport cu profiturile firmei și cu așteptările și
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
construcția teoretică a unei politici externe raționale pe care experiența nu o poate atinge întotdeauna. În același timp, realismul politic consideră o politică externă rațională ca fiind o politică externă bună; pentru că numai o politică externă rațională minimizează riscurile și maximizează beneficiile și deci urmează în același timp preceptul moral al prudenței și cerința politică a succesului. Realismul politic dorește ca fotografia lumii politice să se asemene, pe cât posibil, tabloului. Rezultă că teoria nu poate fi contrazisă prin argumentul că politica
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este valabil pe termen scurt, dar și pe termen lung, deoarece, dacă un stat pierde pe termen scurt, el nu va supraviețui pentru a se bucura de câștigurile viitoare. În al treilea rând, statele din sistemul internațional încearcă să-și maximizeze poziția de putere față de alte state 17. Motivul este simplu: cu cât avantajul militar al unui stat față de altele este mai mare, cu atât securitatea sa crește. Fiecare ar dori să fie cea mai de temut putere militară din sistem
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de bine se descurcă în comparație cu cealaltă tabără. Deoarece statele lumii realiste sunt preocupate de balanța puterii, când se gândesc la cooperare, ele trebuie să fie motivate în primul rând de preocuparea față de câștigurile relative. Deși orice stat dorește să-și maximizeze câștigurile absolute, este mai important să se asigure că se descurcă mai bine sau cel puțin nu mai prost decât celălalt stat din cadrul oricărui acord. Totuși, cooperarea este mai greu de realizat atunci când statele se bazează pe o logică a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
față statelor care încalcă norma și amenință cu războiul sau chiar îl declanșează, statele responsabile nu trebuie să se comporte în funcție de propriul interes îngust. Mai curând, ele trebuie să reziste tentației de a reacționa în orice mod care le-ar maximiza câștigurile individuale și să se coalizeze automat pentru a confrunta agresorul cu amenințarea unei forțe copleșitoare. În al treilea rând, statele trebuie să aibă încredere că și celelalte vor renunța într-adevăr la agresiune. Trebuie să creadă și că alte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
clasici au postulat o „tendință automată” de apariție a acestei configurații în sistemul internațional, ea neagă că avem de-a face cu o „tendință inevitabilă de formare a unui echilibru de putere”, deoarece statele nu încearcă tot timpul să-și maximizeze puterea relativă, preferând deseori să-și cheltuie resursele și energiile în alte scopuri 7. În consecință, Bull concepe ideea unei balanțe „fortuite”, ce apare fără „vreun efort conștient” din partea membrilor sistemului 8. Se consideră că acest rezultat va apărea cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să ignorăm multiplele noastre interese naționale. În realitate, avem mai multe obiective în Orientul Mijlociu, interese care trebuie să fie echilibrate conștientizând legăturile profunde dintre problemele-cheie din regiune. Dacă putem realiza acest lucru, menținându-ne prioritatea luptei contra terorismului, ne vom maximiza potențialul de succes al tuturor scopurilor. Chiar și transformaționiștii trebuie să plătească tribut acestei realități. Au câștigat oare Statele Unite Războiul Rece?tc "Au câștigat oare Statele Unite Războiul Rece?" Ambasador David D. Newsom* La începutul secolului XXI, Statele Unite se confruntă cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
formală, iar al doilea prin implicare personală, intensă și o mai mare capacitate de adaptare la schimbări; primul are ca slăbiciune „puterea anxietății”, iar al doilea, „excesivitatea acțiunilor întâmplătoare”. Problema care se ridică este, pe de o parte, de a maximiza avantajele și a minimiza dezavantajele fiecăruia, iar pe de altă parte, de a oferi direcții cu sens în căutarea rațională a țelurilor individuale și organizaționale. Un asemenea efect se poate obține prin combinarea celor două sisteme într-un model sinergetic
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
confundate, evitate, refulate; el dispune de aspirații ce variază în funcție de moment; lucreează în condiții de incertitudine, sursele incertitudinii fiind date de incompletitudinea și fragilitatea informațiilor, ceea ce înseamnă că decizia nu este infailibilă, ci ea poate fi reluată, corectată; el nu maximizează, ca omul economic-rațional (nu alege cea mai bună variantă dintre cele existente), ci „satisface” (caută direcții de acțiune care să satisfacă sau care să fie suficient de bune; altfel spus, decidenții nu caută „profitul maxim”, ci „profitul adecvat”, nu „prețul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizației și programul de acțiuni ce urmează a fi întreprinse. În principal sunt parcurse patru etape: diagnosticul problemei; reperarea și explicitarea tuturor acțiunilor posibile; evaluarea fiecărei alternative/eventualități prin criterii derivate din obiectivele organizației; și, în final, alegerea soluției care maximizează rezultatul. Cei care s-au pronunțat cu privire la acest model (Martinet, 1983; Helfer, Kalika, Orsoni, 1996; Plane, 2003 ș.a.) arată că el conține o serie de principii ce sunt adeseori iluzorii în practică (decidentul are preferințe clare; el dispune de informații
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alte modele, cum ar fi cel sociologic (caracterizat printr-un holism determinist, dar ignorând complet individualismul metodologic), modelul psihologic (redus de regulă la piramida trebuințelor lui Maslow, dar ignorând aspectele psihologice cognitive), modelul politic (limitat la cel al agentului perfect, maximizând bunul public, preferințele celorlalți membri ai colectivității) (Rojot, 2005, pp. 166-168). În stadiul actual al cunoștințelor este greu de precizat care dintre cele trei puncte de vedere este cel mai productiv - cel caleidoscopic, cel al mixturii sau cel al sintezei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
factorii de conținut ai muncii, iar cele de insatisfacție, de factorii de context. Slab Multe studii au arătat că, atât factorii de conținut, cât și cei de context duc la satisfacție, dar și la insatisfacție. Înaltă Companiile ar trebui să maximizeze factorii care determină satisfacție și să minimalizeze factorii care conduc la insatisfacție. Teoria proceselor oponente Sentimentele de satisfacție și insatisfacție sunt determinate de fiziologia sistemului nervos central. Netestat Teoria a fost propusă, dar nu și testată. De fapt, teoria ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
face pe individ să militeze pentru obținerea unui anumit gen de satisfacție, considera ca satisfacția este o stare finală, în timp ce motivația − o forță (un impuls) orientată spre obținerea acestei stări finale. Prin diversele categorii de motive, individul caută să-si maximizeze satisfacțiile, să evite durerea, neplăcerea (motivația aversivă). Deci satisfacția apare ca un efect al motivației. Cum observam, de data aceasta se stăruie asupra relației dintre satisfacție și motivație, care este prezentată unilateral, doar de la motivație la satisfacție, și nu invers
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fac ca una din părți să reușească mai bine decât cealaltă într-o situație de conflict. În primul caz, accentul se pune pe descoperirea circumstanțelor care dau posibilitatea părților aflate în conflict să ajungă la o înțelegere reciproc satisfăcătoare care maximizează rezultatele lor comune. În cel de al doilea caz, accentul se pune pe modalitatea în care cineva conduce conflictul sau poate negocia astfel încât să-și învingă sau cel puțin să-și depășească adversarul (Deutsch, 1998, p. 22). În afară de aspectele subliniate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asemenea, managerul trebuie să știe că un compromis prematur ar putea împiedica diagnosticarea și explorarea problemei reale. Sunt și situații când compromisul este impropriu pentru ambele părți, existând variante alternative mai bune de soluționare a conflictului. De regulă, compromisul nu maximizează satisfacția părților, ci conduce la generarea unei satisfacții moderate (parțiale) a satisfacției fiecărei părți. Nu există nici învingător, nici învins, ci negociere în vederea găsirii soluției satisfăcătoare și acceptabile. Soluționarea conflictului este un proces interactiv, ceea ce înseamnă că situațiile comportamentale se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
chiar identice cu cele ale decidentului. În plus însă, psihologia negocierii nu s-a limitat doar la identificarea și descrierea comportamentelor decizionale ale negociatorilor, ci a încercat să furnizeze și soluții practice care să-l ajute pe negociator să-și maximizeze rezultatele. În acest context merită a fi relevată contribuția a doi autori americani (Roger Fisher și William Ury), care în 1981, au publicat lucrarea Getting to Yes: Negotiating Agreement Without Giving In, devenită, între timp, de referință în literatura dedicată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ilustrează acest punct de vedere: sprijinind puternic ideea de bine comun, el contribuie la o reînnoire profundă a poziției liberale. Pornind de la lectura lui Rawls, Skinner se Întreabă dacă este justificat să considerăm că „cel mai bun mod de a maximiza și de a garanta libertatea individuală a cetățenilor este reducerea cerințelor la care sunt supuși sub forma unor apeluri laîndeplinirea Îndatoririlor sociale” (Skinner, 1997, p. 215). Pentru Rawls, știm că acest tip de apeluri constituie „interferențe”; aceeași este și părerea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
sociologiei politice și ale științelor economice, subscrie la paradigma raționalității și propune o reflecție În termeni de resurse, incitări selective, constrângeri instituționale și efecte de agregare. Din această perspectivă, fiecare actor este În situație de interdependență și caută să-și maximizeze interesul personal, integrând În același timp În strategia sa așteptările celorlalți. În anumite cazuri (grupuri „latente”, conform terminologiei lui Mancur Olson), cea mai bună soluție constă În a lua „un bilet gratuit” sau În a deveni „călăreț singuratic” (free-rider). Există
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
PM este economia, atât metodologică (methodological economy), cât și faptică (substantive economy). Astfel, pot fi considerate ca fiind legate de principiul economiei condițiile de localitate și filtrele de bună formare, care reflectă faptul că gramaticile au o organizare simplă, ce maximizează toate resursele. Minimalismul își propune, așadar, să unifice toate operațiile gramaticale pe baza principiului "minimului efort" (least effort). Principalele diferențe de ordin tehnic dintre PM și modelele anterioare privesc, pe de o parte, arhitectura sintaxei: respingerea D-Structurii ca nivel
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a receptorului și să întărim univocitatea mesajului, se repetă fie aceiași termeni, fie sinonimele, fie parafraze, sau orice alt procedeu. Cu cît redundanța este mai puternică în interiorul mesajului, cu atît scade posibilitatea de interpretare a receptorului. Totuși, dacă redundanța este maximizată sau atinge o "dezordine", nu mai există nici un mesaj, ea devine zgomot pur. Există, deci, în limba vorbită, un punct de echilibru al redundanței, pe care sensul comun îl utilizează cu bună știință în conversația obișnuită și care poate evolua
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]