8,581 matches
-
Mai bine acceptăm o înfrângere decât să regretăm un dezastru. — Mai e cineva de acord...? — Aici începe să fie cald și mi-e sete - observă un glas anonim. Iar mie mi-ar cădea foarte prost să ajung hrană pentru vulturi. Mecanicul studie cu atenție trupa demoralizată, păru să ajungă la concluzia că nici unul dintre acei duri mercenari nu era deloc dispus să facă o faptă eroică mai potrivită cu filmele proaste decât cu autenticul profil moral logic al unei bande de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-mă, dacă aș fi știut că se va întâmpla așa, i-aș fi împiedicat, dar am fost luat prin surprindere. — Mi-am dat seama. Șeful tău a făcut-o? - În fața aprobării tacite, imohagul insistă: Este cel căruia i se spune Mecanicul ? — De unde știi? Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te vedea obligat să accepți o capitulare necondiționată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ați fost cei care l-ați omorât pe băiat când noi l-am eliberat. — Putem spune că a fost vorba de o greșeală? — Puteți spune ce vreți, doar să recunoașteți că responsabilitatea vă aparține întru totul. — De acord. — O să accepte Mecanicul? Dacă nu acceptă, eu și un coleg de-al meu o să semnăm ca martori. Altceva? — Să predați armele. — Toate armele? se scandaliză Sam Muller. Îți dai seama ce-mi ceri? — Desigur. Celălalt refuză cu convingere. — Asta n-o vom face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de acord să predăm jumătate din armele și munițiile noastre. Ce altceva mai vrei? — Un ostatic. Sam Muller îl privi îngrozit. — Altul? — Unul foarte special, care să ne risipească orice îndoială privind eventualitatea unui nou atac. — Nu te gândești la...? — ...Mecanicul. - Răspunsul veni însoțit de o înclinare din cap: Exact! — Fugi de-aici! — E o propunere dreaptă. — Este șeful nostru. — Un motiv în plus... - spuse beduinul. Dacă este șef, mi se pare logic să aibă un interes special să-și salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
subestimat dușmanul, și nu mă refer doar la tuaregi. Mă refer la totul, fiindcă tu s-ar putea să fii foarte bun când e vorba să bagi frica în oameni cu ajutorul câtorva bătăuși, dar ca strateg ești un adevărat imbecil. Mecanicul făcu gestul de a pune mâna pe arma ce stătea sprijinită de o piatră, dar Sam Muller îl împiedică țintindu-l direct în ochi cu a sa. — Potolește-te! - spuse. Nu mai vreau violență și te asigur că nu vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Patru oameni au murit, unii pierdem mult sânge și, dacă tuaregii ăștia nu ne ajută, mâine seară o să fim hrană pentru vulturi. Și tu spui doar că-ți pare rău. - Îl scuipă zgomotos și conchise: Du-te-n mă-ta! Mecanicul se așeză pe o piatră, își ascunse câteva clipe fața în mâini, își aranjă cu degetele părul murdar și, în cele din urmă, încuviință dând din cap: — De acord! - spuse. Mă ofer prizonier. — Nu tu te oferi! - i-o trânti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
rămaseră împrăștiate pe drum. La fel și curajul lor, moralul lor, capacitatea lor de rezistență și chiar dorința lor de a supraviețui. Creierul nu mai știa să trimită ordine concrete. Trupul nu se mai simțea în stare să le execute. Mecanicul a fost cel dintâi care nu și-a mai putut controla picioarele ce mergeau dintr-o parte în alta, ca picioarele unui bețiv ce făcea istovitoare eforturi ca să-și mențină echilibrul și să nu cadă la pământ, de unde nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să lase ca tihna inconștienței să-l cuprindă încă o dată. Dormi liniștit, ca un copil în leagănul său, întrucât dintr-o dată îl cuprinse ciudata senzație că, pentru prima oară, altcineva în afară de el avea grijă să nu i se întâmple nimic. Mecanicul se afla de mulți ani în Africa, poate chiar de prea mulți, dar în tot acest timp nici măcar nu i-a trecut prin gând că a-și pune viața în mâinile unui beduin păduchios ar putea avea o influență atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și-și ascund capul între aripi, înseamnă că o să înceapă furtuna. Ei sunt singurii care știu ce se va întâmpla în deșert, pentru că pot vedea de sus. — Nicicând nu m-am gândit că o să mă bucur că văd vulturi - exclamă Mecanicul. Întotdeauna mi s-au părut ființele cele mai respingătoare din lume. — De fapt și sunt, dar au două misiuni foarte precise: să curețe deșertul și să-i informeze pe locuitori... - Gacel se ridică în picioare. - Și acum trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a ajuns pînă la malaxor. Poate l-a privit uneori noaptea de pe mormanul de pietriș așa cum privești luna la mare, Întins pe plajă fără să te gîndești la nimic. El nu s-a strecurat pe furiș acolo În malaxor, și mecanicul operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și din care ieșea așa un miros încât a trebuit să mă țin de nas când am trecut pe lângă ele. Era întuneric în atelierele mecanice, cu mașini vechi postate pe butuci de lemn sau carcase fără roți atârnate de lanțuri. Mecanicii stăteau pe-acolo, sprijiniți de câte-o ușă și așteptau să le vină comenzi, iar fiecare cuvânt pe care-l ziceau avea câte un „cristoșii mă-sii“ în el, „la dracu’“ sau ceva de genul ăsta. Mă întrebam de ce tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puse în față sau pe alei. Când ploua, apa din șanțuri nu era niciodată curată, ci bătea mereu înspre purpuriu și verde, cu pete care se transformau în orice voiai tu dacă-ți plimbai degetul prin ele. Nu cred că mecanicii se bărbiereau vreodată și mă întrebam cum reușeau să-și curețe uleiul de pe piele când ajungeau noaptea acasă. Între fiecare atelier era câte un restaurant dintr-acelea micuțe. Se numeau DeLux Kitchen, Joe’s, Kwik-Meal, Mother Eva’s sau alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Erau o mulțime de terenuri virane de-a lungul străzii, ca în tot orașul, de altfel. Singura diferență era că nimeni nu le curăța ca pe cele din oraș. Creșteau pe ele buruieni gigantice, și floarea soarelui, și violete sălbatice. Mecanicii obișnuiau să arunce acolo cutii goale de ulei și piese auto, când nu mai aveau loc pe alei sau prin canale. Lângă bar era unul plin de scaune putrede și cutii goale de bere, unde trăiau vreo zece pisici maidaneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră interziși. Pe imensa plajă a serenității apărură primii spectatori. Pășeau încet, încercând să nu perturbe activitatea celor șase Ionescu. Sute de mici mecanici asigurau trecerea infinitelor cabluri pe sub Marea Aerului, scufundându-se rând pe rând, în timp ce mulți alții ridicau boxe cu forme de clepsidre și statui celebre în cele mai neașteptate și mai îndepărtate locuri ale Lumii de Deasupra, pentru a asigura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ajunsese la punctul culminant, aducând sutele de mii de personaje deja instalate pe Arena Norilor la stadiul de animale furibunde ori păpuși dezmembrate, din pricina unui aflux prea mare de adrenalină. Soarele stinse brusc lumina, hotărând să le ofere Ioneștilor și mecanicilor lor șansa de a pune în valoare inegalabila instalație de lumini. Cei șase tresăriră o clipă, mirați, încercând să dea un sens rapid și just bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
opri aici, șoferul nu avea ce să caute înapoi de unde a plecat. Ce să facă acolo, cine să-l ajute? Logic ar fi fost să plece spre garaj, unde ar fi găsit mecanici. La ora aceea nu mai era nici un mecanic la garaj. Era prea târziu, plecaseră cu toții acasă. Dar dimineață ar fi venit la serviciu și, până atunci se putea odihni și el în patul lui de acasă, după care venea cu ajutoare și își recupera mașina. Toate bune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de vară strălucea puternic la asfințit. Fierbințeala izbucnea în valuri din pavaj și din pereții clădirilor. Vizita la parchetul de sus, din munte, nu le adusese nimic nou în cadrul investigației. Stătuseră de vorbă cu ceilalți colegi ai șoferului dispărut, cu mecanicul de pe utilajul de ridicat și cu țapinarii din pădure. Nimeni nu putuse să aducă informații în plus față de ce știau. Cu toții aveau numai cuvinte de laudă despre băiatul dispărut dar ridicau neputincioși din umeri când venea vorba despre vreun motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și istețime iadul putea fi depășit.) Privilegiații, invitații În Marea Taină dezvăluită În carte, vor fi ca loviți de trăsnet: În fața lor se afla mecanismul istoriei europene, cam de la Revoluția franceză. Tot ce părea pînă atunci rodul Întîmplării și al mecanicii cerești, o luptă de principii Înalte, un joc al destinului, fluctuații ale istoriei, precum hachițele zeilor din Olimp - dintr-odată va fi clar ca lumina zilei: un pămîntean trăgea toate sforile. Dovada era nu numai că Antichrist exista (ceea ce nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
încălzit cu lemne sau cu paie, pe la anul 1870 și a adusă și un meseriaș străin s-o poarte.53 Moara lui Sterian, având ca mecanică pe Iacob Vadanovici, era instalată pe șesul de la Tache Iacobeanu, în fața colii. Tot acolo, mecanicul Iacob Vadanovici instala și mașina de treierat (batoza), folosind același „vapor” cu care funcționa moara. Urmașii lui s-au integrat 210 societății românești și satului Lunca, îndeplinind, pânăă la vânzarea moșiei Dobreana, funcția de oameni de încredere ai proprietarului Sterian
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în 1803, în vreme ce pregătește debarcarea franceză în Anglia, Napoleon instituie în Franța o economie de război și vinde Louisiana Statelor Unite contra sumei de 15 milioane de dolari; în același an, împăratul refuză o invenție pe care i-o prezintă un mecanic american, Robert Fulton: folosirea aburilor pentru a pune în mișcare un vapor. împăratul nu-i vede vreo întrebuințare militară. în 1807, în timpul bătăliilor de la Eylau și Friedland, Fulton, întors în Statele Unite, construiește aici primul vapor cu aburi, „Clermont”. Englezii pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a fost nevoit să apeleze la ei, pentru orologiul de la Palermo, observă el. - Ești În măsură să Înțelegi ce sens au? Întrebă poetul, trecându-și degetul peste incizii. - Eu nu, dar servitorul meu, da. Știe să citească scrierea părinților lui. Mecanicul se Îndepărtă pentru scurt timp, după care reveni Însoțit de un tânăr de o statură mijlocie, cu pielea măslinie și cu trăsăturile ascuțite ale cuiva chinuit de foame și de ranchiună. - El e Amid, capturat În largul coastei egiptene. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puțin cincizeci de ani. Unde fusese păstrat atâta vreme? Și de ce ajunsese acum, Însoțit de moarte, pe pământuri aflate atât de departe de obârșia lui? Și, mai cu seamă, la ce putea sluji? - Se mai spuneau și altele pe seama lui. Mecanicul vorbise În șoaptă, dar fusese suficient ca să Îi curme firul gândurilor. - Ce? - Că Înnebunise din pricina unei descoperiri. - Un dispozitiv? - Nu. Dispozitivele erau mândria și fericirea lui. Al-Jazari a Înnebunit pentru că descoperise hotarele lui Dumnezeu. - Hotarele lui Dumnezeu? - Așa se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
șovăi, ca și când s-ar fi temut să nu fie expus unei noi blasfemii. Apoi, după o privire rapidă, păru să capete curaj. - E o dedicație. „Celui ce măsoară stelele”. Un dar al sultanului către șeful astrologilor din Damasc. Poetul și mecanicul se priviră, așteptând ca tânărul să continue. Dar nu mai era nimic de zis. Cu gândul la ceea ce tocmai auzise, Dante Începu să se uite prin jur. În afară de bancul de lucru, și câteva rafturi erau pline de instrumente și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el nu avea nici o dovadă Împotriva lor. Poate că era mai bine să profite de puținul care mai rămăsese din acea zi și să se Întoarcă la Alberto, cu speranța că acesta izbutise să priceapă ceva mai mult din mașinărie. Mecanicul Îl Întâmpină cu o expresie dezamăgită, care spunea mai multe decât o mie de cuvinte. - Tot nimic, meștere Alberto? Omul scutură din cap. - Nu tocmai. Cred că am Înțeles unele dintre conexiuni. Și am reconstituit unul din angrenajele stricate. Privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atunci când am fugit din patrie, de persecuțiile Împotriva valdezilor. Consideră munca pe care am depus-o ca pe un dar. În prag, Dante Își Îndreptă privirea spre tânărul sclav. - Ajută-mă să duc lada, Îi porunci sec, după ce Îi ceruse mecanicului Îngăduința cu un semn din cap. Îi venise deodată În minte o posibilă ascunzătoare. Își stăpâni cu greu zâmbetul ironic care Îi Încolțise pe buze. Ce alt refugiu era mai bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]