63,751 matches
-
sare de pe balconul Lolei și cântă aria ca o încheiere a unei nopți de dragoste. Scena este tot timpul traversată de personaje mute ce reacționează la conflictul eroilor. În acest context personajul central nu este femeia - deși ea a declanșat mecanismul dramei - ci Turriddu. Regizorul îl scoate în prim-plan, complicându-i neașteptat relația cu Lola - pe care o batjocorește în fața consătenilor forțând-o să bea cu el - și face din el un om slab, nestăpânit, a cărui moarte dobândește semnificația
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
în ultimii ani ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Un scriitor are rareori ocazia să fie purtătorul de cuvânt al poporului căruia îi aparține. Din nefericire, însă, Nicolae Breban vorbește în acest eseu mai mult despre el însuși decât despre România. Mecanismul psihologic este următorul. Scriitorul se străduiește inițial să se obiectiveze, privind totul de sus, ca un istoric, apoi însă, pe neașteptate, ca și cum ar simți un impuls irezistibil, începe să-și promoveze propria imagine, pierzându-și în mare măsură credibilitatea: "în
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
și mai impresionante, dar întrebarea pe care Gilman și-o pune implicit în acest studiu nu are nimic de-a face cu larga răspîndire a promisiunilor chirurgiei estetice de a face din noi toți splendide manechine, ci mai curînd cu mecanismul de adîncime care stabilește o legătură între înfățișarea fizică și dispozițiile psihice. Cum se explică faptul că am ajuns să credem că fericirea noastră depinde de felul în care arătăm? Chiar și fără să apelăm la metodele chirurgicale, cluburile de
Frumusețea și fericirea by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16901_a_18226]
-
felurite viziuni, categorii stilistice progresive. Oare Blaga, de regulă expresionist, nu practică și un anumit simbolism, făcînd abstracție de strictele încadrări antinomice? Apoi cum să ignorăm ce devine simbolul la Bacovia. Într-o poezie referențială (e vorba de Decor) subtitlul mecanism contrastiv nu mai recurge la simboluri. Poetul izolează vizual prin două culori o schimbare de orizont. "Copacii albi/ Copacii negri/ Stau goi în parcul solitar/ Decor de doliu funerar.../ Copacii albi, copacii negri". Prin limbajul bicromiei, cum s-a mai
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
europeană unde materialul muzical de sorginte etnică este încă vital. Cele două teme propuse spre discuție au avut ca idee centrală transformările stilistice ale repertoriului și interpretării, privite într-o optică diacronică și întrebările pe care acest fenomen le ridică: mecanismele producerii lui? cine îl induce? de ce? ce rămâne și ce se pierde în acest proces? cum apare un vocabular nou, cum dispare cel vechi? relația cu grupurile sociale purtătoare, cu contextul cultural etc. La asemenea întrebări au încercat să răspundă
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
denigrării, Dan Petrescu nu ezită nici să inventeze fapte. Scriind, de pildă, despre lansarea cărții de versuri a lui Radu Vasile, el face următoarea afirmație: "Lansarea premierului basilidic ca poet cu volum în regulă a prilejuit o repetiție generală a mecanismului prin care și Elena Ceaușescu s-a pomenit academiciană. Au participat mulți băieți de curte, de la Andrei Pleșu și inevitabilul Ulici, până la Alex. Ștefănescu și Dan Cristea." Andrei Pleșu, Laurențiu Ulici și Dan Cristea, personalități ale culturii române, numai "băieți
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
și preocupări. într-adevăr, pentru a putea vorbi de imaginar, autorul trebuie mai întâi să-l delimiteze strict și de istoria mentalităților, și de antropologie (structurală sau postmodernă), și abia apoi să-i stabilească nu atât o definiție, cât un mecanism de funcționare; optând pentru aurita cale de mijloc între tendințele divergente ale structuraliștilor atemporali (și antiistorici) ca Jilber Durand și cele ale istoricilor "progresiști" ca celebrul medievist Jacques Le Goff, Lucian Boia vorbește despre o singură construcție cu nivele diferite
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
domeniul său decât operele de valoare), istoricul imaginarului pare la un moment dat mai curând un persoanaj exotic decât om de știință serios. Și totuși, miza istoriei imaginarului este una foarte importantă în aceeași măsură în care e importantă înțelegerea mecanismului de funcționare a lumii ca proiecție a credințelor și prejudecăților celor ce trăiesc în ea. Cu atât mai interesant se dovedește acest demers dacă avem în vedere că lucrarea lui Lucian Boia se oprește, printre altele, la cel puțin trei
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
micului trafic, ale negoțului primitiv de frontieră. Ceea ce lumea occidentală ne oferea atunci direct și eficient erau doar cele cîteva posturi de radio, în principal Europa liberă și BBC, de unde veneau informații adevărate, unde se făceau analize necruțătoare și unde mecanismele răului erau permanent demontate și privite microscopic pe toate părțile. în rest, datorită relațiile politice directe ale marilor cancelarii europene cu regimul lui Ceaușescu și cu el personal, încurajările erau doar amăgiri, un fel de energizant pentru răbdare și de
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
parlamentari. Cum nu e vorba de un singur partid și nici de un anumit moment producător de rupturi, ci de un fenomen politic, întrebarea ar fi care e numitorul comun al acestui fenomen? Pînă la un punct, se pare că mecanismul rupturilor începe să funcționeze cînd o minoritate nemulțumită e redusă la tăcere de majoritatea care deține pîrghiile puterii din partid. Dar e acesta un argument suficient? Teoretic n-ar trebui să fie, practic însă nici unul dintre partidele care au avut
Personalități de închiriat by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16975_a_18300]
-
mărire de 110 lei a alocațiilor, tovarăși" (mai țineți minte esența discursului dictatorului dinaintea sfîrșitului - stați la locurile voastre - și mituirea!), uitarea s-a plătit cu luarea poverii libertății, a poverii gîndirii libere de pe umerii tuturor și delegarea conștiinței prin mecanismele terorii. România a devenit o țară a înlocuitorilor - democrația devenise democrație populară, inventatorii, inovatori, iar scriitorii, agitatori. Armata română ducea război în munți contra cetățenilor români, îmbrăcată în uniforme de împrumut, generalii erau de fapt politruci iar ofițerii, căprari, poliția
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou al cămilei" (toamnă de toamnă, frunză cu frunză). De aci drumul pînă la satiră e scurt. Aceasta ia naștere, ca să zicem așa, în suc propriu, doar prin simplul mecanism al aglutinărilor degajat-sarcastice: "De o bună bucată de vreme, pe aici, prin mult iubita noastră patrie, lucrurile se cam duc (cu exactitate) dracului, în același climat de bună-dispoziție și ospitalitate - tradiționale, de altfel. De o (bună) bucată de vreme, pe
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
că în Nunta lui Krecinski regizorul Felix Alexa se lasă pentru prima oară pînă la capăt pe mîna aventurii teatrului. Un sprijin major i l-a oferit piesa în sine a lui Suhovo-Kobîlin pe care o citește sub lupa descifrării mecanismului nebuniei: nebunia impostorului, înfumuratului, mincinosului, disperatului, prostului, îndrăgostitului, cartoforului, naivului. O construcție aiuritoare se ridică pe nisipuri mișcătoare. Pînă și abilul său arhitect, Krecinski, este amețit de creația sa și uită că baza este un balon de săpun. Jucător de
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
fie îndreptățite. Cea mai importantă consecință a legitimării prin justiție constă în dignificarea celor care comandă, dar mai ales a celor care ascultă și execută. Aceștia dobândesc un fel de prioritate logică și valorică: declanșează, prin nevoile și revendicările lor, mecanismele puterii; devin, în cazul reformei, destinatarul acțiunilor autorității și, în cazul revoluției, judecătorul puterii înseși. Ca atare, imaginea propusă până acum pentru a reprezenta puterea - cercul - lasă locul alteia - elipsa - care are două centre formate din conducători și conduși. Reflectând
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
al salvării" de factura specială, construit pe juxtapunerea, cu parfum suprarealist, a unui număr de monologuri contextualizate aberant: monologuri stereotipe, prescrise, dezosate de umanitate și livrate pe parcursul unei mișcări exterioare impuse personajelor de autori nevăzuți dar vizibil aflați la controlul mecanismelor întregului proces. Pentru cei care nu cunosc filmul, amintesc o secvență cu o muncitoare care-și spune monologul-poezie absurdă (construit pe modelul predării de ștafetă între generații) așezată fiind pe un travling în mișcare (travling - cărucior pe șine, parte a
Iepan (despre curățirea privirii) by Adina Bră () [Corola-journal/Journalistic/17008_a_18333]
-
singur încă din viață... În timp ce ședința înaintează în ritualul ei stalinist, S. se uită insistent în oglinda venețiană înaltă cu rama barocă, aurie. Să fi fost un impuls, doar, dat de posaca fantezie a lui S., punînd în mișcare un mecanism întreg de comparații, deducții, asocieri?... Nu mai urmăresc ședința reală. Mă uit atent la cealaltă, la ședința din oglinzile paralele, la încăperea virtuală în care fizionomiile participanților au și suferit o modificare, și optică și de caracter... Întîi, dintre participanți
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
mod normal, SRI-ul ar fi trebuit ca pînă acum să știe și ce e și cine e în spatele acestor scandaluri. Iar dacă acest serviciu nu e în stare să ofere informații concrete despre asemenea lucruri, cînd s-a aflat mecanismul lor de funcționare și unde a fost declanșat acest mecanism - în mai multe orașe importante din țară, nu la Jimbolia ori la Clisura Dunării - SRI-ul însuși devine un semn de întrebare. Rapoartele oblăduite de dl. Costin Georgescu, ca să nu
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
să știe și ce e și cine e în spatele acestor scandaluri. Iar dacă acest serviciu nu e în stare să ofere informații concrete despre asemenea lucruri, cînd s-a aflat mecanismul lor de funcționare și unde a fost declanșat acest mecanism - în mai multe orașe importante din țară, nu la Jimbolia ori la Clisura Dunării - SRI-ul însuși devine un semn de întrebare. Rapoartele oblăduite de dl. Costin Georgescu, ca să nu mai vorbim de prestația publică a acestuia sau a purtătorului
O nouă tăcere a SRI-ului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17048_a_18373]
-
bine pusă la punct, de un autor inteligent, dar rezultatul dezamăgește. Poemele seamănă cu obiectele șleampăte și inutilizabile produse de industria comunistă. Reconstituirea emoției Critic lucid al poeziei, Geo Dumitrescu reușește până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
existențe. Contractul matrimonial justifică un negoț ca oricare altul, unde personajele sunt manipulate, joacă și sunt jucați pe rînd de dragul bunei orînduiri lumești. Acestea fac din Căsătoria o piesă foarte modernă, o farsă crudă prin stereotipiile comportamentului, apropiind personajele de mecanisme delabrate în confruntarea lor cu automatismele celorlalți. O bună ocazie pentru regizorul Mona Chirilă, lector la Departamentul de Teatru al Facultății de Litere - avînd un bogat palmares artistic în teatrul de marionete, dar premiată și pentru producții experimentale cu studenții
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
și amatorismul lor enciclopedic, în al doilea rînd, dorința tacită, dar nu mai puțin fermă, de a păstra funcția propagandistică a culturii, în al treilea rînd vocația delirului și, legată de aceasta, setea de miracol întreținută la cote maxime prin mecanismele bine unse ale unui scenariu pseudomistic. Evaluate în bloc, aceste vechi disfuncții arată limpede că nici acum, după zece ani, societatea românească nu s-a eliberat încă din captivitatea acelui fenomen pervers și degradant numit Cîntarea României. Elogiul ipocrit al
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
să existe o perfectă coordonare în activitatea lor." Pentru ca toți cei care iau o leafă de pe aceste curele paralele să nu se calce pe picioare, d-na Pralong i-a adunat la aceeași masă: "Până la venirea mea nu exista un mecanism specific de coordonare. În cel mai bun caz se putea vorbi de niște relații personale între cei care coordonau aceste activități. În luna iunie anul trecut am adunat, pentru prima dată, la Cotroceni pe reprezentanții acestor instituții. Acolo s-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17081_a_18406]
-
sufletul, în camerele de gazare intră supuse trupurile celor care au traversat teritoriul suferinței, lăsîndu-și sufletul acolo. Cu demnitate, fără grabă, aproape gospodărește se dezbracă și își împăturesc hainele. Toate. Cu masca de gaz pe față, fără chip, ofițerul declanșează mecanismul și substanțele ucigașe sunt eliberate, invadînd scena pînă spre locurile spectatorilor. Siluetele interpreților dispar încetul cu încetul, în abur. Reprezentația s-a terminat. Aplauzele sunt inutile. "Morții depind integral de fidelitatea noastră" - scria Vladimir Jankélévitch. Amintirea morților care cîntă a
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
toată puterea. Promiscuitatea extremă a alianțelor forțate din exterior este răzbunată de o promiscuitate a dezbinării interne; condiții în care nici nu mai poate fi vorba de concordie. Cu atât mai mult cu cât dușmanul comun nu mai există. Doar mecanismul împotrivirii rămâne neschimbat. Pentru a nu funcționa în gol, inamic devine aliatul de odinioară. Și cum n-ar deveni, când simpla lui prezență amintește de experiența traumatică a rezistenței și de dubla cedare (către stat și, pentru limitarea acestei cedări
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
la marile târguri internaționale de carte țări puternice din Occident nu evitau să se prezinte cu "standurile naționale", punând în valoare, pe lângă succesele comerciale, și splendide ediții din clasici. Cu alte cuvinte, în acele țări în care noi distingeam doar mecanismul ucigaș al concurenței, era de la sine înțeles că există zone care trebuie să rămână sub protecția statului. Astfel de hotărâri erau luate, firește, în numele ideii de "bine public", în numele afirmării unei identități care numai ea constituie fundamentul oricărui alt tip
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]