952 matches
-
minuni mari. Și dacă ai citi și mai mult și mai atent, ai înțelege că puterile lor au fost cu mult mai mari, dar din smerenie nu și le-au arătat... Bart își petrecu mâna prin păr cu un aer meditativ și încă sceptic: Ai citit tu despre minunile săvârșite de ei? Și dacă sunt povești?! Femeia îl săgetă cu privirea și îi replică: Dar tu?... Ai citit cărți legate de evenimentele istorice? Și dacă... sunt povești? Da, bineînțeles, uitasem cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acum imensele ferestre cu perspectivă, geamurile aburite ale serei, ușile glisante care dădeau În curte și chiar luminatoarele. Totuși, cât el trata casa cu spray de geamuri, Capitolul Unsprezece și cu mine o exploram. Sau mai degrabă le exploram. Cubul meditativ, galben pastel, de la stradă conținea principalele camere de locuit. În spatele lui exista o curte interioară cu un bazin fără apă și o tufă plăpândă de corn, care se apleca În zadar să-și privească forma oglindită. De-a lungul marginii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spus o dată că oamenii care dorm pe spate sunt În viața de zi cu zi conducători, actori Înnăscuți sau exhibiționiști. Cei care dorm pe burtă, ca mine, se retrag din fața realității și au o aplecare spre percepția obscură și artele meditative. În cazul nostru teoria se potrivea. Stăteam cu fața În jos, cu nasul și ochii iritați de plâns. Obiectul, Întinsă pe spate, căscă și (precum o actriță Înnăscută, probabil) adormi imediat. Am așteptat vreo zece minute, ca să fiu sigură. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și copil de doi ani, plus o nemțoaică din Bonn, blondă, cu ochi albaștri și un an de studiu în Argentina. I’m in Heaven Autobahn. Și uite-așa ajung în Bremen, cu ochii umezi de atâta relaxare și ațipit meditativ, trecând pe lângă punkerii din gară care cer cică mărunțiș pentru bilet. Trec însă peste crestele lor mov și mă pun la adăpost. Das Leben der Anderen. De aici mai am un pas și-s luată cu lopata de ghidul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
de a așeza personajul sub fataliatea psihologicului, adică a individualității sufletești irepetabile. Generalitatea se limitează la natura relațiilor lui cu lumea și mai ales cu sine însuși. Romancierul creează “un anumit tip de erou care se repetă: o structură puternic meditativă, aptă să transforme impulsurile exterioare, impresiile, existența concretă în materie reflexivă, în trăire senzorială, în viziune subiectivă, irepetabilă, un erou predispus dramei, terorizat de curiozitate și excesiv dominat de afect.”<footnote Dana Dumitriu, op. cit. , p. 60 footnote> 4. Narațiunea și
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
elegant, agreabil, atent cu lumea. Lucrarea respiră atâta lirism romantic, încât autorul ei retrăiește parcă vârsta de 20 de ani. Partea I-a. Asemeni primelor două simfonii și Simfoniei IV și VII, începe cu o introducere lentă ( adagio ) - un preludiu meditativ. Câteva acorduri foarte puternice fac trecerea către mișcarea allegro vivace, scrisă în formă de sonată. Tema I, cântată de viorile prime pe acompaniamentul fremătă tor al celorlalte instrumente de coarde, are o înfățișare tinerească. Nu întârzie să apară și aici
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sîngele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri și mai valoroși directori executivi ai noștri. — Artemis, spune Jack Harper meditativ. Face cîțiva pași spre colțul ei. Ai un birou foarte frumos, Artemis. Îi zîmbește. E nou ? „...și zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat...“ Își aduce aminte absolut tot, așa-i ? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sînt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amîndurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decît doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cea care mi-a sugerat să mănînc de prînz În altă parte decît de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mîncarea să te duci și o mănînci la masă. Și nu costă decît două lire ! Iar dup-asta ai program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am văzut-o pe Jemima atît de pornită. Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să ai dreptul la concediu neplătit, pentru studiu și examene. Valul de rîs izbucnit a pus punct discuției. Subiectul închis, autorul liber, deocamdată! a decretat fata gazdelor, mai mare ca Adrian doar cu un an, dar aerul ei retras, firea meditativă și ochelarii de vedere, ce-i încadrează frumos obrazul, o fac să pară studentă deja. Ce vorbe-s astea ! a tresărit maică-sa, gata să ridice palma. E-o replică din ultima carte a lui nenea Mihai, s-a scuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
implică și o a treia ipostază a zeiței Atena: Atena skeptomene, "cea care meditează". Relieful votiv din muzeul Acropolei o înfățișează pe zeiță îndreptîndu-și privirea către un punct precis: Atena privește către o piatră de hotar, către o bornă. Privirea meditativă a Atenei, spune Heidegger, este îndreptată asupra limitei. Dar ce este limita? Heidegger a vorbit în mai multe rânduri despre această problemă, pornind de fiecare dată de la înțelesul termenului elin, peras. Prima și cea mai importantă interpretare a conceptului grec
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
margine de mare. Apoi anticii, mai leneși, stăteau multă vreme întinși, căci știau bine că inspirația vine orizontal. Astfel, ei așteptau gândurile, pe când modernii le siluiesc și le provoacă prin lectură, făcând impresia că nici unul n-a cunoscut plăcerea iresponsabilității meditative, ci și-au organizat ideile cu aplicație de întreprinzători. Niște ingineri în jurul lui Dumnezeu. Multe spirite au descoperit Absolutul din a fi avut o canapea în preajma lor. Fiecare poziție a vieții este o altă perspectivă a ei. Filozofii se gândesc
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absenței de timp. De aceea, n-o simțim nicăieri mai intens ca-n oboseală - senzație fizică a eternității. Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se naște dintr-o sleire adâncă, din toropeala vastă și meditativă a organelor, din pierderea ritmului ființei. Veșnicia se întinde pe tăcerile vitalității. Prin ceea ce sânt mai mult eu însumi, mi-am rupt zăgazurile. Putea-va spiritul să le refacă anulîndu-se în certitudinea orbirilor? Cu ce minuni și cu ce farmece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au organizat bine viața și au făcut din ea o cetate interzisă spiritului. Un Stirner sau un Bakunin au împotriva lor toată această viață mediocră și eternă, de care ne dezleagă cunoașterea și ne îndepărtează tristețea. O revoltă persistentă, dar meditativă, nu m-ar putea face, cu timpul, decât să urăsc pe bogați și să disprețuiesc pe săraci. Din moment ce oamenii au primit cu o acceptare dureroasă această împărțire, de ce să nu-i iertăm pe cei care au și de ce să nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a realului, despre o soluție finală în spirit a întregii lumi sensibile, te întrebi, tu care ai umblat cu ochii deschiși printre muritori și lumea care moare, ce rost vor avea aceste elucubrații și cum de este posibilă atâta gingășie meditativă în creierul și inimile unor oameni? Filozofii gândesc ca și cum pe pământ n-ar exista politica și oamenii politici, ca și cum politicul n-ar fi un aspect central al vieții și instrumentul adevărat al istoriei. O istorie a spiritului nu este istoria
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
temporală. Omul politic trăiește în timp ca într-o substanță. De aceea, momentul este cadrul lui temporal. Precum nu se poate gândi fără o anumită independență față de timp, așa nu se poate acționa fără o dependență de clipele fugare. Perspectiva meditativă se adâncește de groază în fața neantului temporal, de spaima de vidul clipelor, de nesubstanțialitatea lor. Aspirația politică nici n-a auzit și nici n-a bănuit vreodată aceste probleme. Pentru adevăratul om politic, timpul este o stâncă. El curge numai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
găzduia cărți ale editurii Manuzio, unele deschise la câte o pagină aerisită: coperte albe, ușoare, acoperite cu plastic transparent, foarte elegant, și o hârtie tip pai de orez, cu caractere frumoase și clare. Colecțiile de la Garamond aveau nume serioase și meditative, cum ar fi „Studii Umaniste“ sau „Philosophia“. Colecțiile de la Manuzio aveau nume delicate și poetice: „Floarea Neculeasă“ (poezie), „Terra Incognita“ (mi s-a părut, ficțiune), „Ora Leandrului“ (găzduia titluri de tipul Jurnalul unei copile bolnave), „Insula Paștelui“ (mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dincolo de o membrană elastică, o rupseseră, și pe acolo se revărsau pasiuni de nestăvilit... Dar Julia rîse din nou și probabil că-și Întorsese capul pentru că Helen nu-i mai simți respirația, iar cînd Începu să vorbească, tonul ei era meditativ și distant. — Nu-i fantastic, zise ea, că ne cunoaștem de atît de puțin timp? Acum trei săptămîni, cînd am băut ceai la intrarea În stația Marylebon - Îți amintești? Atunci n-aș fi spus că vom fi acum aici... — De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uriaș, care atârna acolo cu aroganță, expunându-și tubul acela transparent, cu un lac de mercur întunecat și greu la fund, care se ridica în mod surprinzător, urca, apoi cobora, în funcție de vremea de afară. Și tata stătea cu un aer meditativ în fața termometrului, cu un zâmbet rar pe buze, ca un general victorios survolând cu privirea câmpul de bătaie. Nu spăla rufele astăzi, îi spunea mamei, pe vremea când eram încă o familie, nu se vor usca, dar la prognoza meteo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău și adevărul de neadevăr... “. În salonul adormiților, sau al „meditativilor“, sub „atenta“ supraveghere a doctorului Perjovski, metamorfozele nu Încetează niciodată, iar acest lucru nu mai uimește pe nimeni. Adevărul ultim, absolut, diferă de la pacient la pacient. Omul-paie, femeia-salcie, femeia-girafă, femeia-șarpe, bărbatul-lumânare, omul-toacă, omul-pasăre, omul-gât, oameni-mâini, oameni-picior, oameni-cai sunt Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
de la poartă, n-ar fi venit în graba mare să mă înștiințeze că, spre adânca mea uimire, doi călugări pravoslavnici de la Danubiu vor a vedea fața luminată la care cu bucurie mă uit și eu acum. — Mărețul Danubiu! - exclamă papa meditativ. Pravoslavnici, zici? — Pravoslavnici, sanctissime, însă vlahi - spuse Damiani. — O anomalie - spuse papa. — Cu siguranță, răspunse cardinalul. De altfel, cu excepția unei porțiuni neînsemnate din aval, fluviul e creștin. Mai mult, în amonte e catolic din mal în mal. — Să-mi faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atent la vorbele ei. Nu se grăbi s-o contrazică, nu voia să pară formal. Era însă foarte curios să-i înțeleagă psihologia. O privi cum șade așa, cu fruntea puțin plecată, cu trunchiul sprijinit de masă într-o poziție meditativă și dintr-odată simți că o înțelege pe deplin și-i aprecie momentul de sinceritate. Nu e prea simplu să faci în fața unui om pe care abia îl cunoști un bilanț lucid și neiertător al vieții tale. Ghici existența unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fierul cu fixitatea privirii lui. Pe el nimic din ceea ce este lumesc nu-l perturbă și nu-l iluzionează. (...) Lucian Vasilescu s-a eliberat de orice influență și a renunțat la orice frivolitate, pentru a deveni un poet auster și meditativ, un poet ale cărui versuri au o rezonanță gravă, ca un sunet de clopot, în sufletul cititorului." Alex. Ștefănescu, Poezie și rugăciune, în România literară, nr. 29, 2000 "(...) Lucian Vasilescu se definește astfel (ca și Ioan Es. Pop) drept un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
mărturie pentru efortul de a-și defini un teritoriu poetic expus cât mai puțin noxelor acelei epoci „pline de avânt constructiv”. Se lăsa în voia fanteziei ludice pentru a... eluda șantajul cu „imperativul artei angajate”. Sentimental cât să satisfacă tradiția, meditativ și elegiac, își controlează efuziunile lirice cu umor și spirit parodic, devenind o voce distinctă într-un peisaj literar foarte accidentat. O dovedesc din plin cele câteva culegeri de versuri publicate între anii 1971-1984. După 1989, poetul ironic si sentimental
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]