2,843 matches
-
proces alchimic misterios, care-i va marca întreaga existență. A doua notație de jurnal, din 7 aprilie 1917, poartă sigiliul unei neliniști accentuate. Desenul însoțitor, o acuarelă dominată de nuanțe sângerii, ne-o înfățișează pe Pandora într-o postură profund melancolică. Așezată într-un fotoliu, tânăra femeie privește prin geamul deschis, acoperit în partea de sus de perdelele văluroase. O șuviță de păr se zbate dezordonată, sub briza care intră în cameră. Mâna dreaptă atârnă inert pe spătarul fotoliului, iar între
Iubitele lui Corto Maltese (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4202_a_5527]
-
un interes istoric. N-ar strică, la urma urmei, să recitim Tratatul vieții elegante, al lui Balzac, sau sa revedem câteva din definițiile literare ale unei mode minore, după care dandy-ul e, inevitabil, un perdant, când nu un diavol melancolic, dar rămâne, cu toate astea, un aristocrat pe cont propriu. Chiar dacă nu mai regăsim nici macar, sau mai ales, aristocrația fără certificat, puțină cochetărie nu strică nimănui.
Viață de dandy () [Corola-journal/Journalistic/4043_a_5368]
-
Sper că da, altfel n-ar fi acceptat să joace“, mărturisește dramaturgul. „Robustă ca o locomotivă germană, puternică și violentă ca bomba de la Los Alamos, mieroasă sau minunată ca pisicile desenelor animate, frumoasă cât s-a putut, sperioasă și pițigăiată, melancolică sau tandră ca filmele indiene, dansantă și țopăitoare(....) cântând în falset ca mine sau pe bune ca Frank Sinatra, imprevizibilă ca ziua de mâine, Tamara Buciuceanu este o imensă uzină plutitoare pe oceanul artelor atât de dramatice, o minune singulară
Agenda2005-14-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283550_a_284879]
-
romanului (nu-i puțin lucru să deschizi fir narativ după fir narativ, care mai de care mai surprinzător, și preț de 650 de pagini să nu scapi niciunul din mână!), remarcabilă este vocea naratorului personaj, echilibrată perfect, egală cu sine, melancolică, cu o eleganță stilistică de invidiat. Alături de povestea de dragoste minunată, de îndrăzneala unei mixturi aproape implauzibile de întâmplări, glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10065_a_11390]
-
romanului (nu-i puțin lucru să deschizi fir narativ după fir narativ, care mai de care mai surprinzător, și preț de 650 de pagini să nu scapi niciunul din mână!), remarcabilă este vocea naratorului personaj, echilibrată perfect, egală cu sine, melancolică, cu o eleganță stilistică de invidiat. Alături de povestea de dragoste minunată, de îndrăzneala unei mixturi aproape implauzibile de întâmplări, glasul lui Alexandru Robe este unul dintre cele mai mari câștiguri ale romanului. Conduce povestea știind perfect când să amâne și
Derapaje controlate by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10064_a_11389]
-
a vedea... La pagina 165, se vorbește despre un imens orologiu: Un mecanism uriaș de ceasornic, în pustietatea de piatră, asemenea unei imense bazilici-moschei. Nimeni din voi, călătorilor, n-a trecut prin ținutul acela, numit „Orologiul de Piatră”. Sunetul lui melancolic se-aude, zic unii, pe absolut tot pământul, dar mai curând nu se-aude nicicând nicăieri (sau auzindu-l într-una, obișnuința ne face să nu-l auzim niciodată). Regăsim aici discursul despre inexistentul prezentat - „din auzite” - ca existent din
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
cu târfele și poveștile de amor precoce și ghebos, cu silicoane, cu trening asortat la servietă, manele. Uneori sare în ochi câte o mostră de amor absolut senzațional, gros și mustind de bătaie de joc. Târfa Monica declară cald și melancolic: Știi că eu am lucrat pe șoseaua de centură numai cu artiste? Și-am avut nuntași brazi și păltinași." Problemele sociale sunt reciclate amuzant într-o circumstanță cu reglare de conturi și curățare ca în serialul Nichita: "Te omor, mă
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
toamna pustiu-n fereastră? Coama ta aspră încâlcită de vântul secetei, ciuful tău trufaș albind ca aripile îngerilor răzvrătiți... (O, îngerii Bărăganului căzând din cer, ei, exilații în colb de Dumnezeu pentru păcatul de a fi gândit nimicnicia...) Îngeri prăfuiți, melancolici, cu marele lor nimb clătinat de vântul setos evadând în largul închis. Coama ta luminând acolo-n fereastră îmi ține trează câmpia... 1960 Moment Copilul cântă. Stelele rânduite solemn ascultă. Copilul cântă. Lumea e bătrână. Copilul cântă. Istoria se teme
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
te scriu cu propriul meu sânge, Cu lacrimi, chiar dacă ar fi de bucurie, Dacă ritmu-ți nu e chiar pulsul inimii mele - Cavalcadă de Pegași pe timp de vijelie - Dacă picioarele-ți de iambi, de dactili ori trohei Nu se succed melancolic, în ritm cu pașii mei, În urma sicriului epocii noastre pline de eșecuri, Dacă n-ai febra trupului meu bolnav de doruri fără leac, Dacă nu ai nimic din toate astea în evoluția ta Și ceva din imensa durere a acestei
NOU LA EDITURA ANAMAROL, 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385247_a_386576]
-
07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Îmi place ploaia. Îmi place monotonia picăturilor constante. Monotonia și disperare tăcută care produce depresie și declanșează reumatisme. Si sinucideri pe alocuri. Sunt omul ploii.N-o să mă vezi tristă când ploua.Poate doar melancolica puțin pentru că ploaia mă face să-mi doresc o zi leneșa și tandra.Imi place senzația de liniște și dulce singurătate pe care mi-o da ploaia într-o seară mult prea târzie de noiembrie.Nu mai e ploaia caldă
PLOUA de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361241_a_362570]
-
sânii lunii pe ape... Chiar dorul putea să se-audă. Cum să nu-ți fie ciudă? Să fii lângă ea, și-atât de aproape! DIN NOU DESPRE VIVALDI Până la vară va trebui să-nvăț toamna cum cerul să-i fie melancolic de-albastru, dureros de adânc până-n străfundul (al cărui abis?), pe unde lumina începe să doară ca rana de jar sub văpăi, până când strugurii, sub borangicul lunii, iau forma de cântec a sânilor tăi. Numai îndrăgostiții vor ști cum să
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
ei formă, apărută în 1986, această carte se chema „Un muzeu în labirint“. Revăzând-o, după 19 ani, autorul a decis să-i schimbe și titlul, permițându-și să-i dea ironiei lui Pascal, „le moi est haissable“, un înțeles melancolic. Octavian Paler: Eul detestabil. Editura Albatros, București, 2005. Preț: 294 000 lei/ 29,40 lei. unde? cine? când? Vineri, 24 iunie Sediul Muller Guttenbrun Reciclyng, Calea Șagului nr. 201, ora 22: House Parade cu Kai Tracid, DJ Land ș.a.m.
Agenda2005-26-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283877_a_285206]
-
pe care mă mir că nu au identificat-o exegeții de până acum. Primăvara toți nervii îl dor, dar - spre deosebire de Bacovia - se iluzionează că ar putea scăpa de această opresiune și se autosugestionează să iubească viața, deși are sumbre înclinații melancolice. Starea sa dominantă e rezumată în jurnalul propriu din a doua pagină a romanului: "E martie cu pete de nouri, pe ici și pe acolo; lumina gălbuie pâlpâie spre larg. Păsări ștrengăresc prin zarzări, alături! Mă electrizează hlizirea senină a
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
un elan nou de vagabond" (p. 56), dar nu e capabil de un asemenea act de voință. Declarațiile personajului ne pot înșela. Se închide în cameră și trage storurile, în timp ce imaginează evadări și rătăciri aiurea. E un bolnăvicios și un melancolic care elogiază sănătatea și bucuria. E un singuratic căutând zadarnic prietenia și realizarea socială. E un nocturn și un somnambul care o dată poate scuipa spre soare, iar altă dată îl divinizează. Inapt pentru dragoste, înalță totuși un imn iubirii. Numai
Psihologismul halucinatoriu by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10494_a_11819]
-
până în Cipru. Și în prezent, puține sunt locurile unde nu se vede amprenta timpului, chiar și pe cea mai mică și mai neînsemnată stradă poți întâlni o casă care mai are încă pereți sau alte însemne din perioada medievală. Aerul melancolic al orașului este dat de faptul că turiștii au tot timpul în gând grandoarea pe care a avut-o odată orașul, însă au în fața ochilor ceea ce a devenit el în prezent. În cele mai bune vremuri ale sale, Republica Veneția
Agenda2005-10-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283468_a_284797]
-
cu sacoșele nedesfăcute în bucătărie, ascultând cântecul canarilor ei dragi, retrăind o parte din clipele minunate ale copilăriei. Momentul contopirii cu vremurile în care se simțea protejată și fericită se îndepărta ușor, lăsând poarta prezentului larg deschisă. Noaptea o găsi melancolică, cu sentimentul singurătății amestecat cu cel al risipei de ani pe care mâna timpului nu s-a înduplecat să o oprească... Referință Bibliografică: Contopire - 8 / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
toamna la ora amiezilor spre a da cu zâmbetul ei tonul culorilor toată prilej de desfătare a simțurilor purtând mesajul unei chemări nedescifrat încă de fire victima a ipostazelor diferite când prea statornică în iubire și imprevizibilă în sentimente când melancolic înveșmântată într-un soi de plutire undeva pierdută într-o lume a posibilului numai de ea închipuită înzestrată cu darul cântecului însoțea foșnetul cu farmecul unei muzici fără cuvinte amintind prin memoria pașilor ei că istoria dansului a început o dată cu
MEMORIA SENZAŢIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382422_a_383751]
-
se fâlfâie de toți și de toate, ascultându-mă, viața mi-o petrec din când în când. 22. Reperaj: acordurile de jazz îmi stârnesc amintirile, prin fumuri de alcool visez stând treaz, rememorându-mi pe rând toate iubirile devin un melancolic lucid, cu haz. 23. Reperaj: însingurata și neliniștita piesă de șah așezată pe o pustie tablă cu pătrate albe și negre, alienată și tristă fredonează o fugă de Bach anticipând astfel mutările alegre. 24. Reperaj: fotografiile pentru uzul burților sătule
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
secundă șiragul de cleștar al dinților. Surâsul ei este atât de cald, de intim, încât pe Ștefan îl trec fiorii. În sfârșit i-a văzut privirea îndreptată țintă către el, i-a admirat acei ochi căprui încărcați de viață, ușor melancolici, adumbriți de gene mătăsoase, nasul mic, fin, buzele pline, delicat conturate, obrajii rotunzi cu gropițe care îi sporesc șarmul. Părul îi este cârlionțat, negru ca abanosul cu relflexe albăstrui închis, tăiat la baza umerilor. E frumoasă ca o prințesă de
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
om întârziat. În noiembrie este atâta dor de moarte. Vântul spulberă praful de pe ruine Și după cumpenele de lemn De arin ale fântânilor cu gât Prelungit precum o girafa Meditând la răscruci de drumuri. Plopii își aud în depărtări Foșnetul melancolic. Aurul frunzelor toamnei intra În topitoriile reci ale materiei. E mult dor de moarte în noiembrie. Pe garduri putrede se cațără felinele. În lazaretele fricii cei singuri Scriu scrisori de dragoste pierdută. Adio, suflete. Voi trece prin umbrele pe care
NOIEMBRIE (NOVEMBER) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382902_a_384231]
-
limbaj emoțional intens Contradictoriu Sau copleșitor Micuțe radare Cu sistem personalizat De citire și decodificare Emoționate în fața unei Opere de artă Lansând gustul unui spectacol Educativ și familiar O nouă Sonata Kreutzer Generoasă și flexibilă Și uneori relaxanta În ritmuri melancolice Amintind de Figaro Culminând cu un grafic De empatie Estetică! Referință Bibliografica: SIMPATETICA / Aga Lucia Selenity : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1793, Anul V, 28 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aga Lucia Selenity : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SIMPATETICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383002_a_384331]
-
picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul
O EXCURSIE LA MUNTE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385340_a_386669]
-
picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
picioarele până la umbra unor stejari stufoși, mă așez pe iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a moleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
Îndeajuns de convingător uriașa surpriză. Pusesem Întrebarea fără cea mai vagă nădejde În eventualitatea unui răspuns afirmativ, doar așa, să umplu golul de conversație survenit la un moment dat la masa de pe terasa cam pustie a acelui restaurant obosit și melancolic, abandonat de clienți În ambiguitatea unui Început de toamnă provincială incoloră, inodoră și insipidă. Vorbeam discuții fără fervoare și fără interes pentru subiecte, prestând tustrei sârguincioși la trecerea timpului. Habar n-am cum Îmi venise În minte numele lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]