4,697 matches
-
acționează mecanic, conduși de o forță din afara lor, ca niște somnambuli. Autoarea nu își judecă personajele, le privește din exterior, ca și cum ar avea în permanență o cameră de filmat pe umăr. În felul acesta păstrează intact misterul din sufletul fiecăruia. Melancolia lui Alexandru după plecarea Andei este excelent pusă în lumină de planul cinematografic al descrierii: "De când plecase Anda la munte, Alexandru mergea regulat la Constanța. Fără un motiv anume. Se plimba pe străzile pe care trecuse odinioară cu ea. În fața
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
legionar, mai bine așa decît altfel, se gîndește taximetristul, cred că pînă la urmă o să mă țicnesc, recunoaște, parcă am auzit și eu adineaori niște voci, spune. Pesemne că și pe tine te-a părăsit iubita, zice Roja cuprins de melancolie. — Exact în toiul relației, cînd era focul mai aprins, atunci i s-a făcut de năbădăi, zice șoferul. — E mare lucru că am dat peste unul care recunoaște, observă Curistul, ești un caracter, felicitări pentru curaj, din cîte spui, putoarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
legat de această țară nefericită. Fratele meu, Alexander, are patruzeci și cinci de ani, iar sora mea, Rosemary, are treizeci și șapte; eu am patruzeci și unu de ani și uneori simt, într-un fel care nu e lipsit de melancolie și un farmec ciudat, că sunt un om bătrân. A descrie personalitatea cuiva este dificil și nu neapărat relevant. Povestea care urmează va dezvălui, cu sau fără voia mea, ce fel de om sunt. Și poate, ar fi bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bună bucată de vreme, mai înainte ca ea să și-l însușească, mă vedeam cu el destul de des. Îl citeam pe Dante împreună; iar veselia lui relaxată, felul nedisimulat în care își trăia bucuriile, atenua și completa poza mea de melancolie resemnată, fără să o alunge. Palmer îmi părea, în portretul plin de o generoasă admirație pe care i-l făcusem, o ființă completă și de succes. Ajunsese să se ocupe de psihanaliză destul de târziu, după ce activase în America și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la picioarele patului meu, lămurindu-mi cu răbdare impasul în care mă aflu. Eu am paisprezece ani, iar ea optsprezece, e studentă în primul an la Colegiul Pedagogic de Stat din Newark, o fată zdravănă, cu fața gălbejită, din care melancolia se revarsă prin toți porii. Uneori se duce la Newark Y1, împreună cu urâta de Edna Tepper, altă huidumă, (a cărei carte de vizită sunt, totuși, niște țâțe cât capul meu) la reuniuni cu dansuri populare. În această vară, va activa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
milă, ai să ne zărești pe noi, feciorii triști și înlăcrimați ai unor părinți evrei, bolnavi până-n măduva oaselor din pricina ruliului de pe aceste mări aspre ale culpabilității - cam așa mă imaginez câteodată pe mine și pe tovarășii mei de văicăreală, melancolie și deșteptăciune, înghesuiți tot în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu, din câte știu, râse ea marcată puțin de melancolia plecării și de frica de necunoscut. Dar nu se știe niciodată, nu? — Ceva de lucru? Un angajament? — Dansatoare. Varieteu. Ea Își luă rămas-bun și se Îndepărtă de el. Balonzaidul Îi scotea În evidență zveltețea trupului, care, chiar și În timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund de ea și, cu amărăciune, eu plătesc pentru ea. Tot ce poartă e plătit de mine până la ultimul lucrușor. Eu am transpirat pentru ele, se gândi ea (deși frigul mușcător sfida caloriferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
holului negru și luminat, spre una din scări, Înainte ca domnișoara Warren să se fi putut extrage dintre ușile rotative. Ea se izbi de un hamal și căzu În genunchi, scuturând din cap și Încercând să se debaraseze de bunăvoința, melancolia și imprecizia beției. Hamalul se opri s-o ajute, iar ea se agăță de brațul lui și-l opri până când putu să-și controleze limba. Ce tren pleacă de la peronul cinci? Întrebă ea. — De Viena, spuse omul. — Belgrad? — Da. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
străzile povârnite și la cârpele colorate. La urma urmelor, Își spuse el, le voi vedea iarăși pe toate. Mă vor duce cu mașina de la Închisoare la tribunal. Și aceasta a fost și clipa În care și-a amintit cu irațională melancolie, că În locul berăriei fuseseră construite apartamente. Coral și Myatt stăteau față-n față la masa la care serveau micul dejun cu imensa ușurare de-a se simți ca doi străini. La cină fuseseră doi vechi prieteni care nu aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vârstă. Altfel, o să te plictisești... —Camille, nu mă interesează căsătoria. Tipii bătrâni și bogați sunt plictisitori. Singurul pe care l-aș tolera e Barry Diller, a glumit Lauren. Își puse brațele În jurul umerilor lui Henri și a oftat, cu o melancolie exagerată: — În schimb Henri ăsta! E atât de drăguuuț! Îl luă pe Henri de mână și Îl târî după ea, prin mulțime. Camille dădu ochii peste cap și oftă. —Camille, nu ai zărit-o Încă pe Marci? am Întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
divorțez. Prefer să fiu eu cea care părăsește, decât cea părăsită, am spus, repetând, ca un ecou, cuvintele lui Lauren. Ce să fii? Cea care părăsește! am urlat la el și am Închis, Într-un acces de furie provocat de melancolie și de nenorocirea În care eram. M-am uitat lung la telefonul din mâna mea. Acum mă copleșiseră Îndoielile. Hunter păruse sincer șocat. Și deloc vinovat. Dar, În mod sigur, bărbații vinovați Își cultivă În voce tonuri de nevinovăție, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un pic de Îndoială. A luat hotărârea să se Întâlnească de-acum numai cu tipi de aceeași religie ca și ea. Că e prea mare bătaia de cap cu părinții ei, În caz contrar. Ah, făcu Prince Angus, cu oarece melancolie. În clipa aceea am zărit-o cu colțul ochiului pe Sophia. Îh! Mi-era nesuferită vederea ei. Totuși, de dragul planului lui Salome, pe care-l consideram de o Înțelepciune drăcească, am Încercat să par calmă. Sophia stătea lângă șemineu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
palatul lunii, Chang'e a găsit doar un iepuraș care prepara medicamente și un moș care tăia un copac. Amintindu-și de viața fericită petrecută împreună cu soțul ei și de sentimentele calde ale oamenilor, ea s-a simțit cuprinsă de melancolie și de o mare singurătate. Aflând că soțul ei a murit, Chang'e s-a întristat și a plâns toată noaptea în palatul lunii. Povestea bătăliei dintre împăratul Galben și războinicul Chiyou Cu mii de ani în urmă, în bazinele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să-mi văd niște bucăți de fraze în WC-ul redacției, tușate cu produsul celuilalt orificiu digestiv. N-am gemut, nu m-am cutremurat. Nu m-a cuprins melancolia efemerului și deșertăciunii. Dimpotrivă, am simțit asta ca pe un soi de acreditare. Un om poate cumpăra o carte, poate cumpăra rânduri de cărți fără să le deschidă vreodată. Iar dacă citește 50 de pagini și nu înțelege mai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva - indică, spune Gall, capacități lingvistice prodigioase, În vreme ce șănțulețele adînci, de melancolie cronică, de sub arcadele ochilor, sînt semne ale unui temperament spiritual „elevat”. Am descoperit, de asemenea, la baza craniului, alte umflături care sînt semne clare de „adezivitate” și „amativitate”, și indică prezența - și cum aș putea s-o neg ? - unei „tendințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Publică ? — Ce faci aici, amice ? — Ce să fac, domnule polițist, Îngrop și eu un șobolan. — Ce Îngropi ? Îmi displăcea profund ideea de a fi cules de pe jos și aruncat la coș. Însă chiar și așa, În această atmosferă Îmbibată de melancolie, pot să spun că erau totuși vremuri frumoase, și Îmi face plăcere să-mi aduc aminte de ele; uneori, mă joc cu ele și Încerc să extrag din substanța lor tristețea, bătrînețea și singurătatea. Îl fac pe Jerry tînăr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte un tic - o bătaie a pleoapei -, prin tonul mai ascuțit al vocii sau printr-o melancolie la fel de Învăluitoare și de neînlăturat ca pielea corpului omenesc. Johns pășea Înaintea lui. TÎnărul acesta juca, plin de tact, rolul complex pe care i-l confereau multiplele sale funcții de asistent, secretar și infirmier. Deși nu avea studii de specialitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mei, această paralaxă se confunda cu imaginea unei mașini abandonate în iarba ruginie de la poalele soclului rezervorului de apă. Scurta avalanșă de talc ce-i căzu, dizolvându-se, peste ochi când mi-am plimbat buzele peste pleoapele lor, conținea toată melancolia acelui vehicul părăsit, cu a sa lentă pierdere de ulei și lichid de răcire. În spatele nostru, la o distanță de peste cinci sute de metri, traficul stătea în așteptare pe puntea înălțată a autostrăzii, lumina soarelui de după-amiază trecând peste geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cum să scriu eu? Ce știu eu... - Nici el nu știe, nu ți-am zis? Ce-i așa de greu? Doar ești prozator, inventezi cum te duce capul viața familiei lui. Mă uimeau ochii mari ai bunicii, plini de o melancolie nedefinită, așa cum se văd în fotografia îngălbenită atârnată deasupra mesei, între ferestrele care dau spre curtea umbrită doar de firavele tufe de soc... Când venea seara... se scărpina undeva și lua laxative... Mi-amintesc soba de teracotă făcută de meșteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în toate părțile. Criticul tresare și se oprește dintr-o demonstrație. - Cer să se facă liniște! Aceasta este o veritabilă bătaie de joc! Eu nu am venit aici să-l ascult pe Lenin! Domnule, îmi strici apetitul, mă arunci în melancolie, mă faci să mă simt ca-n Piața Roșie din Moscova în vremurile cele mai sumbre! Și parcă-mi trec tancurile diviziei a XIV-a prin stomac! - Care Lenin? n-are ce face criticul și-i dă apă la moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
râului, unde se aflau Înmormântați prietenii, iar cei apropiați lor Îi urmau cu atâta repeziciune Încât orice om - chiar mai puțin Înclinat meditației decât tata - devine filosof, În măsura În care filosofia Înseamnă reflecție asupra sensului existenței umane. Nemulțumit de viață, ros de melancolia bătrâneții care nu putea fi cu nimic potolită, nici cu afecțiunea copiilor, nici cu niște nepoței minunați, nici cu liniștea Împăcată a vieții de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de a exista. Când va fi mai ușor de respirat aerul fără tutun? Când va fi fiecare pas mai ușor de făcut fără gânduri, doar aici, acum. Încep să mă încetinesc, mă încetinesc, simt în mine un surâs amar, o melancolie care se alimentează din ea, sunt o babă pitică și o fetiță în cur pe răzor pe o movilă de leuștean uscat. O lume pervertită și hibridă, canceroasă, cu excrescențe mutante în care realitatea e ruptă de substanță și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Al.Brătescu-Voinești, un scriitor deosebit de sensibil, de duios și bun cunoscător al sufletului omenesc, pentru că, deși este vorba de o prepeliță, dragostea ei pentru cei șapte puișori este profund umană. Ceea ce impresionează profund este atmosfera de tristețe, de durere și melancolie pe care autorul a reușit s-o construiască punând în valoare prin intermediul personificării o dramă convingătoare și emoțională. În această narațiune, mama este pusă în situația dramatică de a alege între moartea unui singur pui și salvarea celorlalți șase. La
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
crizanteme; regina mândră în culori; clăi de frunze ruginii; frunze arămii dansează în aer; vânt năvalnic; ploaia cerne mărunt sita deasă; nori suri; harnică tristă; se plimbă prin grădinile cu crizanteme mirositoare; am primit o scrisoare de la toamnă; momente de melancolie; zilele trec ca niște bărcuțe albe; firea pare ostenită de muncă; pământul șters caută odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]