1,003 matches
-
întrebarea nu-și mai are sensul -, iar Roman a devenit un idezirabil silit să ia calea exilului, ironie amară a unei existențe ratate. Acest schimb de priviri ar trebuie să cântărească cât o tragedie, dar nu obține decât prețul unei melodrame, cu cutumiarul accent moralizator și clasica lacrimă înnodată în batistă. Cu toate acestea, chiar și schițate, personajele nu sunt lipsite de consistență. La Roman este forța brută care-și este suficientă, sentimentul că totul poate fi controlat, existențele altora precum și
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
pentru că auzim zgomotul prăbușirii și vedem avionul într-un viraj scurt foarte aproape de sol, însă nimic nu se confirmă. Ne aflăm în orizontul de posibilitate al fantasmei dezvoltate fie de Georges Palet, fie de Marguerite Muir, un sfârșit cu notele melodramei, un final eclatant cu explozia de vivacitate a bărbatului căutând nu o dragoste reală, ci fantasma unei iubiri de odinioară, joc tolerat de o nevastă care joacă rolul unui asistent amabil, fantasmă pe care chiar regizorul la cei 88 de
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
discordant așa cum experiențele la limită ale lui Malik nu aruncă în tragic nici viziunea pozitivă a tânărului asupra vieții, nici viziunea spectatorului asupra întregului tablou în mijlocul căruia este plasat arabescul love-story-ului oriental terminat cum se cuvine în stilul apoteotic al melodramei. Fără strecurata notă de ironie din final, ai putea spune că regizorul a mers cu convenția până la capăt bollywoodizând integral pelicula. Mi se pare ingenioasă încercarea lui Danny Boyle de a găsi o formulă de echilibru pentru a acomoda ambele
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
veristă a unei Indii a periferiilor înecată în mizerie și cruzime și cea cu accente melo, strălucitoare, fastuoasă pe care se țese pânza uriașei telenovele. Din nefericire, coabitarea armonioasă a celor două registre se face în detrimentul verismului; pas cu pas melodrama câștigă teren și iese victorioasă aruncând în delir milioanele de consumatori de pop corn sentimental. Ce reprezintă succesul lui Malik? A. Succesul societății de consum care îl poate transforma pe cerșetor în prinț peste noapte. B. O întâmplare norocoasă fără
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
scoate la capăt oferind un film care are meritul de a nu se contrazice flagrant și de a acomoda convenții și registre diferite păstrând un dozaj potrivit pentru fiecare opțiune, un film care, să nu facem iluzii, rămâne doar o melodramă mai sofisticată, metisată și atrăgătoare, nicidecum un film de artă.
Love story de Mumbai by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7529_a_8854]
-
nu întotdeauna autentic, îl caracterizează pe autorul Limbii comune în mod aproape natural. El nu poate scrie altfel decât așa, sincer. Cu fraze scurte și apucând zdravăn realul imediat. Nu acceptă alte registre, pentru că nu le poate mima. Detestă organic melodrama. Are, în acest sens, câțiva maeștri (dintre cei enumerați mai sus), dar un singur profesor esențial, un singur sensei. Nae Stabiliment, unchiul din Bușteni (Radu Conciu, pe numele din buletin), un personaj în carne și oase, înzestrat, pare-se, cu
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
Geo Vasile Lecturi imic mai firesc pentru poetul Gheorghe Izbășescu decât să acuze în noua sa carte realul de melodramă, de vreme ce versurile sale consfințesc o suprarealitate străbătută de o energie suprafirească, fie că e vorba de agonie sau un nimb de isterie, totul sub semnul expresivității debordante, a biografismului provocator, chiar și atunci când avem parte de un episod nu tocmai
Parfum gotic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10117_a_11442]
-
este același psihic uman, însă cu particularitățile lui contextuale determinate de stările psihice firesc trăite, anterior, de cunoștințele pe care le-au căpătat ori de lipsa lor, de educație, de persuadări exterioare. Nu este o exagerare pro domo și nici melodrama: totul este psihic, cu diversele determinări - și dacă nu se va înțelege această, de toți, si se va continua în agravarea oricăror neînțelegeri, cu consecințele acestora va trece și "ceasul al doisprezecelea". La ce poate duce aruncarea unei galeți cu
Minerii si psihologia by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/18131_a_19456]
-
definitiv în capitala Franței. Printr-un capriciu al soartei, după ce Irena se decide în cele din urmă să se întoarcă la Praga, dar nu definitiv, partenerul ei de viață devine amantul acelei mame posesive și vorace. Urmînd o logică specifică melodramei, intriga romanului mai oferă și alte surprize. La Praga, Irene își reîntîlnește prietenele din tinerețe, de care se simte însă complet străină. La rîndul lor, ele nu manifestă nici un fel de interes față de existența pariziană a Irenei. Tot la Praga
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
unui om lipsit de iluzii, străin de orice urmă de bovarism, care descoperă "orașul lumină" purtând în suflet povara cruntei boli care i-a lovit fiul. Un document de suflet impresionant (poetul are tăria de a nu se prăbuși în melodramă) al unui înstrăinat, pe care destinul l-a lovit dureros și care încearcă disperat să regăsească normalitatea tihnită a vieții. O experiență limită căreia Gheorghe Mocuța a reușit să-i dea o admirabilă expresie artistică.
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
lipsește tensiunea narativă, iar filmul, atrăgător din punct de vedere estetic, sfârșește prin a te lăsa cu ochii-n soare. Sau, mă rog, în apă. Și lui Almodovar i-a luat ceva timp să perfecteze o rețetă care să îmbine melodrama cu suspensul. În aceeași direcție se îndreaptă, dar mai are ceva până să ajungă acolo, Nadir Moknčche. Cel puțin asta demonstrează pelicula Viva Laldjérie, al cărei titlu - zic deși cred că deja v-ați prins - e o combinație între denumirea
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
succes spectatorului captiv care, deși discreditează genul, intră pe nesimțite în convenția lui. Sinceritatea nu este decît un alt chip al înșelăciunii, al histrionului și farmecul filmului regizat de Steve Buscemi stă atît în vizitarea ironică a locurilor comune ale melodramei, cît și în repunerea ei în scenă pornind tocmai de la caricaturizarea lor. Este și ceea ce-l apropie de Closer (Ispita, 2004) lui Mike Nichols după piesa omonimă a lui Patrick Marber, unde relațiile se dovedesc a fi deceptive, într-un
Duel verbal by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9216_a_10541]
-
obiectiv" în poezie, sau fluxul conștiinței în proză sunt elementele unor limbaje estetice avansate de psihologie tip Wilhelm Wundt - Alfred Binet. Autorul ne oferă fotografia neretușată a compozitorului venețian, evitând hagiografia, dar și ceea ce ar fi putut deveni o excelentă melodramă tip telenovelă. Așa se face că anxioasa protagonistă a cărții sfârșește prin a refuza târgul propus de însuși maestrul Vivaldi: celebritatea ei ca violonistă și interpretă în schimbul rămânerii permanente în „echipă", refuzând orice eventuală cerere în căsătorie din partea unor fii
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
extras dintr-un manifest aparținându- i lui Ionuț Chiva. Merg mai departe și afirm că, de fapt, autorul acestui roman e funciarmente un pudic. Refuză pornografia, atâta vreme cât pornografie înseamnă, în literatură, tot arsenalul de tehnici ce ambiționează la eficiență imediată: melodrama, victimizarea, mania persecuției, soluțiile de-a gata, clișeul. Când greșește, Un Cristian greșește în virtutea propriilor convingeri. O face ca un încăpățânat, nu ca un yes man. Pasta prea groasă a ironiei, periculos de apropiată de pamflet, mi se pare, de
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
Unde nu e, nu e. Puțină luciditate. Ceva mai interesant în această carte e interviul din final (mania de a nu lăsa nimic neexplicat, teama de a nu fi neînțeles). Nu vreau să spun că, citindu-l, te apucă râsul. Melodrama textelor e, de fapt, a autorului, care se declară ratat dar lovește dur în "câinii din preajma Casei Vernescu." Dumnealui percepe literatura ca pe un fapt mai degrabă instituțional, un fel de contract social care oferă bani, călătorii. etc., în schimbul muncii
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
buni și pentru a-i pedepsi pe cei răi. În Elena, unde personajele se numesc Șer, Serescu, Bar, Șeni, de Ranu, ba chiar Elescu (numit astfel pentru a forma, probabil, o pereche paronomasic-amoroasă cu iubita lui, Elena), romanul ia forma melodramei în patru acte: sosirea lui Alexandru Elescu la Fănești, îndrăgostirea lui de Elena și mărturisirea iubirii (actul I); intriga infernală a Zoei și a principesei Iordache pentru compromiterea Elenei (actul al II-lea); fuga lui Alexandru la București, disperat, revenirea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
loc alerte, percutante "scenete" în genul fabulelor, cu protagoniști de origine modestă (făpturi mărunte sau obiecte personificate: Acul de cîrpit, Cinci dintr-o păstaie, Peniță și călimară, Picătura de apă, Fluturele); eseurile cu tentă moral-filosofică (meditația fiind uneori coborîtă în melodramă, teza îmbibată de sentimentalism - sau pedanterie, după caz) alternează cu mici "snoave" sau povestiri glumețe decontractate; texte "rotunde", "împlinite", de o certă valoare artistică (unele, precum Umbra sau Privighetoarea, declarate de cunoscători drept capodopere), stau alături de texte anoste sau de-
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
Destin al unor veșnic pierdute giuvaere” e soarta timpului pe care-l prețuim nechibzuit, strângând experiențe pe care nu le trăim cât trebuie. „Ani rătăciți, nu v-am trăit!” nu e un strigăt de revoltă, care ar transforma regretul în melodramă, ci o constatare care nu cere îndreptări. Prin expresionismul acestor demascări ale greșelii, în parte inevitabilă, în parte consimțită, nu trece prea multă pasiune. „Dar strigătul rămâne înnăbușit în piept./ Nu chem pe nimeni - toate așa au fost să fie
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
enigmatică Iulie cu ochii verzi și părul lung, în contrast cu alte personaje de o căutată și supărătoare abjecție, ce fac parte din amintirile din copilărie, fictivă sau nu) ale lui Dorin Spineanu. Ca și Nică a Petrei, copilul din povestire are melodrama lui și un limbaj așișderea de colorat. El învață, cu o precocitate de bun augur, cum să șantajeze clienții bordelului din localitate, mai ia și câțiva pumni, dar o iubește pe Iulia cea frumoasă și tristă, ajunsă târfă, evident. Mai
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
pare să-și amintească de timpurile când lăuda Detașamentul roșu de femei și toate maoismele, expediază Billy Elliot în cîteva rînduri, acuzîndu-l pe cineastul britanic că "nu știe să filmeze munca" - "greviștii sînt filmați de la distanță, ca fundal al unei melodrame" - cu concluzia că "filmul englez e rămas în urmă la toate capitolele". Există și o astfel de "globalizare". Sau poate e reversul ei. Galicii țin de altfel să pună la punct orice intruziune uniformizatoare sau blasfemiatorie pe propriile teritorii. Nu
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
ingratitudinea unui prieten - omul ordinii publice care-i știa necazurile, cum se poate cataloga gestul societății civile care află adevărul, dar nu determină anularea pedepsei capitale. Această șaradă cineastul danez și-a propus să o îmbrace în haina unei sarcastice melodrame, spărgînd regulile și dinamitînd genul din interior. Pentru acest dificil pariu și-a ales-o parteneră pe vestita Björk, căreia i-a cerut nu doar să scrie muzica, ci să interpreteze și rolul principal. Vedeta islandeză - în ciuda aerului ei lunatec
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
o comandă impusă de producător: Jonny Belinda (1948), ecranizarea piesei lui Elmer Harris, cu o interpretă total nepotrivită, Jane Wyman, pe care însă o va pregăti de Oscar (trofeu ce încununează cele nouă nominalizări, printre care și pentru regie). Tiparele melodramei "clasice" sînd dinamitate cu elementele emoției propriu-zise: sensibilitatea și delicatețea. Notațiile psihologice sînt săvîrșite cu mijloace filmice subtile, îndeosebi prin prim planurile în care portretistul desăvîrșit pe ecran ca și pe simeză excelează (vezi expoziția din foaierul Cinematecii Române "Grafică
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
wu xia; nu face din violență un spectacol gratuit - deși personajele nu mor doar o dată, sângele e aproape invizibil - ci încearcă să arate și culisele "ideatice" ale artelor marțiale (codul de onoare, legăturile cu caligrafia, muzica și șahul). De aceea, melodrama inerentă triunghiului amoros Fulg de Nea -Lună - Sabie frântă ajunge pe planul doi. Nu același lucru se poate spune despre Tigru și dragon, deși se pare că intenția e aceeași: Michelle Yeoh explică într-un interviu că unul dintre motivele
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
Jad... Traiectoria lui Jen nu e coerentă (ba vrea să se mărite, ba nu, își dorește independența, dar nu și modul de viață pe care aceasta îl presupune) și asta afectează consistența scenariului. În plus, dialogurile, mult prea infuzate cu melodramă (unul dintre scenariști le compara cu replicile din operă), nu se ridică la înălțimea scenelor de acțiune (aici Eroul și Tigru și dragon sunt pe picior de egalitate din punct de vedere al coregrafiei, deși scenele sunt filmate cu mai
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
compensată prin tehnica "săritului pe iarbă" înaltă de 2 metri) și chiar de cele ale lui Wong Kar-Wai (producătorul acestui film și regizorul lungmetrajului O iubire imposibilă). Deși reușit, filmul lui Jeff Lau e foarte eterogen, scenariul o cotește către melodramă în ultima parte; există și un contrast evident - această comedie e filmată ca un film de artă... Oricum, contemplați numele de actori ce revin de-a lungul acestui articol și veți vedea că cinematografia hongkongheză începe să aibă aerul unei
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]